„Păcatele” Parlamentului R. Moldova

Instituţia formată şi condusă de aleşii poporului se confruntă cu mai multe probleme: corupţie, impunitate şi legi nerespectate. „Cea mai mare provocare pentru Parlamentul nostru este să-şi sporească credibilitatea”, relevă autorii unei evaluări complexe a Parlamentului. Barometrul de opinie publică atestă, constant, o reducere a încrederii cetăţenilor R. Moldova în Parlament. Dacă în aprilie 2012 73% dintre persoanele chestionate spuneau că nu prea au sau nu au deloc încredere în Legislativ, în noiembrie 2012 79,3% afirmau asta, iar în aprilie 2013 – 85%, tendinţă care s-a păstrat şi în noiembrie 2013, când Legislativul a ieşit instituţia statului în care cetăţenii au cea mai puţină încredere, doar 14,3%. Totodată, potrivit Barometrului global al corupţiei, lansat în anul 2010 de Transparency International (TI), Parlamentul în R. Moldova se regăseşte printre instituţiile cele mai afectate de corupţie, obţinând un scor de 3,7 (pe o scală unde 1 înseamnă „deloc corupt” iar 5 – „extrem de corupt”). Aceeaşi cercetare, potrivit rezultatelor lansate în 2013, denotă că 75% din respondenţii din R. Moldova percep Parlamentul ca fiind „corupt/extrem de corupt”.

Numiri şi funcţii politizate

„Cea mai mare provocare pentru Parlamentul nostru este să-şi sporească credibilitatea”. Cu aceasta afirmaţie şi cu datele prezentate mai sus, TI Moldova a început evaluarea Parlamentului, unul dintre cei 13 piloni ai Sistemului Naţional de Integritate, în cadrul proiectului „National Integrity System Assessments in European Neighbourhood East Region”, desfăşurat în cinci ţări membre ale Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Ucraina şi Moldova) și finanțat de Comisia Europeană și Fundația Est-Europeană. În cadrul evaluării, experţii care au analizat activitatea Parlamentului au depistat un şir de probleme cu care instituţia se confruntă: legi nerespectate, impunitate sau politizarea funcţiilor.

În raport se precizează că numirea în funcţii a personalului din cadrul Secretariatului Parlamentului de către Preşedintele Parlamentului pune în discuţie eventuala politizare a numirilor în aceste funcţii. „Or, este clar că Preşedintele Parlamentului, fiind actor politic, ar putea să se ghideze în numiri nu atât de profesionismul candidatului, cât de loialitatea politică a acestuia. În opinia noastră, această stare de fapt afectează calitatea personalului, aducând atingere principiilor de bază ale serviciului public: legalităţii, profesionalismului, imparţialităţii, independenţei, stabilităţii”, se menţionează în evaluare.

Parlamentul nu respectă exigenţele legii

Autorii au mai evidenţiat faptul că se atestă numeroase cazuri de nerespectare de către Parlament a exigenţelor procedurii legislative, cum ar fi obligativitatea coordonării unor iniţiative legislative cu Guvernul. Astfel, din 27 septembrie 2013 şi până pe 21 decembrie, avizul Guvernului este indisponibil în cazul a 29 proiecte din 97, iar pentru perioada 1 ianuarie 2013- 31 iunie 2013 – în cazul a 37 de proiecte din 108. În evaluare se mai face referire şi la lipsa de încălcări identificate şi sancţiuni aplicate de către autorităţi în privinţa aleşilor poporului, în pofida constatărilor organizaţiilor non-guvernamentale în procesul de monitorizare, fapt ce denotă ineficienţa regulamentului Parlamentului. Şi la procedura de vot, autorii studiului cred că mai este nevoie de lucrat.

„Aceasta, chiar dacă este deschisă, nu permite publicului să-şi urmărească aleşii. Mai mult, deputaţii pot fi tentaţi să încerce reexaminarea (revocarea) unui act adoptat şi intrat în vigoare. Un exemplu elocvent în acest sens este Hotărârea Parlamentului cu privire la abrogarea Hotărârii Parlamentului privind numirea în funcţia de Procuror General”, relevă autorii evaluării. Aceştia au constatat că Biroul permanent al Parlamentului „pare a fi cel mai puţin transparent. Publicul nu cunoaşte agenda acestuia, iar hotărârile Biroului permanent rămân nepublicate”.

