Principală  —  IMPORTANTE   —   Acum 30 de ani, R.…

Acum 30 de ani, R. Moldova a fost prima dintre noile state independente atacate de Rusia. Războiul din Ucraina este o copie a războiului din 1992

Pe 2 martie se împlinesc 30 de ani de la începerea războiului Rusiei împotriva R. Moldova. În ziua în care a început războiul, acum 30 de ani, ONU îi conferea tânărului stat independent, R. Moldova, statut de stat-membru.

Războiul Rusiei împotriva R. Moldova a fost declanșat de deciziile anterioare ale statelor din componența URSS, de a se detașa de acel impriu. Amintim că, la 7-8 decembrie 1991, preşedinţii celor trei republici slave – al Rusiei, Boris Elţîn, al Ucrainei, Leonid Kravciuk și al  Belarusului, Stanislav Şuşkevici, s-au întâlnit în Belarus pentru a decide soarta URSS. Întâlnirea a vut loc la „Belovejskaia Puşcea”. Experții în materie post-sovietică spun că locul întâlnirii a fost ales în cea mai mică republică slavă, dorindu-se a inocula că relaţiile viitoare dintre fostele republicii sovietice nu se vor mai baza pe hegemonia „fratelui mai mare” . Potrivit înțelegerii de la „Belovezhskaya Pushhcea”, forțele armate sovietice aflate pe teritoriile fostelor republici socialiste trebuiau să rămână în proprietatea noilor state.

După atacul R. Moldova de către Rusia, a fost atacată Georgia, fiindu-i rupte Abhazia și Osetia de sud. S-au înregistrat tentative de a separa și teritorii din Țările Baltice, dar Rusia nu a reușit. Astăzi, Ucraina este ultima în acest lanț al rapturilor teritoriale de la vecini. Potrivit observatorilor, ceea ce se întâmplă în Ucraina este o copie a războiului din 1992, doar că la o scară mult mai mare. Pe lângă crearea celor două enclave separatiste LNR și DNR, Rusia a invadat întregul teritoriu al Ucrainei.

Profesorul Valeriu Dulgeru explică în acest sens că Putin ar fi înțeles că nici chiar ocuparea Krimeii, a celor două regiuni din est, nu vor opri Ucraina din calea spre UE și NATO, iar fără Ucraina „Russkij Mir” nu ar exista. Începând cu ziua de ieri, 1 martie, a devenit clar că Ucraina este atacată oficial de două state, ambvele slave, frați ai Ucrainei, Rusia și Belarus.


2 martie – Ziua Memoriei

Oficial, conflictul de pe Nistru a început la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”, iar la 27 august 1991 Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență a R. Moldova, a cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut atunci guvernului URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.

În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii – consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție.

În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci au murit primii polițiști și localnici din Dubăsari.

Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști.

După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.

În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe pla­to­u­rile de la Coci­eri, Coș­nița și la Tighina.

La 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova.

La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.

Copiii eroilor de la Nistru: „Dacă tata ar fi fost viu…”