„Războiul” pentru mințile moldovenilor. Cum încearcă Rusia să schimbe felul în care gândim și în cine avem încredere
Nu trebuie să crezi că Rusia are dreptate pentru ca propaganda Kremlinului să-și atingă scopul. Poate fi suficient să ajungi să crezi că toți politicienii mint, că instituțiile nu merită încredere, că aderarea la Uniunea Europeană este imposibilă sau că țara se pregătește inevitabil de război. Dincolo de știrile false și de campaniile de dezinformare, R. Moldova se confruntă cu operațiuni care încearcă să influențeze nu doar opiniile cetățenilor, ci și felul în care aceștia interpretează realitatea și iau decizii.
Fenomenul este cunoscut drept „război cognitiv”, iar experții consultați de Ziarul de Gardă susțin că există dovezi ale unor asemenea operațiuni îndreptate împotriva R. Moldova. Rețele de sute de conturi false, milioane de vizualizări, mesaje alarmiste distribuite sincronizat și probleme reale transformate în scenarii conspiraționiste – sunt câteva dintre semnele documentate. Totuși, amploarea distribuirii propagandei nu demonstrează automat și succesul acesteia în schimbarea convingerilor populației.
Nu mai este suficient să te convingă de o minciună. Miza este să nu mai știi ce să crezi
Nicolae Țibrigan, expert în combaterea dezinformării, doctor în sociologie și cercetător la Institutul de Relații Internaționale al Academiei Române, menționează că nu este vorba despre o tehnologie nouă de control al minții, ci despre utilizarea unor mecanisme psihologice cunoscute, amplificate de posibilitățile tehnologice actuale.
„Nu vorbim despre o tehnologie misterioasă de control al minții și nici despre un fenomen apărut odată cu inteligența artificială, ci despre o formă de confruntare în care percepțiile, emoțiile, mecanismele de judecată și procesele decizionale ale oamenilor devin ținte ale unor operațiuni de influență. Diferența față de propaganda clasică ține, în principal, de obiectivul urmărit și de mijloacele disponibile. Propaganda tradițională încearcă să convingă publicul să accepte o anumită interpretare a realității. Războiul informațional urmărește inclusiv controlul, perturbarea sau exploatarea fluxurilor de informații. Războiul cognitiv pune accentul pe modul în care oamenii prelucrează aceste informații, stabilesc ce este credibil, percep amenințările și iau decizii”, explică expertul.
Potrivit lui Țibrigan, diferența majoră față de trecut este capacitatea de a produce și distribui rapid cantități foarte mari de conținut, adaptat unor categorii diferite de public. Platformele digitale, analiza comportamentală și inteligența artificială permit amplificarea mesajelor cu resurse considerabil mai mici decât în urmă cu două decenii.
În cazul propagandei ruse, scopul nu este întotdeauna construirea unei imagini pozitive a Kremlinului. Uneori, este suficientă distrugerea încrederii în orice alternativă.
Andrei Curăraru, expert în securitate în cadrul comunității „WatchDog”, atrage atenția că o persoană poate deveni vulnerabilă la efectele unei asemenea operațiuni chiar dacă respinge mesajele favorabile Rusiei.
„Poți să nu crezi niciun cuvânt din propaganda rusă, dar să ajungi să crezi că toți mint, că alegerile nu schimbă nimic și că nu merită să te implici. Și asta poate fi un rezultat urmărit. Frica, oboseala și neîncrederea sunt exploatate la fel de mult ca opiniile politice. Totuși, termenul trebuie folosit cu măsură. Nu orice manipulare sau critică politică face parte dintr-un război cognitiv. Multe dintre tehnicile despre care vorbim sunt vechi. S-au schimbat viteza, instrumentele și posibilitatea de a ajunge la fiecare om cu un mesaj diferit”, precizează Curăraru.
Liliana Vițu, directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării (StratCom), încadrează războiul cognitiv în ansamblul amenințărilor hibride. Potrivit acesteia, obiectivul este determinarea unor grupuri de cetățeni să acționeze în favoarea agresorului, inclusiv împotriva propriilor interese.
