Principală  —  Ştiri  —  Extern   —   Zelenski, armele, victoria și conștiința…

Zelenski, armele, victoria și conștiința lumii/DW

Ce spune, mai exact, Zelenski? Și limbajul său trebuie decodat și analizat din unghi politic, istoric, moral, psihologic și militar. Ce impact are? Ce rol joacă în războiul ruso-ucrainean?

Germania politică s-a cutremurat joi, 17 martie, zguduită fiind din temelii de vocea și de mesajele istorice ale președintelui Zelenski, eroul care i-a pus în umbră, în ultimele săptămâni, pe cei mai influenți influenceri din lume, notează DW.

Anterior i-a zgâlțâit pe britanici, vorbindu-le prin video în Westminster. I-a mișcat și trezit pe americani cu prezența sa pe ecranul Congresului. Și, fără îndoială, va tulbura conștiința și simțul etic al coreligionarilor săi evrei, când le va vorbi, dacă le va vorbi duminică, așa cum pare, de vreme ce premierul mediator între Moscova și Kiev al statului evreu, Bennett, a omis să-și urmeze ministrul de externe și să condamne clar războiul de agresiune terorist, declanșat de Putin.

Cine câștigă inimi câștigă războaiele moderne cât timp nu intervine lașitatea

Pe cel din urmă nu-l mai cred decât rușii mai bătrâni și mai prost educați, reduși la tembeliziunile nivelate de Kremlin, conspiraționiștii, fasciștii, comuniștii și în genere antiamericanii viscerali.

Milioane, poate miliarde, îl urmăresc pe președintele Ucrainei. Zelenski s-a prefăcut peste noapte într-un erou, de când țara sa atacată de o armadă uriașă a arătat că rezistă calm, curajos, eficient celei mai formidabile mașinării de război din Europa și prima care a îndrăznit să spargă tabuurile lumii civilizate, declanșând cel dintâi război de agresiune după Hitler, pe Bătrânul Continent. Iar Zelenski a demonstrat că știe s-o conducă bărbătește, din prima linie, tenace, inteligent, cald, viteaz, uman.

În ochii unei lumi care, scufundată în greață de politicianism, uitase de aceste tradiționale virtuți ale bărbaților de stat adevărați, steaua lui Zelenski a crescut și s-a ridicat la fel de vertiginos precum s-a prăbușit cea roșie a ex-kaghebistului Vladimir Putin, omul pe care tot mai mulți încep să-l vadă așa cum ar fi trebuit să fie perceput din 2008, sau, cel târziu, după anexarea Crimeei: drept un mafiot terorist, fascist și neostalinist, derutat, obsedat și deraiat rău, ideologic, cu ample pofte teritoriale și cu o tendință nu doar accentuat antinomică, sociopată, ci și pronunțat genocidară.

Sigur, cine câștigă inimile câștigă războaiele moderne cât timp nu intervine lașitatea. Dar nici măcar acest impact și uriaș contrast Zelenski-Putin, cuplat cu dorul de bărbați de stat a lumii apusene imersate în politicianism, în progresism postmodern și în revoluții culturale maoiste n-ar menține trează și vie atenția suscitată de Zelenski, dacă n-ar fi uriașul său talent de comunicator. Ce spune e la fel de important precum modul în care-și articulează mesajele: nebărbierit, nedormit, îndurerat, așa cum îi este poporul aflat într-un război de nimicire, expresie a tentativei Moscovei de a zdrobi voința rezistenței populației civile prin crime, unul, deci, pe viață și pe moarte cu răul fără margini putinist.

Buclucașa istorie, pe care o repetă Putin, iar Zelenski o exploatează pentru cauza libertății

În Bundestag, lui Zelenski nu i-a luat decât un răstimp de 10 minute de pauză de la război spre a pune în imensă dificultate o elită politică, economică și culturală deloc inocentă de crimele de război și în masă comise de Rusia lui Putin în Ucraina (din cauză, între altele, de împăciuitorism), cea maltratată cândva, de Stalin, în Holodomor.

Lui Stalin i-au urmat Hitler și barbariile invadatorilor săi care au trecut cu Antonescu granița imperiului sovietic în 1941. Șocul capitulării germane la Stalingrad și în cel de-al Doilea Război Mondial s-a reverberat până azi în conștiința unei Germanii care a tras din experiența nazistă două concluzii bune și câteva rele. Germania a înțeles că Holocaustul, un genocid fără pereche în istoria umanității, comis de un popor civilizat trecut prin iluminism, n-ar fi fost posibil fără cataclismul antisemitismului. Simultan, Germania apuseană a înțeles importanța democrației și economiei de piață, deci s-a orientat spre o clară ancorare în alianțele occidentale.