Im(p)unitatea deputaţilor

O altă problemă majoră depistată de autorii studiului se referă la lipsa unor mecanisme eficiente de asigurare a executării adreselor Curţii Constituţionale (CC), emise după ce CC verifică legalitatea unor hotărâri adoptate de Parlament. „Deşi Parlamentul, într-un anumit mod, raportează asupra activităţii sale, informaţiile furnizate publicului sunt insuficiente. În ce priveşte deputaţii, deşi există prevederi privind ridicarea imunităţii lor, acestea se aplică rar şi doar într-un context care creează percepţia că acest instrument se utilizează pentru a intimida deputaţii din opoziţie”, se mai spune în evaluare.

„Dacă ne referim la răspunderea individuală a deputaţilor, Parlamentul a examinat probleme ce ţin de ridicarea imunităţii deputaţilor: în anul 2006 – în privinţa unui deputat; în anul 2005 – în privinţa a 4 deputaţi; în anul 2004 – în privinţa a 4 deputaţi. Actuala legislatură a Parlamentului nu a examinat astfel de probleme. În partea ce ţine de imunitatea Parlamentului, problema, în opinia noastră, rezidă în dependenţa faţă de Parlament a Procurorului General”, sunt de părere autorii studiului. „La general, Parlamentul nu pare să vegheze asupra integrităţii deputaţilor. Astfel, chiar dacă un deputat al Parlamentului este condamnat în România pentru infracţiune de corupţie, Parlamentul nu a reacţionat în niciun fel la acest caz”, subliniază aceştia.

Deputaţii şi imaginea de partid

Parlamentul are instrumente pentru a asigura o supraveghere eficientă a Guvernului, constată autorii evaluării. Totuşi, aceste instrumente se utilizează ineficient şi selectiv, mai spun ei. „Acest exerciţiu al parlamentarilor este unul sporadic, axat mai mult pe sporirea imaginii de partid… Chiar dacă comisiile de anchetă vin cu rapoarte urmare a activităţii sale şi a analizei efectuate, acestea fiind prezentate în plenul Parlamentului, chiar dacă Parlamentul adoptă anumite decizii în acest sens, finalitatea propriu-zisă a acestui exerciţiu nu este urmărită de Parlament”, remarcă TI Moldova, care oferă ca exemplu hotărârea Parlamentului din 5 martie 2013, prin care a fost adoptată moţiunea de cenzură, exprimându-se vot de neîncredere Guvernului, fapt ce a servit drept temei pentru demiterea lui.

„Drept motiv de bază au servit învinuirile de corupţie aduse Guvernului. Totuşi, mai multe probleme apar în legătură cu această moţiune. În primul rând, această reacţie este absolut disproporţionată, dacă luăm în calcul că parlamentarii nu au reacţionat la condamnarea de corupţie a unui coleg de-al lor. În al doilea rând, mulţi miniştri din Guvernul demis pe motiv de corupţie s-au regăsit în Guvernul ulterior”, se constată în evaluare.

Numiri şi eliberări imprevizibile

O problemă separată, care trebuie depăşită, rămân practicile de numire şi eliberare din funcţie, se constată în evaluare. Proiectele nu conţin toate documentele obligatorii de însoţire, cum ar fi – CV-ul persoanei. Tot atât de imprevizibile pentru public sunt şi demiterile din funcţie, care se fac fără justificări, cu eludarea procedurilor şi normelor de drept, persoanele ulterior fiind repuse în funcţii prin deciziile CC, constată autorii evaluării Parlamentului.

TI Moldova propune, pentru depăşirea acestor probleme, mai multe recomandări, printre care elaborarea şi aprobarea unui Regulament al Biroului permanent al Parlamentului, îmbunătăţirea Legii privind transparenţa în procesul decizional, în partea ce ţine de încălcări şi sancţiuni, eficientizarea modului de asigurare în practică a transparenţei procesului decizional parlamentar, prin înregistrarea electronică a prezenţei deputaţilor la şedinţele în plen, implementarea sistemului de vot electronic sau completarea cadrului legal relevant cu prevederi care ar asigura executarea de către autorităţi, inclusiv de către Parlament, a adreselor CC.

ZdG a încercat să obţină o poziţie a reprezentanţilor Parlamentului vis-a-vis de evaluarea TI Moldova, însă fără succes. Ala Popescu, secretarul general al Parlamentului, ne-a spus că nu poate să se pronunţe pe marginea subiectului pentru că nu ţine de competenţa sa. „Nu ştiu cât de relevantă este evaluarea făcută şi ce probe au fost folosite. Cunoaştem că sunt carenţe, dar nu pot să explic concluziile unui astfel de raport”, ne-a spus ea. Totodată, şefa Direcţiei comunicare şi relaţii publice a Parlamentului, Svetlana Ursu, ne-a solicitat un demers în scris pentru a ne oferi o poziţie vis-a-vis de această evaluare.

V.M.