„Războiul cognitiv desemnează lupta în sine. Operațiunile psihologice, operațiunile informaționale prin intermediul dezinformării și comunicarea strategică sunt instrumente distincte care pot fi folosite în această luptă. Creierul este deopotrivă ținta și arma. Actorii ostili pot evita atacul direct asupra forțelor militare dacă reușesc să creeze situații în care cetățenii își atacă propriile instituții”, explică Vițu.
În această logică, o operațiune de influență poate urmări atât obținerea unui rezultat electoral imediat, cât și modificarea treptată a modului în care o societate se raportează la instituțiile sale, la partenerii externi și la propriul viitor.
Moldova – ținta unor operațiuni care combină propaganda, banii și influența politică
Experții consultați de ZdG consideră că există suficiente dovezi pentru a afirma că R. Moldova este vizată de operațiuni organizate de influență cu elemente de război cognitiv. Acestea nu se limitează la distribuirea unor mesaje false pe internet, ci pot implica rețele politice, finanțare ilicită, corupere electorală și exploatarea unor vulnerabilități economice și sociale.
Nicolae Țibrigan consideră că R. Moldova a devenit o țintă prioritară pentru adaptarea succesivă a instrumentelor de influență ale Rusiei, dar avertizează că nu există suficiente dovezi pentru a afirma că toate aceste mecanisme au fost experimentate pentru prima dată aici.
„R. Moldova a fost o țintă prioritară a unor campanii care combină propaganda digitală cu finanțarea ilicită, coruperea electorală și exploatarea vulnerabilităților interne. Cazul alegerilor din 2024 este relevant. În octombrie, Poliția R. Moldova a anunțat că aproximativ 39 de milioane de dolari ar fi fost transferați, în septembrie și octombrie, prin intermediul băncii ruse «Promsviazbank», în cadrul unor presupuse scheme de corupere electorală asociate rețelei lui Ilan Șor. Este vorba despre date comunicate de anchetatori, nu despre o evaluare independentă a numărului de voturi efectiv cumpărate”, explică expertul.
La referendumul constituțional din 20 octombrie 2024, opțiunea favorabilă integrării europene a obținut 50,35 % din voturile valabil exprimate, diferența dintre cele două opțiuni fiind de 10 564 de voturi. Potrivit expertului, rezultatul nu demonstrează că operațiunile rusești au determinat diferența electorală, dar arată importanța pe care tentativele de influențare o pot avea într-o competiție strânsă.
Potrivit lui Țibrigan, particularitatea R. Moldova este că influența rusă nu depinde exclusiv de infrastructura digitală. Ea poate exploata inclusiv memoria sovietică, vulnerabilitățile energetice, conflictul transnistrean și tensiunile dintre autoritățile centrale și cele din autonomia găgăuză. Expertul subliniază însă că apartenența lingvistică, etnică sau religioasă nu trebuie confundată cu susținerea Kremlinului.
„În R. Moldova, obiectivul urmărit de Moscova poate fi obținut, cel puțin teoretic, fără ocuparea militară a teritoriului controlat de Chișinău: influențarea deciziilor politice, blocarea integrării europene și menținerea unor pârghii interne de control”, afirmă cercetătorul.
Milioane de vizualizări și sute de conturi false. Cum este fabricată impresia că „toată lumea spune același lucru”
Unul dintre cele mai vizibile semne ale operațiunilor de influență este utilizarea unor rețele de conturi inautentice, capabile să distribuie repetat aceleași mesaje și să creeze impresia unui consens public.
Datele prezentate de Liliana Vițu, directoarea StratCom, arată amploarea unor asemenea activități documentate în 2026: 259 de conturi de TikTok inautentice identificate în rețeaua monitorizată în ianuarie – aprilie 2026; 115,6 milioane de vizualizări cumulate generate de 14,3 mii de postări ale rețelei; 2,6 milioane de interacțiuni, inclusiv distribuiri și comentarii; 175 de conturi de Facebook false, identificate și eliminate în aprilie 2026.