Pe de altă parte, Germania a crezut că poate flirta nepedepsită cu antiamericanismul și cu state virulent antisemite ca Iranul, cu Moscova și cu rusofilia, precum și cu pacifismul lui ”never again”, o lozincă obosită, mincinoasă, reclamând scoaterea în afara legii a războiului.

Ca și cum n-ar exista și războaie drepte. Ca și cum SUA n-ar fi răsplătit bogat Germania federală pentru orientarea ei spre vest. I-a dăruit Planul Marshall, podul aerian salvând Berlinul occidental asediat, în 1949, de sugrumarea stalinistă și umbrela nucleară și militară a NATO, de care Berlinul a profitat cu nesimțire până ieri, lăsându-i pe americani să plătească și să lupte pentru apărarea Europei. Până mai ieri, când Putin a invadat Ucraina, se pregătea, probabil, să atace și Polonia, punând eventual în pericol și Germania, care după retragerea SUA din Afganistan nu mai e chiar foarte sigură că americanii își vor da viața pentru Republica Federală, dacă ar fi atacată.

Zelenski în Bundestag

În aceste condiții le-a vorbit germanilor Zelenski. Ce le-a spus? Simplu. În timp ce trupele invadatoare au continuat să atace și să bombardeze localitățile ucrainene, iar Rusia n-are de gând să execute ordinul instanței judiciare supreme a ONU de a opri războiul, ”multe concerne continuă să coopereze cu Rusia”. El a reproșat Germaniei că a pus umărul la ridicarea unui ”nou zid despărțitor, menit să izoleze Ucraina și s-o jertfească Rusiei”, finanțând ani la rând regimul Putin prin importurile de gaze. Germania s-a cramponat foarte mult de gazoductul Nord Stream II, care a pregătit războiul actual, a subliniat liderul Ucrainei.

Zelenski a mai amintit de refuzul Vestului (inițiat de Angela Merkel, pe care, cavaler și diplomatic, n-a numit-o) de a accepta statutul de membru al Ucrainei în NATO. Ceea ce a condus țara în situația de a fi, acum, victima unui război de agresiune ”crud”, cum a spus el, textual. Președintele Ucrainei, care a evidențiat că ”soldații ruși nu disting între obiective civile și militare”, i-a lansat în consecință cancelarului Scholz un apel, cerându-i să dărâme zidul (construit cu bani germani) și să sprijine Ucraina. Invadatorii au omorât până acum mii de ucraineni, între care 108 copii, a mai reliefat Zelenski, subliniind ce anume își doresc compatrioții săi: ”libertatea, egalitatea și independența”, astfel încât să nu trebuiască să devină supușii unei țări străine.

Apoi președintele a evocat răspunderea istorică pe care o poartă pentru Ucraina Germania, (succesoarea Reichului nazist care i-a distrus cândva țara). Zelenski a amintit de asediul stalinist al Berlinului și de podul aerian posibil atunci doar în condițiile în care capitala germană nu era bombardată, de masacrul nazist de la Babi Iar și de cuvântările regulate ale politicienilor germani care tot afirmă ”an de an” că ”nu trebuie să se mai repete” ce a fost (în speță războiul de agresiune nazist). Or, se repetă. ”Acum constat că aceste declarații (cerând să nu se mai repete) sunt lipsite de orice valoare”, a reliefat el. Zelenski le-a cerut germanilor și concernelor nemțești ”să aleagă între banii ruși și copiii ucraineni morți, să apere Ucraina și Europa” și (aluzie la zidul din jurul Ucrainei construit în beneficiul agresorului cu bani nemțești) să urmeze cuvintelor rostite de președintele Ronald Reagan la zidul Berlinului, când liderul american i-a cerut președintelui URSS, Gorbaciov: ”Mr. President, tear down this wall! Domnule Președinte, demolați acest zid”!

După discursul lui Zelenski, opoziția a cerut o dezbatere privind reacția Berlinului la războiul de agresiune al Rusiei, pe care partidele guvernamentale de stânga, normal, au refuzat-o. Ar fi fost prea ușor să fie ținute la stâlpul infamiei pentru decizia în fond odioasă, economic comprehensibilă, dar politic și moral intenabilă, de a perpetua importurile energetice din Rusia.

Unii dregători ai partidelor guvernamentale afirmă că oprirea imediată a importurilor de gaze și țiței din Rusia ar falimenta, pasămite, branșe întregi și ar provoca ”șomaj în masă”. E greu de crezut că s-ar putea întâmpla așa ceva, dacă guvernul german acționează inteligent și pragmatic.

