Acţiunile de la Doroţcaia, regizate de Tiraspol

Câteva femei care măturaseră prin centrul satului în acea dimineaţă mai vorbeau despre ceva, sprijinindu-se în lopeţi. În apropiere, pe scaunul din faţa muzeului satului, stăteau câţiva bărbaţi care fie fumau, fie mâncau seminţe şi mai întorceau din când în când privirea spre casa de cultură, unde urma să se adune lumea. Părea o dimineaţă banală şi ne gândeam că putea fi o alarmă falsă. Treptat, au început să fie ocupate cele câteva bănci din faţa casei de cultură, iar pe la 9.45 au venit două maşini din care au coborât mai mulţi miliţieni şi preşedintele aşa-zisului soviet sătesc din Doroţcaia, Piotr Dobrinschi, însoţiţi şi de jurnalişti care vorbeau ruseşte.

În câteva minute, în centrul satului s-au adunat câteva zeci de săteni, preponderent vârstnici. „Ne-au spus că va fi adunare despre pământuri”, răspunde cu jumătate de gură o femeie. Am întrebat dacă ştiu ce urmează să se întâmple şi au răspuns din nou: „Despre pământ”. „Avem pământ în cealaltă parte, dar nu-l putem lucra. N-am fost anunţaţi, am aflat şi noi din om în om”, răspund parcă într-un glas.

„Unde i-i convenabil, acolo omul îşi face paşaport”

Subiectul pământurilor a redevenit actual în toamna anului trecut, când pretinsele autorităţi de la Tiraspol au început să limiteze iarăşi accesul oamenilor la terenurile agricole. Acestea se află după şoseaua ce leagă Tiraspolul de Râbniţa şi trece prin Dubăsari. Majoritatea terenurilor agricole ale localităţii se află în stânga şoselei, iar autorităţile separatiste au interzis deseori localnicilor accesul la ele, fapt ce a provocat numeroase conflicte.

„Ca să ajungem la deal trebuie să avem paşaportul cu noi. Chiar şi la dus vaca, dacă am paşaport la mine, pot să mă lase, dacă nu – le paştem în altă parte. Toloaca e tot în partea cealaltă. Trec de câteva ori pe zi prin vama asta şi paşaportul e deja terfos, iar ei îmi spun că o să mă amendeze. Oamenii lucrează pământurile pe furiş, dar să treci încolo cu tehnică nu dau voie. Îşi face lumea paşaport transnistrean pentru a putea ajunge la pământ. Şi cei din partea cealaltă au şi moldovenesc, şi românesc, şi de care vrei. Omului unde i-i convenabil, acolo îşi face paşaport”, explică o femeie.

„Volea norodului” de la Doroţcaia, regizată de Tiraspol

Un alt grup de bătrâni refuză să vorbească, după ce le-am spus că suntem de la Chişinău. „Cu Chişinăul nu vrem să grăim”, s-a auzit o voce. Între timp, oamenii s-au adunat mai aproape de casa de cultură, pe treptele căreia pretinsul preşedinte al sovietului sătesc îşi începea discursul. „Toţi spun că nu se dă voie să lucreze pământul. Pământul îl puteţi lucra, dar trebuie să vă înregistraţi la Dubăsari (aflat sub controlul Tiraspolului, n.r.). Liderii care nu vor asta asupresc şi oamenii, ca să nu se ducă să se înregistreze acolo. Puteţi hotărî singuri”, explică

Piotr Dobrinschi, cu pauze pronunţate între cuvinte. O linişte totală se aşterne pentru câteva clipe.

— Ce variante sunt? – se aude cineva din mulţime.

— Da’ de ce eşti singur? De la Dubăsari nu este nimeni? – întreabă altcineva.

— Ce poţi să-mi promiţi tu mie? Că dacă eu le las pământul, ei mâine pot să-mi ceară o sută de „evro” (euro, n.r.) pentru o sotă (un ar, n.r.). Unde sunt cei mari din partea ceea şi cealaltă, ca să ne lămurim? – strigă un bărbat nemulţumit.

— Ruşine să le fie, n-a venit nimeni să ne susţină. Unde-s „predstavitelii” (reprezentanţii, n.r.) din Dubăsari? De ce nu-s aici? De ce ne puneţi pe noi în furcă? Noi trăim în satul ista şi nu vreau să mă sfădesc nici cu dânsul, nici cu dânsa. De ce ne tăiem unul pe altul? Oamenii vor pensie. Eu mă lupt pentru oamenii care vor pensie. Vor să ne ducem cu Chişinăul, de ce nu e nimeni acum să ne întrebe de ce ne-am adunat aici? – întreabă o săteancă.

