Procese fără dreptate
7 Aprilie în Parlament: V. Voronin: „Nu am sânge pe mâini”
V. Saharneanu: „Dar morţii ai cui sunt?”
Oxana Radu, victimă 7 Aprilie
Voronin şi-a negat întotdeauna vina pentru 7 Aprilie 2009. Dar a existat „coridorul morţii”. Ai cui sunt morţii şi cei supuşi represiunilor, dacă nu ai regimului de atunci? Altceva e ce a urmat după 2010. Faptul că nu s-a făcut dreptate victimelor, că principalii călăi stau în Parlament, în loc să fie judecaţi, e de acuma vina celor care au promis să facă dreptate. Rapoartele nu rezolvă nimic dacă marii vinovaţi sunt în libertate. Eu am bătut drumul Cahul-Chişinău timp de 3 ani, ca, pentru toată umilinţa şi chinurile la care am fost supusă, călăii mei să primească 5 ani cu suspendare. O directoare de liceu, pentru o mită de 600 de euro, a fost condamnată la 6 ani de închisoare. Comparaţi. Unde-i dreptatea?
Iurie Crăciuneac, victimă 7 Aprilie
În Dosarul 7 Aprilie s-a pornit, din start, cu stângul. Toate acuzaţiile au fost trecute pe executori, nu şi pe ”şefi”. Da, au fost poliţişti, procurori, judecători care au făcut abuz, dar nu ei au dat ordine. În raportul dlui Recean au răsunat acuzaţii la adresa lui Papuc, Zubic, Botnari, dar ce folos? Toţi sunt în libertate. Acuzaţii reciproce între comunişti şi guvernare am mai auzit, s-au făcut şi rapoarte, şi declaraţii, dreptate nu prea. Eu dosarele mele, practic, le-am finalizat, dar a trebuit să merg la CEDO… Nu cred că vom afla vreodată adevărul, pentru că cei care ştiu adevărul fie că nu sunt cercetaţi, fie că au fost cercetaţi formal.
Sergiu Creţu, victimă 7 Aprilie
Nimic nou, deşi s-a schimbat Procurorul, şeful SIS-ului, iar la MAI dl Recean pornise o ”curăţenie” în sistem. Rapoartele s-au făcut pentru Parlament, nu pentru cei care au suferit. Ai impresia că Procuratura, SIS-ul şi Internele nu se aud, nu comunică între ele, ca să poată ajunge la o finalitate serioasă în acest dosar. După 5 ani, e un nonsens să mai aşteptăm dreptate. Eu de 4 ani şi jumătate sunt în proces de judecată în două dosare de tortură, reîntoarse de 3 ori în prima instanţă de către Curtea Supremă de Justiţie. Cât poţi să te judeci? Toate se fac intenţionat, ca victimele să renunţe la dosare.
Ludmila Popovici, Centrul „Memoria”
Dosarul 7 Aprilie nu a avut o abordare serioasă din partea instituţiilor statului. S-a încălcat dreptul la un proces echitabil: în 5 ani – doar 14 sentinţe de condamnare (şi acelea cu suspendare), deşi au existat peste 600 de cazuri de tortură. Nu cred că la mijloc ar fi incompetenţa procurorilor sau judecătorilor. Părerea mea: dosarul este unul politic şi abordările au fost şi ele politice. Noi la ”Memoria” am avut la reabilitare 138 de victime ale cazului 7 Aprilie. După reabilitare, 52 dintre ele au plecat peste hotare, ca să scape de probleme. Presiuni s-au făcut şi asupra lor, şi asupra noastră: asupra lor ca să fie reduse la tăcere şi asupra noastră, ca să nu facem caz din problemele lor.
Natalia Moloşag, avocată în Dosarul 7 Aprilie
Nimic nou în Parlament. Au fost condamnaţi Papuc, Zubic, Botnari, ucigaşii lui Boboc? S-au deschis dosare în cazul celorlalţi morţi din noaptea de 7 Aprilie? Au fost acţionaţi în judecată Voronin sau Greceanîi? De ce la raport, în Parlament, nu a fost şi Ministerul Justiţiei, şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM)? Pentru că dosarele au fost înmormântate în judecată. Cu mâna Procuraturii, dar în instanţele de judecată, mai ales că avem judecători care, în loc să fie condamnaţi, au fost avansaţi de CSM în funcţii… Decizia Parlamentului de a anula termenul de prescripţie în Dosarul 7 Aprilie nu rezolvă nimic. Legea nu poate fi aplicată retroactiv. Sunt jocuri politice, pe fundalul unui an electoral. Dosarul 7 Aprilie a fost înmormântat. După 7 Aprilie 2014, definitiv. Doar CEDO mai poate recupera ceva.