Vicepreședinta Bundestagului, ecologista Göring-Eckhardt, a evocat victimele războiului din Ucraina și a deplâns situația umanitară de la Mariupol, promițându-i lui Zelenski sprijinul Germaniei. Dar asemenea manifestări de simpatie sunt ieftine rău. Și cad greu la stomac, când Borrel a mințit că UE va da Ucrainei avioane, americanii și polonezii nu s-au putut hotărî cine le remite și cum, NATO se ascunde în continuare după deget și interdicția de survol întârzie.

Bundestagul a trecut imediat la ”ordinea de zi” după discursul rostit în parlamentul berlinez de președintele Ucrainei, Zelenski, refuzând cererea unei dezbateri, avansate de opoziție. Decizia, semnalizând o incomprehensibilă indiferență la criticile dure, dar perfect îndreptățite ale curajosului lider din Kiev, a aparținut cancelarului și partidelor guvernamentale.

Socoteala din târg și deznodământul războiului ruso-ucrainean

Pare, prin urmare, că Zelenski n-a obținut prea mult. Cum nici în SUA n-a obținut demersul totuși de bun simț al ”închiderii cerului ucrainean”, al edificării unei zone de interdicție de zbor rusesc.

E talentul său oratoric inutil? E degeaba dibăcia extraordinară cu care, ca Pavel în Corinteni, s-a făcut ”tuturor totul” și evocă liderilor și popoarelor Vestului marile lor dureri istorice, traumele lor naționale, ca să ”câștige cursa” și să ”primească premiul”? Recompensa maximă ar fi ajutorul necesar păstrării ființei naționale și a statalității ucrainene și victoriei în fața agresiunii și terorismului imperiului putinist. Defel. Liderul de la Kiev nimerește ce ochește.

Presa germană s-a arătat extrem de critică la reacția rece, total inadecvată a elitei politice germane reprezentate în Bundestag în proximitatea oglinzii pe care i-a plasat-o în față președintele Zelenski și în care s-a văzut așa cum e: alcătuită din politicianism și din partide germane mutilate de obsesii economice și de lozinci care le acoperă lăcomia și interesele pecuniare, pasivitatea sau lașitatea, dar nu valorează în ordine morală nimic.

Zelenski se folosește de geniul său de comunicator și de imaginea pe care a binemeritat-o, de erou și de strateg, ca să obțină două premii:

1.     Să-i ajute pe occidentali să înțeleagă care e miza reală a acestui război, global, al valorilor, declanșat de Putin.

2.     Să-i lămurească identitar, intelectual, politic și moral care le e singura opțiune posibilă, dacă nu vor să se sinucidă, în cazul cel mai rău. Ori, în cazul cel mai bun, să se prăbușească într-o culpă istorică de magnitudinea celor în care au căzut Italia și Ungaria fascistă, Germania nazistă, Japonia imperialistă, România antonesciană, sau SUA sub Roosevelt, care a refuzat, iresponsabil, bombardarea șinelor de tren ducând la Auschwitz.

Limbajul lui Zelenski e invers decât al decidenților ruși. Zelenski e clar, direct, plin de miez și uman. Niciodată belicos. Discursul său nu e niciodată marcat de incoerența și absurdul semantic al newspeakului totalitar, pentru care adevărul e minciună, pacea război, libertatea opresiune, iar nazismul și recursul prezumtiv la arme chimice al celuilalt, în fapt intenția genocidară mascată a acuzatorului. Iată unul din motivele pentru care Zelenski e persuasiv. Al doilea argument imbatabil e congruența manifestă dintre ce spune și realități, fie ele contemporane, fie ele istorice. Al treilea e integritatea și credibilitatea sa. Iar al patrulea, nefăcutele strigătoare la cer ale inamicului său.

Cu această adecvare cucerește și generează presiunile politice care, până la urmă, îi vor dărui responsabilizarea minților, dacă nu și inimile dregătorilor occidentali, cum le-a câștigat, anterior, pe ale compatrioților săi. Oricât ar fi de naivi, corupți sau poltroni, demnitarii din Vest e imposibil să nu înțeleagă, ori să nu fie siliți de majorități populare, să înțeleagă mesajul cheie, realist, al Kievului. Și anume, că Putin nu se va opri de la sine. Că va trebui oprit. Și că protejându-i pe ucraineni, europenii și americanii se vor apăra eficient pe ei înșiși. E un mesaj de bun simț. A-l înșuruba ar fi o izbândă uriașă. Una care deja are, sau promite să aibă și va mai avea un imens impact militar pe teren. Când Ucraina va triumfa, lui Zelenski i se va datora bună parte din acest triumf.