Rețeaua de pe TikTok folosea inclusiv materiale generate sau modificate cu inteligența artificială, iar unele conturi imitau surse de știri. Pe Facebook, profilurile false amplificau mesaje despre instituțiile statului și teme alarmiste legate de Găgăuzia.
Un alt exemplu este campania privind presupusa aducere în R. Moldova a 300 de mii de imigranți. În mai 2026, StratCom a analizat aproximativ 1943 de postări și redistribuiri pe platforma X. În 1171 de cazuri, intervalele dintre redistribuirile consecutive nu depășeau un minut, iar în 804 cazuri, acestea erau de cel mult 30 de secunde.
Ritmul constituie un indiciu al amplificării coordonate. În acest caz, o problemă reală, cum este deficitul de forță de muncă, a fost transformată într-un scenariu despre presupusa înlocuire a populației și pierderea identității naționale.
Andrei Curăraru oferă un alt exemplu de ecosistem digital în care au fost identificate tipare de amplificare a mesajelor politice.
„În mai 2026 am analizat un ecosistem de 165 de canale Telegram în care circulau mesaje favorabile lui Ion Ceban și MAN, dar și atacuri împotriva adversarilor lor. Am identificat redistribuiri repetate, conținut similar și publicări sincronizate. Legătura cu actorii politici a fost stabilită inclusiv prin preluări directe din canalele lor oficiale și declarații publice de susținere. Nu am demonstrat însă că Ceban sau MAN finanțează ori controlează aceste canale. Nici că toate cele 165 fac parte dintr-o operațiune coordonată. Aceste diferențe contează”, precizează expertul WatchDog.
De la rucsacul pentru 72 de ore la „mobilizarea pentru război”. Cum este transformată o măsură de protecție într-o amenințare
Una dintre cele mai exploatate emoții în operațiunile de influență care vizează R. Moldova este frica de război. În 2026, mai multe măsuri privind protecția civilă, cooperarea militară și securitatea au fost prezentate în mediul online drept dovezi ale unui presupus plan de implicare a țării în conflictul din Ucraina.
Un exemplu documentat de StratCom este campania „Moldova Pregătită”. Recomandarea ca populația să dispună de rezerve pentru 72 de ore în cazul unor situații de urgență a fost asociată în mesaje distribuite pe Telegram cu presupusa renunțare la neutralitate, producția de drone și un pretins plan de întrerupere a utilităților.
Potrivit analizei StratCom, o reformulare a mesajului a apărut pe un alt canal de Telegram după aproximativ nouă minute, fiind urmată de alte preluări în română și rusă.
Liliana Vițu precizează că mecanismul nu urmărește doar inducerea unei temeri de moment. Odată instalată o anumită interpretare, evenimentele ulterioare pot fi prezentate ca dovezi suplimentare ale aceleiași presupuse amenințări.
„Cazul «Moldova Pregătită» arată cum funcționează mecanismul. Recomandarea de a avea rezerve pentru 72 de ore a fost prezentată drept semn că autoritățile pregătesc țara pentru război. Odată ce o asemenea interpretare prinde, un exercițiu de protecție civilă sau o nouă măsură de pregătire poate fi percepută ca încă o dovadă a aceleiași presupuse intenții. Acesta este efectul cognitiv urmărit. Mesajul inițial oferă publicului o interpretare pe care o poate aplica și evenimentelor ulterioare”, susține directoarea StratCom.
Același tipar a fost identificat și în cazul sprijinului Norvegiei pentru modernizarea armatei naționale. După anunțul privind posibilitatea furnizării de echipamente, servicii și instruire militară, canale anonime de Telegram au amplificat mesaje care prezentau cooperarea drept o cale spre război.
În procesul monitorizării mesajelor transmise în perioada 6–12 noiembrie 2026, StratCom a constatat că acordul de cooperare tehnico-militară cu Ucraina, proiectul de lege privind regimurile excepționale și măsurile de protecție civilă au fost reunite într-un singur scenariu alarmist despre mobilizare.
Ministerul Apărării a precizat că proiectul aflat în consultare nu introduce măsuri noi de mobilizare și nu prevede întoarcerea forțată a cetățenilor din străinătate.
