sondaj Cum e să trăiești în R. Moldova cu 2000 de lei?

Valoarea minimului de existență în R. Moldova, în prima jumătate a anului 2020, s-a ridicat la 2082 de lei, cu 2,7% (circa 50 de lei) mai mult decât în 2019, anunță Biroul Național de Statistică. Salariul președintelui R. Moldova a fost, în același timp, majorat cu 3000 de lei și constituie 19000 de lei lunar, salariul premierului Chicu ajunge la 20000 de lei, iar al șefei Parlamentului – la peste 18.000 de lei (plus o pensie lunară de circa 13000 de lei). De 9-10 ori mai mari decât minimul de existență. Și asta în condiții de criză generală, în care guvernarea se văicărește că nu are bani nici pentru pensii, nici pentru salarii, nici pentru alte nevoi sociale.

Grigore Plămădeală, artist plastic

Noi nu trăim. Se cheamă că trăim. Dodon, Chicu și toată suita lor, da, trăiesc. Au pus mâna pe toate „mașinile de făcut bani” și nu-și bat capul de ceilalți cetățeni. Numără în toate zilele morții și fac bani și pe moarte de om. Au furat că le ajunge și pentru strănepoți. Și tot fură. Dați jos. Un Țepeș-Vodă și umplute pușcăriile cu ei, la muncă silnică, la săpat canale… Niște mișei. Pe rele mâini am ajuns. Greu… La oraș, cu prețurile și taxele de azi, nu ai cum trăi din cei 2000 de lei. Eu sunt pensionar, am lunar 2000 de lei, dar dacă nu aș fi pe lângă fiică-mea, nu știu ce aș face. Poate de niște posmagi și de un ceai mi-ar ajunge. La țară poate e mai simplu. La o felie de pâine mai ai un măr, niște nuci, o ceapă, niște murături, un pahar cu vin și mai merge… Banul la bătrânețe se duce mai mult pe sănătate, iar sănătatea-i scumpă. Cu 2000 de lei nici sănătate nu cumperi, nici de trăit nu trăiești.

Andrei Strâmbeanu, scriitor

Eu nici nu vreau să comentez situația… Lumea-i cu buzunarele goale, iar Dodon de la televizor le spune că ei trăiesc bine. Mai mare cinism nu am văzut. Sau prostie. Nu știu ce e mai mult. E o absurditate totală. Stă lumea pe marginea drumului și vinde ba o legumă, ba o haină, vând ce au prin casă. I-a scos sărăcia în drum. Nu au bani. Eu observ în magazine cum se uită lumea la mărfuri ca la expoziție. Și tot pentru că nu au bani. România ne ajută, UE ne ajută. Unde-s banii? Plahotniuc e fugit de un an, unde-i miliardul? S-a făcut stăpân pe el Dodon? Vin alegerile. Dodon trebuie dat jos și judecat, după el și Chicu, și ceilalți. Nu-i de glumit. Într-un an de secetă, cu Dodon și Chicu la guvernare nu putem fi în siguranță. Eu, care am trecut prin foamete și am mâncat buruieni, mă îngrozesc de o posibilă foamete. Dodon și Chicu ne vor lăsa să murim așa cum ne lăsau sovieticii în 46 -47. O să ne pară o glumă COVID-ul…

Ion Dron, Asociația Justiție și Dreptate

Să trăiești în R. Moldova cu 2000 de lei e greu de imaginat. În condițiile unui minim de existență de 2000 de lei omul este pus în fața supraviețuirii lui strict biologice. Și atât. Asta înseamnă să nu ai alte interese, preferințe, ocupații. Asta-i viață? Nu cunosc unitățile de măsură ale Biroului Național de Statistică, dar indiferent care ar fi ele, decalajul dintre minimul de existență și salariile primelor persoane în stat, miniștrilor, deputaților și altor funcționari publici este enorm. Ceea ce avem este discriminare socială. Da, salariile nu pot fi egale pentru toți, dar marja lor de delimitare nu poate fi atât de mare, când unii își pot permite orice, iar alții se bălăcesc în penurii. Și de la an la an, crește această prăpastie dintre cei bogați și cei săraci… E cea mai mare problemă socială în RM. Atunci când guvernarea ține oamenii la nivelul de subzistență biologică, înseamnă că pe ea nu o mai interesează acești oameni și că ei sunt folosiți doar pe post de instrumente atunci când vin alegerile și trebuie să le ceară votul.

Silvia Știrbeț, primară, s. brânza, Cahul

E foarte greu de trăit. Practic, imposibil. Cine poate trăi cu 2000 de lei? Cu 19-20 de mii, da. E boierește. Mai ales că ei nu trăiesc doar din salarii… Satele și lumea satelor niciodată nu au fost în grija guvernelor. La țară niciodată nu a fost simplu de muncit și de trăit, dar anul ăsta e greu de tot. Dacă până acum țăranul mai făcea niște rezerve de grâu, porumb, mai ținea o vietate pe lângă casă, acuma nici asta nu mai are cu ce. A investit atâta în vii și în culturile agricole și de strâns nu strâng nimica. Lumea-i disperată. Vin frigurile, vine iarna, iar prețurile știm care-s la gaze, la curent, lemne. Și ajutor de nicăieri. Tot mai mulți sunt cu gând de ducă, să plece undeva sa facă un ban de cheltuială. Câți vor reveni și cum va fi mai departe, greu de spus. Satele vor avea de trecut printr-o mare încercare.

Pentru conformitate, P.G.