Cititorii ZdG despre valoarea
Independenței R. Moldova: o țară coruptă, gestionată prin scheme murdare
De 29 de ani, cetățenii R. Moldova trăiesc într-un stat zis independent, după ce, la 27 august 1991, Primul Parlament a votat Declarația de Independență. Am contactat patru cititori ai ZdG, solicitându-i să ne spună ce a însemnat pentru ei personal Independența R. Moldova.
Maria Lupașcu, văduva lui Filip Lupașcu, căzut cu moarte de erou în războiul de la Nistru: În toți acești ani am primit lunar câte 158 de lei pentru ambii copii
Pentru mine, personal, o împlinire e că mi-am văzut feciorii mari și așezați la locul lor, după ce am parcurs o cale grea și lungă. Dar ceea ce s-a întâmplat în acest an, m-a lăsat fără cuvinte. Mă refer la protestul veteranilor, au ieșit să-și revendice drepturile. Chiar eu personal am depus mai multe solicitări la Guvern, pentru a putea beneficia de anumite facilități, dar toate au fost tratate cu refuz. Comportamentul poliției față de veteranii de război este unul mai mult decât condamnabil. Timp de 28 de ani, nimeni nu a avut grijă de acești veterani. Am aflat recent de la cineva dintre veterani că autoritățile intenționează să anuleze legitimațiile de veterani, dar nu cunoaștem motivul. Noi am solicitat să le păstrăm, eu am legitimație de văduvă. Nu știm care va fi rezultatul, dar s-ar putea să fie anulate de tot. Pe de altă parte, și veteranii nu au fost uniți pe parcursul anilor. Dacă ar fi fost o forță consolidată, poate vedeam anumite schimbări în bine. Nu vreau să judec pe nimeni, pentru mine sunt toți egali, sunt niște eroi, care au apărat țara. Dacă cel puțin acum ar fi toți împreună, poate vom putea primi ceva ajutor din partea statului, deși am mari dubii.
Consider că atâta timp cât Armata a 14-a se află pe teritoriul R. Moldova, nu putem spera la vreo schimbare esențială, mai ales că și comportamentul conducerii lasă de dorit. Feciorii mei sunt mari deja. Cel mai mare și-a făcut studiile în România, acum ambii sunt plecați peste hotare, neavând locuri de muncă aici, acasă. În toți acești ani, am primit lunar câte 158 de lei pentru ambii copii. Recent am trecut printr-o situație foarte neplăcută, băiatul, fiind student în România, avea nevoie de un certificat, o dovadă că nu are tată. Când am solicitat acest certificat de la autoritățile noastre, m-am ciocnit de piedici mari, multe întrebări, găsind doar motive ca să nu mi-l elibereze. Până la urmă, feciorul a renunțat la acest certificat și a spus că nu-i mai trebuie nimic de la autoritățile noastre și că nu are de gând să mai revin în această țară. E dureros că în toți acești ani, când am avut nevoie de o susținere, nimeni nu ne-a oferit nimic, ne-am descurcat foarte greu. Recent, am rămas profund dezamăgită, descoperind că cineva a falsificat anumite documente și a primit pensia copiilor mei, timp de 18 ani, ridicând câte 800-900 de lei lunar. Numai la noi e posibil una ca asta, o țară coruptă, gestionată prin scheme murdare. Eu nu voi lăsa baltă lucrurile, voi încerca din răsputeri să descopăr adevărul, vreau să știu cine a ridicat acești bani, pe când eu eram nevoită să-mi cresc copiii cu doar 158 de lei lunar. Cam așa am trăit noi Independența acestui stat.
Îmi pare foarte rău că am ajuns unde suntem. Când am văzut la televizor cum erau îmbrânciți veteranii chiar de către polițiști, era strigător la cer. Nu am crezut niciodată că vom ajunge asemenea zile, au murit atâția eroi bravi, atât de tineri și nevinovați. Statul a fost întotdeauna indiferent față de problemele noastre, s-a întors cu spatele la noi, iar noi, cei care am suferit atunci, am avut de suferit și în toți acești 29 de ani, dar nu am avut de ales, am tăcut, am înghițit și ne-am descurcat numai noi știm cum. Mulțumim Domnului că ne-a dat sănătate și putere.
Vreau să mulțumesc Ziarului de Gardă că întotdeauna s-a interesat de noi și de situația noastră, a fost alături de problemele noastre. Vă doresc succes în tot ce faceți.