În alte campanii, chiar și mesajele contradictorii sunt utilizate pentru a provoca aceeași reacție. R. Moldova este prezentată alternativ drept o țară incapabilă să se apere și drept un stat care se militarizează pentru a provoca Rusia.
Biserica de la Dereneu și presupusa „persecuție religioasă”: exploatarea conflictelor reale
Nu toate operațiunile de influență pornesc de la informații inventate. Unele exploatează conflicte existente, cărora le atribuie semnificații mult mai largi decât cele susținute de fapte.
Un asemenea caz este conflictul dintre comunitățile religioase din satul Dereneu, raionul Călărași, care a generat o amplă campanie de mesaje despre presupusa persecutare a credincioșilor de către stat.
Potrivit datelor StratCom, între 27 ianuarie și 11 februarie 2026 au fost identificate 2381 de postări cu privire la acest subiect. Dintre acestea, 2171 (aproximativ 91 %) au fost distribuite de actori clasificați drept maligni. Mesajele au acumulat circa 6,4 milioane de vizualizări și 241 de mii de interacțiuni.
Disputa privind jurisdicția unei biserici a fost prezentată în aceste mesaje drept un atac al autorităților asupra credinței și o presupusă repetare a „scenariului Ucrainei”.
Mecanismul exploatează faptul că identitatea religioasă poate avea o încărcătură emoțională puternică, iar mesajele care sugerează că aceasta este amenințată pot genera reacții înainte ca informațiile să fie verificate.
În explicațiile oferite ZdG, Nicolae Țibrigan atrage atenția asupra rolului persoanelor care beneficiază deja de încrederea unor comunități.
„Un mesaj politic transmis de un cont anonim poate fi ignorat, dar același mesaj, repetat de un lider religios, un profesor, un medic sau de cineva apropiat, beneficiază de o autoritate socială suplimentară. În asemenea operațiuni, obiectivul este adesea să produci o reacție înainte ca omul să apuce să verifice informația: teamă, furie, neîncredere, retragere din dezbaterea publică sau, dimpotrivă, mobilizare împotriva unui adversar construit artificial”, explică cercetătorul.
Acesta descrie și mecanismul psihologic al repetării – tendința oamenilor de a percepe o afirmație drept mai credibilă atunci când o întâlnesc de mai multe ori.
Presa falsificată și „confirmările” din străinătate
O altă tactică documentată este fabricarea aparenței că informațiile provin din surse independente și credibile.
În campania parlamentară din 2025, operațiunea Storm-1516 a utilizat, potrivit G7, cel puțin 45 de site-uri pentru publicarea unor materiale fabricate în limba română, sub aparența unor instituții media din R. Moldova și România.
Printre acestea s-a numărat și o pretinsă înregistrare în care președintele Parlamentului ar fi afirmat că moldovenii vor fi trimiși pe front în Ucraina dacă Uniunea Europeană va solicita acest lucru.
În aprilie 2026, StratCom a documentat un alt mecanism de legitimare a unor acuzații prin intermediul unei surse externe. Materialele publicate de Omerta, o publicație franceză, care susțineau că Occidentul controlează R. Moldova, au fost preluate pe Telegram, Facebook și TikTok. Unele canale le-au prezentat drept poziția „presei franceze”, deși era vorba despre o anumită publicație.
Astfel, o afirmație politică poate fi prezentată publicului local ca o confirmare venită din exterior, chiar dacă nu există dovezi independente care să o susțină.
O dimensiune suplimentară a acestor operațiuni este colectarea datelor despre public. La 30 octombrie 2026, StratCom a semnalat un sondaj electoral neautorizat în Găgăuzia, pentru care nu au fost declarați organizatorul și finanțatorul, acesta fiind promovat prin aproximativ 24 de reclame în română și rusă.
Chestionarul permitea asocierea preferințelor electorale cu localitatea, etnia, religia, situația materială și sursele de informare ale respondenților.
115 milioane de vizualizări nu înseamnă 115 milioane de oameni convinși
Deși există date ample privind activitatea rețelelor de influență, experții atrag atenția că efectele asupra populației sunt mult mai greu de demonstrat.
