Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   [sondaj] Poate să nu mai…

[sondaj] Poate să nu mai plecăm?

Lumea pleacă. Scuipă pe promisiunile deșarte ale acestei guvernări, lasă casă, masă şi pleacă oriunde o duc ochii. Potrivit unui sondaj BOP, fiecare al cincilea cetățean moldovean e gata să părăsească R. Moldova pentru totdeauna. Şi asta în condițiile în care avem şi președinte, şi parlament, şi guvern, responsabili de soarta acestei republici şi a cetățenilor ei. Poate e cazul să nu mai plecăm? Poate ne inspirăm de la armeni şi ne facem dreptate şi viaţă la noi acasă?

Preşedinte, Parlament şi Guvern avem. Ce ne lipseşte?

Tudor Botin, artist plastic

Ce ne lipseşte? Minte. Dacă o aveam, de mult ne-am fi unit cu cealaltă parte de Ţară, am fi avut altă viaţă şi nu ne-ar fi trebuit nici acest preşedinte agramat, nici acest parlament şi guvern mafiotizat. S-a unit Vietnamul, s-a unit Germania, e pe cale să se reunească Coreea, iar noi tot cu frică ne uităm peste Prut şi mai degrabă ne strângem valiza şi trecem Oceanul, decât să trecem Prutul. A fost foamete, războaie, dar lumea nu şi-a lăsat casele şi satele, așa precum face acum. E greu? Suntem furaţi? Suntem minţiţi? Suntem puşi pe drumuri? Îşi şterg toţi derbedeii, ajunși prin şmecherii la guvernare, picioarele de noi? Aşa ne trebuie. Noi le-am dat voie să o facă, pentru că îi răbdăm. Ceea ce au făcut armenii e o mare lecţie şi pentru noi. Doar că, nu știu de ce, opoziţia tace.

Viorica Olaru-Cemârtan, istoric

Ceea ce se întâmplă cu această fugă, de fapt, evadare masivă a moldovenilor de acasă, e o mare dramă. Pleacă, în special, clasa mijlocie, cea mai cotată forţă de muncă. Şi acest lucru se întâmplă zilnic, dovadă că R. Moldova e tot mai mult un „Titanic”, pe care lumea îl părăsește şi care se duce, sigur, la fund. Eu am fost în ultima săptămână într-o deplasare prin republică. Sate părăsite sau cu foarte puțină lume în zone foarte pitorești. Contrastul e ucigător. E o tristețe mare. Am impresia că guvernanții noștri idee nu au ce se face în afara Chișinăului. Lumea pleacă şi pleacă. Unii din dezamăgire, pentru că în 26 de ani au fost hrăniți cu prea multe promisiuni şi nu mai pot și nici nu mai vor să fie mințiți. Pentru alții, exodul e şi un protest. Am prieteni care au plecat pentru că nu vor să se asocieze cu această guvernare antipopulară, care are pretenția că ne reprezintă. Dacă „Dreptate şi Adevăr” ar fi rămas o Platforma Civică şi nu s-ar fi încrucișat cu Dodon şi Usatîi, situația în R. Moldova ar fi fost alta. Dar asta nu înseamnă că lucrurile trebuie să se termine aici. Trebuie să dăm dovadă de curaj, să devenim cetățeni activi şi să cerem socoteală acestei guvernări care trăiește pe contul nostru.

Ion Diacov, ex-procuror

Ne lipsește cel mai mult, probabil, o guvernare care să se ocupe nu doar de problemele lor personale sau de grup, dar şi de nevoile oamenilor care i-au ales, că se vor trezi într-o bună zi că nu va avea cine să-i mai voteze în Moldova, va trebui să organizeze alegerile în Diasporă. Acelaşi lucru se referă şi la opoziție. Prea multă luptă politică, prea multă luptă pentru ciolan, prea multă grijă pentru ei şi viaţa lor. Ei stau cu conturi în bănci străine, cu palate şi maşini de lux în străinătate, la odihnă merg în străinătate, la tratament în străinătate, nevestele şi copiii îi ţin peste hotare. Ce îi leagă pe ei de Moldova? Funcțiile, „crâşuiala” şi afacerile. Idee nu au ce se face în Moldova. Ei, ca pe timpul lui Brejnev, stau în mașini, după geamuri fumurii, la picioare cu covoare roșii. Şi adună averi. Şi fac declarații. Dar la modul serios nu îşi bate capul nimeni de R. Moldova. Noi avem nevoie de un Paşinian, ca în Armenia, dar deocamdată nu se arată.

Andrei Dumbrăveanu, Asociația Sociologilor şi Demografilor

Situația nu că e gravă, dar catastrofală. Şi problema e că nu se vede capătul acestui proces. Bine ar fi ca el să ia sfârşit înainte ca R. Moldova să rămână fără cele mai bune resurse de muncă şi de reproducere. Cu părere de rău, exodul ia amploare. Tot mai mulți pleacă cu totul. Femeile nu mai vor să nască, satele-s fără copii, școlile fără învățători, pământurile – paragină. Şi lumea trebuie înțeleasă. Locuri de muncă, pensii şi salarii mai bune, garanții sociale, medicină asigurată, stat de drept etc. o să găsim doar în programele electorale ale partidelor. Se termină alegerile, se termină şi promisiunile. Eu nu vreau să par nici extremist, nici naționalist, dar, după 26 de ani de căutări şi rătăciri, nu mai avem decât o singură cale, să zicem: fraților, unim Ţara şi ne căutăm de viață.