Vladimir Căpătici, pensionar, jurist, colonel de poliție: Independența ne-a desprins de imperiul răului, dar, cu părere de rău, nu ne-a desprins definitiv
Odată cu declararea Independenței R. Moldova, noi am devenit mai liberi, ne putem exprima, ne putem expune opinia. Putem călători liber peste hotarele R. Moldova. Cu puținele mijloace pe care le aveam, am reușit să călătoresc, să vizitez Europa, ceea ce era interzis până la Independență. Port uniforma de polițist și nu de milițian, cum eram cândva, în perioada sovietică. Independența ne-a desprins de imperiul răului, care ne afecta, cu părere de rău însă, nu ne-a desprins definitiv. Și situația nu se va schimba atâta timp cât clasa politică de la noi privește spre Răsărit și alege altă cale decât cea europeană.
Valentina Sturza, președinta Asociației Foștilor Deportați şi Deținuți Politici: În acest an am avut secetă, să nu dea Domnul să ajungem ca în anul 1946, când lumea murea de foame
Nu mai suntem tineri, iar viața unei persoane în etate nu se mai schimbă. Regretăm că tineretul a plecat din R. Moldova, neavând locuri de muncă și fiind nevoit să existe cu salarii mizere. Tinerii cu studii superioare au părăsit țara. Moldova ar fi fost altfel acum, dacă nu se schimbau atât de des Guvernele, șefii de stat… Viața noastră ar fi fost diferită. Nu reușește un Guvern să facă ceva, că deja e schimbat. În Asociația pe care o conduc am avut discuții continue cu cei de la guvernare, unii ne-au ajutat, alții mai puțin, dar cu foarte mari greutăți am reușit să obținem un minim necesar pentru acele persoane, deportate și chinuite pe nedrept, nici până astăzi aceste persoane nu sunt reabilitate, doar pe documente se consideră asta. Mulți dintre ei așa și nu și-au putut restabili averea părinților deportați. Pensiile acestor peroane sunt mizere, salariile în țară sunt mici, cheltuielile tot mai mari. Dacă nu se furau banii din băncile statului, poate că trăiam și noi altfel, dar oligarhii au furat și au fugit din țară cu banii poporului, iar noi urmează să întoarcem acești bani, copiii și nepoții noștri vor trebui să restituie banii furați de oligarhi. Moldova este o țară agrară, toate fabricile și uzinele au fost distruse. Guvernul trebuie să se gândească să dezvolte agricultura. Pământurile neirigate nu pot da roadă. Avem un pământ de aur, pe care nu îl putem valorifica. În acest an am avut secetă, să nu dea Domnul să ajungem ca în anul 1946, când lumea murea de foame. L-au lăsat pe Șor să fugă din țară. De obicei, judecătorii se schimbă și nu mai duc dosarele până la capăt.
Dumitru Noroc, medic, deputat în Primul Parlament: În acești 29 de ani de independență, noi nu am fost independenți niciodată
Noi, când am semnat Declarația de Independență, am sperat că vom fi independenți, ne vom dezvolta și ne vom orienta spre o direcție clară. În acești 29 de ani de independență, noi nu am fost independenți niciodată, deoarece am depins mai mult de Est și asta s-a răsfrânt în general asupra vieții sociale, dar și asupra vieții personale a fiecăruia.
Nu suntem independenți, iar în ultimul timp au apărut mai multe probleme decât erau cândva, atunci când porneam spre calea democrației. Economia, viața politică, migrația, ne-a afectat pe fiecare. Noi suntem dispersați, neascultători, și asta se răsfrânge asupra societății. Dacă am analiza foarte atent trecutul nostru, am înțelege foarte multe… În R. Moldova a apărut o boală numită liderism, fiecare vrea să fie primul, avem o grămadă de partide care nu decid nimic. Asta ne pune pe gânduri, vedem ce se întâmplă în lume, avem exemplul Belarusiei, al Rusiei. Toți lăudau Belarusul, spuneau că trăiesc bine, e regulă, e curat. Vedem în aceste zile o altă față a acestei țări. Oamenii se revoltă, ei vor libertate, nu le mai este suficient o bucată de pâine. Președintele nostru se uită, agreează și susține că trebuie o disciplină, avem și noi alegeri, nu știm ce va fi, pășim într-un pustiu. Mare bucurie nu avem cu ocazia acestei sărbători. Unii ne învinuiesc că nu am înfăptuit Unirea, alții – că am distrus Uniunea Sovietică, suntem un copil nedorit al guvernării. Așteptăm să fie mai bine, avem speranțe, clasa politică este foarte buimăcită, opoziția dispersată și această stare de lucruri se răsfrânge asupra fiecăruia.
Nu am avut o clasă politică unită, o strategie clară, nu am avut un lider politic, ideologia sovietică și-a lăsat amprenta asupra mass-mediei, finanțată de Rusia, care susține aprinsă flacăra nostalgiei după trecut.
Pentru conformitate, Diana Marian