Andrei Curăraru precizează că monitorizarea digitală permite identificarea mesajelor, a frecvenței publicării și a reacțiilor utilizatorilor, dar nu stabilește automat dacă o persoană și-a schimbat opinia sau votul.
„Putem măsura câte mesaje apar, cum circulă și ce reacții generează. Dar, de aici până la demonstrarea faptului că un om și-a schimbat votul este o distanță mare. De exemplu, un raport StratCom din 2026 a identificat aproximativ 14 370 de postări ale unor conturi monitorizate, care au acumulat peste 115 milioane de vizualizări. Cifra arată amploarea distribuirii, nu câți oameni au fost convinși. Același om poate vedea același mesaj de zece ori, iar o vizualizare nu înseamnă neapărat acord”, precizează expertul.
Această distincție este importantă și în evaluarea rezultatelor electorale. Existența unor campanii de interferență nu înseamnă că acestea și-au atins obiectivele politice. La alegerile parlamentare din 2025, de exemplu, PAS a obținut 55 dintre cele 101 mandate, în pofida operațiunilor de influență documentate în perioada electorală.
Totodată, Liliana Vițu precizează că Indexul Rezilienței Informaționale Naționale indică o creștere a încrederii în instituțiile publice între 2024 și 2026, deși persistă diferențe importante între grupuri sociale și regiuni.
Pentru a demonstra că o anumită campanie a schimbat efectiv opiniile cetățenilor, ar fi necesare cercetări care să urmărească expunerea individuală la mesaje și evoluția ulterioară a atitudinilor, ținând cont și de alți factori care pot influența comportamentul.
Când cetățenii nu mai pornesc de la aceleași fapte
Dincolo de obiectivele electorale imediate, una dintre cele mai serioase vulnerabilități identificate de experți este fragmentarea spațiului informațional.
Andrei Curăraru atrage atenția că diferite comunități din R. Moldova pot ajunge să interpreteze același eveniment în moduri complet incompatibile.
„Vulnerabilitatea cea mai mare este neîncrederea acumulată în ani. Oamenii au suficiente experiențe proaste cu instituțiile ca să nu fie nevoie să le inventeze cineva nemulțumirile. Mă îngrijorează faptul că diferite grupuri ajung să aibă explicații complet incompatibile despre aceleași evenimente. Unii văd în cooperarea militară o garanție de securitate, alții – o pregătire de război. În Găgăuzia, în regiunea transnistreană și în restul țării există medii informaționale foarte diferite. Nu discutăm întotdeauna nici măcar pornind de la aceleași fapte”, explică expertul.
Potrivit lui Curăraru, propaganda exploatează inclusiv problemele reale ale societății: corupția, sărăcia, slăbiciunea instituțiilor și nemulțumirea față de guvernare.
Într-o monitorizare realizată de WatchDog în perioada martie – mai 2026, care a cuprins 20 617 postări de pe 30 de surse Facebook, Telegram și TikTok, printre cele mai persistente mesaje s-au numărat afirmațiile că R. Moldova este condusă din exterior, că integrarea europeană sărăcește populația și că instituțiile sunt capturate.
Un exemplu identificat a fost prezentarea tranzacției privind portul Giurgiulești drept dovadă că R. Moldova ar fi fost „vândută României”.
În asemenea situații, explică expertul, propaganda nu trebuie neapărat să inventeze nemulțumirea, ci să o transforme într-o concluzie generală despre incapacitatea statului de a funcționa independent.
Dincolo de alegeri: presiunea asupra aderării la UE și pregătirea pentru scrutinurile din 2027–2029
Potrivit prognozei StratCom pentru 2026, operațiunile de influență urmau să se deplaseze de la campaniile concentrate în jurul alegerilor spre o presiune continuă asupra procesului de integrare europeană și a relației dintre cetățeni și instituții.
Una dintre direcțiile anticipate era consolidarea percepției că aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană este imposibilă sau nedorită.
Strategia descrisă de Centru includea discreditarea reformelor, prezentarea R. Moldova în statele membre ale UE drept un candidat instabil sau costisitor și exploatarea tensiunilor identitare pentru fragmentarea sprijinului intern.
