Doi parizieni se camuflează în fosta URSS
„Vostok” înseamnă nu doar „est”, ci şi călătoria a doi tineri parizieni care şi-au finalizat studiile, iar acum îşi realizează visul. După ce au vizitat zeci de localităţi post-sovietice, Nicolas Kayser -Bril şi Alexandru Covalenco au ajuns săptămâna trecută şi la Chişinău. Pasionaţi de presă, ei călătoresc pentru a studia tranziţia instituţiilor media din ţările post-comuniste. Băieţii nu călătoresc oarecum, ci pe patru roţi, conducând de-a lungul Europei, cu gândul de a ajunge în Asia Centrală, un automobil de model Niva, plin de noroi, dar împodobit cu ghirlande pentru sărbătorile de iarnă.
Băieţii au procurat maşina în Nantes, o localitate din vestul Franţei, unde ţăranii folosesc acest model de autoturisme pentru că sunt mai ieftine. Nicolas şi Alexandru au găsit această Niva , produsă acum 10 ani, la un preţ avantajos, nici mai mult, nici mai puţin – trei mii de euro.
În această călătorie „plină de ambiţie”, aşa cum o numesc cei doi, Niva de culoare bordo, împodobită pentru sărbătorile de iarnă, a parcurs deja nouă mii de kilometri şi a consumat 1. 500 litri de combustibil. După ce au trecut rând pe rând prin Cehia, Polonia, Slovacia, Lituania, Federaţia Rusă, Ucraina, băieţii au ajuns în R. Moldova. Până aici automobilul s-a defectat de patru ori, iar reparaţia a costat aproximativ o mie de euro. Cu toate acestea, Nicolas şi Alexandru speră să ajungă în Mongolia – destinaţia lor finală. Din R. Moldova, Nicolas şi Alexandru vor ţine calea spre România, Bulgaria, Turcia, Georgia etc.
120 de kilometri pe oră?
„Îmi place să şofez prin Chişinău, nu e atât de aglomerat ca în Kiev”, ne spune Nicolas, tânărul de 22 de ani, şofând Niva pe strad a Vlaicu-Pârcălab din Chişinău. Dar cum e să conduci o Niva? „E ca un tractor, dar te poţi camufla uşor în această parte a lumii, unde foarte mulţi conduc anume astfel de automobile”, continuă el. Într-adevăr, cei doi se pot camufla, mai ales că numerele de înregistrare europene aproape că nu se văd de sub noroi. „De fapt, nu am spălat maşina niciodată de când am pornit la drum”, mai spune Nicolas. În cele câteva luni în partea de est a Europei, tinerii au avut probleme cu oamenii legii de două ori. „Conduceam prin Rusia atunci când am fost opriţi de nişte poliţişti care ne-au spus că şofam cu 120 kilometri pe oră. Din punt de vedere tehnic, cu această maşină este imposibil să atingi o viteză atât de mare. De fapt, aflând că suntem străini, poliţiştii au crezut că vom fi dispuşi să-i mituim, doar ca să scăpăm de probleme”, relatează Nicolas despre experienţa lor din Rusia. Cea de-a doua experienţă cu oamenii legii „de tip sovietic” a avut loc la hotarul dintre Ucraina şi Rusia. „Vameşii au crezut că avem droguri şi ne-au ţinut la graniţă cinci ore. Au verificat de-a mărunţelul, răscolind peste tot”, mai spune tânărul.
Cei doi au găsit R. Moldova altfel decât se aşteptau. „E mult mai bine decât credeam”, spune Nicolas. Cu toate acestea, după câteva zile petrecute în R. Moldova, băieţii cred că acest stat este „o combinaţie reuşită dintre România şi fosta Uniune Sovietică”.
Despre cei care au ratat trenul democraţiei
Acasă, la Paris, tinerii vor ajunge la început de vară, aproape la un an de când au pornit să-şi realizeze acest vis.
Dar de ce această aventură, precum o numesc chiar ei? Tinerii vizitează redacţiile din fostele ţări comuniste şi comunică cu persoane de vârsta lor pentru ca la sfârşitul călătoriei să publice un studiu despre presa „care a ratat trenul democraţiei”. Cu toate acestea, de la Bucureşti până în Taşkent, trecând prin Moscova, încearcă să se exprime liber, despre asta spun cei doi pe pagina lor de internet – www.vostok20.com
Cei doi încearcă să creeze o panoramă a ceea ce au aflat sau vor afla pe parcursul călătoriei. „În Franţa,pentru majoritatea publicului, Europa de Est şi Asia Centrală reprezintă un ansamblu de dictaturi insolite, aflate într-o băltoacă de petrol”, mai informează cei doi pe site, încercând să aducă o abordare nouă despre „ţările uitate”.
Anastasia NANI
