Parlamentul R. Moldova: o casă de favoruri?
Profir Tanaşciuc, inginer
Ceea ce se pune la cale este o nouă hoţie. Pentru deputaţi şi pentru neamurile lor. Eu nu cred că ei vor plăti nici câte 300 de euro pentru un metru pătrat. Dacă 700-800 de euro metrul pătrat e mult, de ce nu s-au zbătut să ieftinească preţurile la locuinţe pentru toţi, nu doar pentru ei? Chiar să fie ei cei mai sărmani, cu salarii de 9000 de lei, cu pensii de 5000 şi multe altele câte le mai au? Dacă răsfoieşti programele lor electorale, grija nr.1 este alegătorul, cetăţeanul. Dar, de fapt… Pentru mamele cu copii mici au redus indemnizaţiile, la orfelinate au redus raţiile alimentare ale orfanilor. Zic că nu-i de unde. Dar pentru ei de unde au? Blestem pe capul nostru… Alegerile pe liste de partid nu mai sunt o soluţie bună…
Angela Căpăţână, bibliotecară
Pentru deputaţii noştri, nici legea, nici morala nu mai sunt norme. Scrie în Constituţie că deputatii sunt altfel de oameni, cu altfel de drepturi? Nu. şi atunci? Trăiesc în lux, muncesc în lux şi tot nu le ajunge. Când tineretul nu are un loc în viaţa asta, când lumea trăieşte din pensii de câteva sute de lei, iar coşul minim de consum e tras de păr, să pretinzi, pe lângă tot confortul, apartamente la 30% din cost, e obrăznicie curată. Eu m-am stabilit în Italia. Într-un fel, am rezolvat problema luptei cu nedreptatea de aici, dar asta nu-i o soluţie, dacă trebuie să-ţi laşi casa. Din păcate, guvernanţii noştri nu înţeleg acest lucru, pentru că acolo unde nu există frică de Dumnezeu, nu există nimic.
Tudor Mălai, vânzător ambulant
Deputaţilor noştri pofta le creşte mâncând. Se vede că au logica lupului: când merge la stână, nu-şi ia o oaie, dar caută să doboare cât mai multe. Aşa e şi aici. Preţurile cresc, taxele cresc, leul descreşte, viaţa se scumpeşte, iar ei, care trăiesc ca boierii, mai au şi pofta apatamentelor de lux la preţuri de nimic. Se gândesc, probabil, că vin alegerile, mulţi nu vor mai pupa Parlamentul şi atunci de ce să nu-şi facă şi câte un cadou. Cu 300 de euro apartament în centrul Chişinăului, pomană, nu şagă… Îl supără pe Dumnezeu. Dacă deputaţii şi-ar declara toate averile şi ar plăti impozite pentru casele în care trăiesc, atunci s-ar mulţumi cu ceea ce au, că nimeni dintre ei nu trăieşte cu chirie.
Irina Toroianu, studentă
Nu e o idee bună cu această casă. Nu cred că există deputaţi fără un loc de trai, tot aşa cum nu există deputaţi care să nu-şi dea seama pe ce lume trăiesc. Pur şi simplu, aşa le convine. Vin în Parlament, stau 4 ani, unii fără să facă nimic, şi după asta nu mai vor să plece din Chişinău. Şi cer case. Cu salariile şi indemnizaţiile pe care le au, îşi pot permite apartamente la preţ de piaţă. S-o facă. Dacă-i piaţă, piaţă să fie pentru toţi. De ani de zile se vorbeşte despre construcţii de case pentru tineret, ca lumea să nu mai plece din Moldova. S-a vorbit şi s-a uitat. Pentru tineri nu au de unde, pentru ei găsesc. Oamenii pleacă şi vor pleca, pentru că e greu să rezişti într-o lume în care legea „sus” e una şi „jos” e alta.
Anatol Caraman, Asociaţia Veteranilor de război Tiras-Tighina
Noi, veteranii, am incercat o dată să-i educăm pe deputaţi, să se gândească la nevoile poporului, nu la ei, şi în 2000 am intrat în casa de pe Corobceanu, pe care, tot aşa, o construiseră pentru ei, deşi ziceau că va fi hotel… Dar nu au prins la minte, pentru că lumea tace. După 1990, aceasta este a treia casă pentru deputaţi. Ei s-au învăţat să trăiască din favoruri: salarii şi pensii bune, vacanţe de lux, carieră, afaceri, imunitate… Pe care dintre ei nu-l ei, are undeva casă, vilă, terenuri de construcţii, apartament – unii câte 2-3, niciunul nu stă la gazdă… Nu am nimic împotrivă, să construiască, dar ieftin pentru ei şi scump pentru ceilalţi – nu e bine. Să se dezveţe să călărească lumea, iar lumea să se dezveţe să tacă.
