[sondaj] „Lecţia Doneţk”
UCRAINA: o „mamă” bună? O „mamă” rea?
Igor Neculcea, profesor, Universitatea Mecinikov, Odesa
Bună sau rea? Până acum a fost rea, şi la For s-au adus destule probe. Cum va fi, încă nu e clar, dar sperăm că apropierea de UE va face-o mai bună. Ultimele alegeri au arătat că opţiunile electoratului înclină spre UE. În ce ne priveşte pe noi, etnicii români, noi nu avem de ce căuta alternativă integrării europene. Europa este o lume care ne aparţine istoriceşte, care ne e aproape ca spirit, tradiţie, ca mod de viaţă, cultură. Sperăm ca odată cu apropierea de UE Ucraina să fie alta. Nu mai vrem drepturi pe hârtie. Vrem drepturi garantate. Aşteptăm ca noile autorităţi să fie mai receptive la nevoile noastre, iar Ucraina să fie şi a minorităţilor, pentru că până acum nu a fost.
Tatiana Popescu, Erdek Burnu, jurist de profesie
Sunt cetăţean al Ucrainei, dar nu pot să zic că mă simt confortabil în acest stat, care e şi al meu. şi asta pentru că, făcând parte din alt grup etnic decât cel titular, nu sunt la fel de protejată ca şi ucraineanul, nu mă simt egală în drepturi cu el, nu am aceleaşi libertăţi, şanse, deşi suntem aceiaşi cetăţeni. Grădiniţa, şcoala, educaţia, istoria, mass-media – în toate suntem limitaţi, iar ca minoritate etnică suntem, în Ucraina, pe locul doi, după ruşi. ”Mamă” bună sau rea? Eu am făcut dreptul în România, în baza Acordului Ucraina-România, şi sunt şomer, pentru că nu mi se recunoaşte diploma de studii. şi atunci, ce fel de mamă e Ucraina?
Eufrosinia Cojocaru, învăţătoate, Barta/Reni
La noi, lumea nu-i vrea pe ucraineni, zic că era mai bine cu ruşii: aveam şi şcoală – aşa după cum era timpul, dar o aveam, probleme interetnice noi, cei din Sud, nu am avut niciodată, dar acuma ni s-au ucrainizat şcolile, străzile, satele, numele de botez, copiii merg în clasele de ucraineană fără an pregătitor, e catastrofal. De noi şi părerea noastră nimeni nu ţine cont. E greu să rezişti acestei situaţii. Noi am cedat în multe, crezând că lucrurile se vor aranja, dar vedem că asta nu duce spre bine. Noroc că mai este Bucureştiul. Chişinăul a uitat cu totul de noi, deşi ar putea face mai mult decât România. E puţin probabil că Ucraina se va schimba dacă va merge în UE. Trebuie să se întâmple ceva mai serios.
Zinaida Pinteac, profesoară, Frumuşica Veche, Sărata
Pentru mine Ucraina a fost şi rămâne mamă vitregă. Urmărită, persecutată, scoasă ilegal din directoria şcolii, purtată prin judecăţi – toate mi s-au întâmplat. şi nu pentru că aş fi făcut vreun rău Ucrainei, dar pentru că nu-mi place să-mi ascund viziunile. În Ucraina e destul de riscant să fii minoritar şi să-ţi afişezi viziunile. Mai ales dacă te declari român. Se speculează mult că dacă te declari moldovean eşti tratat altfel. Propagandă. şcolile ni se închid, indiferent dacă se cheamă de limba română sau moldovenească, iar copiilor nu li se recunosc diplomele de studii, fie că au învăţat în România, fie că în R. Moldova. E foarte greu să trăieşti într-o Ucraină cu care trebuie să lupţi zilnic pentru drepturile tale. Eu sunt pentru o Ucraină, dar nu europeană, ci europenizată.
Nicolae Moşu, Asociaţia ”Valul lui Traian”, preşedinte
”Mamă”? Ucraina nu prea ne-a strâns în braţe, indiferent dacă ne zicem români sau moldoveni. E foarte intolerantă. Are legi bune, dar nu le respectă. Ne mai salvează Bucureştiul cu ce poate, de la Chişinău – nici un semnal. Între R. Moldova şi Ucraina există un Acord de colaborare în Învăţământ, dar nimeni nu vine în şcoli să vadă cum se aplică Acordul. Pe alte probleme, nici atât, de parcă nici nu are consulat la Odesa. Dacă Ucraina va ajunge în UE, posibil să vedem şi noi zile mai bune. E tragic ceea ce se face în Donbas, dar Ucraina are de învăţat din asta o lecţie: cea a respectului pentru cetăţenii săi de altă origine. Va fi minunat dacă Poroşenko va fi un preşedinte şi al minorităţilor.