În paralel, StratCom anticipa că rețelele de influență vor fi testate și adaptate pentru ciclurile electorale din 2027–2029.
Liliana Vițu menționează că operațiunile pot urmări atât influențarea unei decizii imediate, cât și transformarea neîncrederii într-o reacție obișnuită a cetățenilor.
„Pe termen lung, miza este schimbarea felului în care oamenii gândesc și iau decizii. Raportul Centrului pentru 2025 arată că, dincolo de scrutin, campaniile au urmărit să facă neîncrederea în instituții, alegeri și partenerii externi o reacție obișnuită. Prognoza pentru 2026 anticipa că această presiune va continua și între scrutinuri, prin exploatarea dificultăților de zi cu zi și a temerilor legate de securitate”, afirmă directoarea StratCom.
Cum poate fi apărată societatea fără ca lupta împotriva propagandei să devină cenzură?
În fața acestor amenințări, Nicolae Țibrigan consideră că educația media este necesară, dar insuficientă. Nu poate fi transferată întreaga responsabilitate asupra cetățenilor, cărora li s-ar cere să verifice individual fiecare videoclip, fotografie sau mesaj primit.
Expertul propune trecerea de la simpla demontare a falsurilor la prevenirea manipulării, inclusiv prin prebunking, o metodă prin care oamenii învață din timp să recunoască tehnicile folosite pentru a-i induce în eroare.
„Ar fi nerealist să credem că putem transfera întreaga responsabilitate pentru protejarea spațiului informațional asupra cetățeanului și să-i cerem să devină expert în verificarea fiecărui videoclip, fiecărei fotografii și fiecărui mesaj primit pe telefon. În primul rând, trebuie să trecem de la reacția exclusivă la dezinformare la prevenirea manipulării. În literatura de specialitate există conceptul de prebunking sau inoculare psihologică: oamenii sunt familiarizați din timp cu tehnicile de manipulare, pentru a le recunoaște atunci când le întâlnesc”, explică Țibrigan.
În același timp, cercetătorul consideră că presa independentă are un rol distinct, prin investigațiile care identifică finanțatori, documente falsificate, rețele de conturi și conexiuni dintre actorii politici și infrastructurile digitale.
Liliana Vițu afirmă că instituțiile statului trebuie să comunice mai devreme, mai clar și în limbile utilizate de comunitățile vizate. Potrivit acesteia, capacitatea instituțională de răspuns a crescut față de ciclurile electorale anterioare, însă diferențele regionale, lingvistice și sociale continuă să reprezinte vulnerabilități.
StratCom susține că orice intervenție împotriva unor rețele de manipulare trebuie să se bazeze pe dovezi verificabile, iar restricțiile asupra exprimării trebuie să fie legale, necesare, proporționale și contestabile.
Andrei Curăraru avertizează, la rândul său, asupra riscului ca noțiunea de propagandă rusească să fie folosită pentru delegitimarea criticilor față de autorități.
„Dacă orice critică a guvernării este tratată drept propagandă rusească, pierdem tocmai distincția pe care încercăm să o apărăm. OSCE a semnalat probleme de transparență și proporționalitate în cazul unor restricții aplicate în context electoral. Combaterea ingerințelor străine nu trebuie să devină un pretext pentru a evita întrebările incomode.”
În acest context, Nicolae Țibrigan insistă că apărarea împotriva operațiunilor cognitive nu trebuie să presupună înlocuirea propagandei ostile cu o versiune oficială a realității.
„În războiul cognitiv, atacatorul încearcă să influențeze felul în care oamenii percep realitatea și iau decizii. Asta se mai numește și control reflexiv. Dar apărarea unei societăți democratice nu poate consta în impunerea unei versiuni oficiale a realității, ci în protejarea condițiilor care le permit cetățenilor să judece singuri, pe baza unor informații verificabile. Altfel, riscăm să combatem manipularea folosind chiar mecanismele pe care pretindem că vrem să le eliminăm”, concluzionează expertul.
Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
