[sondaj] „Avem prea mulți deputați”

După mai bine de o lună spectaculoasă de vacanţă, pentru care au ridicat din haznaua Legislativului câte o soldă de 30 de mii de lei, deputaţii se întorc în Parlament. „Aleşii poporului” promit să se apuce de treabă. Sesiunea de toamnă-iarnă va începe, potrivit informaţiilor preliminare, pe 16 septembrie.

Deputaţii se întorc „la muncă”.  Ce aşteptări aveţi?

Renat Zagarschi, inginer

E cam târziu pentru aşteptări. Nu cred că mai e posibil să schimbăm ceva cu această guvernare, desfrânată şi coruptă. Suntem într-o situaţie prerevoluţionară, e ca la marxişti, când cei de jos nu mai pot răbda, iar cei de sus nu mai pot guverna… Corupţia a distrus economia şi a destabilizat întreg sistemul financiar-bancar. E catastrofă. Doar anticipatele ne mai pot salva din colapsul în care ne-am pomenit. Iar până atunci, deputaţii ar fi să pună la punct două chestiuni fundamentale. Prima: să rezolve problema alegerii preşedintelui de tot poporul. Şi a doua: să modifice Codul Electoral, astfel încât noul parlament să fie ales nu doar pe liste de partid, ci şi pe circumscripţii uninominale. Deputaţii aleşi pe liste de partid sunt deputaţii şefilor de partide, nu ai poporului.

Maria Efros, casnică

După 2010, am crezut că Filat, Ghimpu, Timofti şi cine mai era – Lupu, se vor apuca să ne scoată din nevoi şi sărăcie – că aşa au zis, dar am ajuns şi mai săraci. Vedeţi cum se descurcă ţăranul? Cu marfa pe marginea drumului. Şi nici aici nu ne dau pace. Unde să te duci? Şi în cine să mai crezi? Eu zic aşa: trimite, Doamne, o putere din cer… Are Volontir un cântec: „Trimite-ne, Doamne, o ploaie cu stele şi spală pământul de rele…” Eu asta aş dori. Nu facem noi nimic până nu scăpăm de hoţi. Trebuie daţi jos şi să începem de la „0”. Dar cu cine? Lumea a ieşit în piaţă. Mă tem, însă, să nu fie ca la 7 Aprilie, sau ca în Ucraina. Unii au suferit, sărmanii, da’ alţii şi-au făcut averi şi carieră pe suferinţele lor. Nici nu ştii în cine să mai crezi.

Ion Oprea, meşter de instrumente muzicale

Deputaţii au de lucru până peste cap, că până acum s-au ţinut de hoţii. De acum încolo, trebuie să se apuce de treabă, că vine strada peste ei… Viaţa a devenit insuportabilă, e tot mai greu la oraş şi tot mai trist la sat. În ultimii 5 ani, s-au schimbat 4 guverne, din 1991 s-au schimbat vreo 12 miniştri ai agriculturii, dar care-i rostul? Satele sunt pe cale de dispariţie, lumea pleacă, şcolile se închid, nu mai are cine naşte, ele trebuie reînviate şi întinerite. Trebuie să existe un program naţional de dezvoltare a satelor, trebuie să existe credite preferenţiale pentru tinerele familii. Ce-l ţine pe ţăran legat de Moldova? Pământul şi casa. Iar dacă nu are casă, nu-l mai ţine nimic. Deputaţii şi miniştrii trebuie să se gândească serios la asta.

Natalia Guzun, săteancă

Am crescut 7 copii şi nu mai sunt cu mine, au plecat prin ţări străine. S-au aranjat, îs mulţumiţi de viaţă, dar tot mai bine era dacă aveau viaţă în ţara lor. Mă cheamă şi pe mine… E grea viaţa. Peste tot e greu, dar nevoi şi sărăcie ca la ţară nu-s nicăieri. Tot auzim că au dat americanii bani pentru agricultură, dar unde-s banii şi ce fac cu ei, numai ei ştiu. Nu-şi bate nimeni capul de ţărani. Am o pensie de 900 de lei. Ce faci cu 900 de lei la pământ, când toate costă: şi sămânţa, şi aratul, şi semănatul, şi culesul, şi… Dacă nu ar fi copiii… Dar cine se gândeşte la noi? De mărit pensiile şi lefurile sau de dat ajutoare pentru ţăran nu au de unde, dar de furat miliarde au de unde? Îs prea mulţi 101 deputaţi. Numai cheltuieli cu ei! Mai bine în jumătate, dar cu mai mult folos.

Gheorghe Bulgaru, zootehnician

Lumea-i sătulă de nedreptate. Şi deputaţii, şi guvernul, şi preşedintele asta trebuie să facă: dreptate în Moldova. Lumea a ieşit în stradă. Ce va fi mai departe, vom vedea, dar nici aşa nu se mai poate. A ajuns cuţitul la os: legile fie că nu-s drepte, fie că nu lucrează sau lucrează numai pentru ei. Altfel cum explicăm hoţiile? Iar lumea, ca să scape de probleme, pleacă. La noi în sat, la fiecare casă – alte 2-3 cu stăpânii plecaţi peste graniţă. Mai rămâne câte o bătrânică/bătrânel, dar viaţă mare nu-i. Copiii – lăsaţi în seama buneilor, alţii pleacă cu copii cu tot. Nu-i regulă în ţară. Promit de mai multe luni să întoarcă datoriile la compensaţii pentru 2013, 2014. Ce credeţi? Au atârnat un placat la primărie şi atât… Ei, una-două şi schimbă guvernele. Bine, dar viaţa când au s-o schimbe?