sondaj Dodon a promis. Unde-i miliardul?

În 2016, Igor Dodon ajungea președinte datorită mai multor promisiuni electorale, pe care lumea le luase în serios. Subiectul cel mai speculat a fost recuperarea miliardului furat și pușcărie pentru hoți. „Stimați cetățeni, o să vedeți că în timpul apropiat toți o să ajungă acolo unde trebuie, nu doar cei care figurează în anchete, ci și cei care au pregătit furtul. Ei sunt arhitecții şi vor răspunde”, amenința Dodon în mai, după ultima ședință a Consiliului Suprem de Securitate. Între timp, și puținii care fuseseră condamnați au fost scoși la libertate, iar Dodon nu mai amintește nimic despre miliard în programul său electoral pentru alegerile din 1 noiembrie.

Alexandru Slusari, deputat, vicepreședintele Parlamentului

Dodon a promis nu doar recuperarea miliardului furat și condamnarea celor implicați în furt, dar și anularea Legii care a pus povara furtului pe umerii cetățenilor. După 4 ani suntem unde eram. Dodon a mințit. Furtul miliardului a figurat, formal, în câteva ședințe ale Consiliului Suprem de Securitate, au fost schimbați cu locul câțiva procurori-șefi și șefi din instanțele judecătorești, dar mai departe nu s-a mers. Rapoartele Kroll și raportul Comisiei parlamentare de anchetă au fost scoase de pe rol. În 4 ani, nici o schimbare în dosarul Șor – principalul beneficiar al jafului bancar. În august 2019, au fost intentate 70 de dosare pe marginea câtorva cazuri de rezonanță, inclusiv a miliardului furat, dar nimic nu se mișcă. S-a speculat privind arestul la domiciliu a lui Leancă, Drăguțan, cu darea în căutare internațională a lui Plahotniuc. În rest, tăcere. Dodon nu se aude, de parcă Dodon nici nu a promis să întoarcă miliardul… Unde-i miliardul? Unde și era.

Veaceslav Negruță, expert economic

Dodon a promis multe… Și până în 2016, și după. Promisiunile privind „furtul miliardului” nu puteau fi materializate de Dodon din simplul motiv că sunt prea multe persoane implicate și vizate cu care el a fost în „parteneriate” economice, financiare, și de altă natură. „Legea lui Filip”, prin care 13,3 miliarde de lei au fost convertite în 2016 în datorie de stat, nu putea fi anulată de Dodon, precum a promis, deoarece Filip i-a fost și îi este partener de guvernare. Or, anularea acestei legi ar fi însemnat o recunoaștere că guvernul Filip a legalizat o fraudă – „furtul miliardului”, care a fost ilegal trecută pe umerii contribuabililor până în 2041. Mai departe: unii din managerii celor 3 bănci implicate în fraudele bancare din 2014 au fost și rămân buni amici de-ai lui Dodon, cu care împreună au făcut mai multe „afaceri”. Mai mult ca atât, ghidat de propriile vulnerabilități, dar și de interese politice de moment, Dodon a admis nu condamnarea, ci scoaterea de sub urmărire a unor persoane vizate, direct sau indirect, la diferite etape ale „furtului miliardului”. Dodon nu și-a uitat promisiunile. El le-a făcut nu ca să le realizeze, ci pentru a manipula lumea și a prelua controlul asupra acestui subiect sensibil. Unde-i miliardul? Până la o investigare finalizată – miliardul poate fi oriunde. Numai nu în buzunarul statului.

Diana Crudu, antreprenoare

Igor Dodon mizează pe lipsa culturii politice la moldoveni. Oamenilor simpli, spre regret, le este greu să înțeleagă că președintele nu se poate substitui puterii judecătorești sau altor puteri în stat, iar atunci când o face, el o face pentru că așa îi cade bine lui, așa cum a fost și în cazul miliardului furat. În anii de când e președinte, el a devenit un „animal politic”, capabil să speculeze pe seama celor mai sensibile subiecte din societate. „Recuperea miliardului” este telenovela fără de sfârșit, care, cred eu, ne va fi servită și în această campanie electorală, doar că protagoniștii principali, fiind acum la liberate, vor face tot posibilul ca „eliberatorul” să fie din nou votat președinte.

Valentin Krîlov, comentator politic

Miliardul? A crezut cineva că miliardul va fi recuperat, că cineva va sta la pușcărie? Dodon nici nu a vrut, nici nu a putut să rezolve această problemă. Nu are capacități. Nu are voință și caracter. Posibil, nu a avut nici interes. Ancheta s-a tergiversat, s-au căutat tot felul de scuze ca să se tragă de timp și dosarul să nu mai intereseze pe nimeni. Azi, miliardul furat nu mai este o temă electorală pentru majoritatea alegătorilor. Lumea a obosit de promisiuni. Vor fi însă găsite alte teme pentru alte promisiuni goale. Există o regulă de aur, ca orice promisiune să fie evaluată critic din start. Atunci politicienii nu vor promite vrute și nevrute în alegeri, iar alegătorii vor fi mai clari și nu vor avea atâtea dezamăgiri și regrete.
Pentru conformitate, P.G.