Imediat, o bătrână iese la megafon, citindu-şi discursul scris de mână pe două foi de caiet. „Ne-am adunat ca să fim auziţi de conducerea de la republica nistreană şi de la R. Moldova şi cerem ca în satul de pe teritoriul republicii moldoveneşti nistrene să nu fim împărţiţi în două părţi, dar să fim recunoscuţi şi ajutaţi cu lumină electrică din partea republicii nistrene, cu gaz natural, cu apă şi cu telefoane fixe. Pe timpul URSS, am fost în Dubăsari, aşa dorim să fie şi înainte. Pământul nostru e aici, nu avem ce căuta în altă parte”, încheie bătrâna cititul de pe prima foaie.

„Întrunirea din Doroţcaia – planificată şi organizată de Tiraspol”

O altă parte dintre săteni au venit să vadă ce se întâmplă. Ei ascultau liniştiţi, sprijiniţi de copacii din preajmă sau de biciclete. Într-o parte În mulţime se evidenţiază mai mulţi miliţieni, în uniforme albăstrii şi cu inscripţie galbenă pe negru, pe care nu o poţi trece cu vederea – „милиция”. În altă parte, un pacificator rus şi altul ucrainean fumează încruntaţi. A apărut şi şeful Biroului pentru reintegrare de la Chişinău, Gheorghe Bălan. Primarul satului, Andrei Leşco, se apropie de el. Îi explică ceva, în timp ce ambii privesc spre omul de pe pragul casei de cultură, care instigă localnicii să dea jos de pe primărie drapelul R. Moldova şi să-l înalţe pe cel al rmn. „Asta e „volea naroda”, dar nu a primarului ori a me”, conchide bătrânul. Mulţimea aplaudă.

„Într-un stat normal, acest om ar fi fost arestat imediat”, spune în şoaptă un jurist care se afla în preajmă. Legea interzice întrunirile care îşi propun subminarea securităţii naţionale sau a integrităţii statului. „Imediat cum organizatorii şi participanţii la acţiune au exclamat public fraze de genul „vrem în Transnistria”, „jos Tricolorul”, „aşa-numita R. Moldova”, aceştia au subminat integritatea teritorială. Se ştie că întrunirea din Doroţcaia a fost susţinută, planificată şi organizată de Tiraspol. Dacă scopul acestui grup de iniţiativă e de a afecta integritatea teritorială a R. Moldova, atunci această acţiune e ilegală”, explică Alexandru Zubco, jurist al Asociaţiei Promo-LEX.

„Unde e pământul, acolo trebuie să fim şi noi”

Oamenii au păreri împărţite, se simt uitaţi şi neajutoraţi. Unii cer pensii mai mari, iar alţii vor referendum. „Au spus că dacă nu mergem cu ei ne iau toate pământurile. Şi dacă rămânem fără pământ, la ce să mai trăim? Unde e pământul, acolo trebuie să fim şi noi”, spune o femeie din sat.

„Sper că autorităţile vor auzi aceste voci şi se vor gândi cum să aplaneze conflictul şi să nu permită alipirea acestor sate la stânga Nistrului”, comentează situaţia primarul satului Doroţcaia, Andrei Leşco. „Purtăm discuţii ca să ne permită să lucrăm pământul. Oamenii nu înţeleg că dacă vor lăsa terenurile pe mâna lor, vor rămâne fără nimic, pentru că, după legile lor, terenul aparţine „statului”. Mulţi spun că nu le mai trebuie acest pământ, dar vor să beneficieze de privilegiile sociale pe care le au cei din stânga Nistrului. Poate lor nu le trebuie, dar copiilor? Acest pământ trebuie lăsat ca moştenire. Cei care au ieşit aici sunt pensionari. Ei nu au alte surse de venit. De asta vor pensii de dincolo, pentru că în stânga Nistrului oamenii ies la pensie la 60 de ani şi ajung să primească până la 2000 de lei”, explică primarul, care se află în funcţie de peste 12 ani.

„Tiraspolul vrea să-şi extindă controlul”

Satul Doroţcaia e revendicat de autoproclamatele autorităţi de la Tiraspol, fiind sub controlul autorităţilor de la Chişinău, încă din 1995. Prin acţiunile privind accesul la cele peste 2700 ha de pământ, întreprinse de Tiraspol, se încalcă mecanismele stabilite în 2006, spune şeful Biroului pentru reintegrare, Gheorghe Bălan. Atunci, a fost recunoscut dreptul de proprietate al ţăranilor asupra acelor terenuri, fiindu-le asigurat accesul încolo. „E regretabil că, din toamna trecută, partea transnistreană insistă asupra unui alt mecanism, care ar presupune luarea în arendă a acelor pământuri. Asta ar putea pune sub semnul întrebării dreptul de proprietate al oamenilor. Astăzi, oamenii şi-au arătat nemulţumirea pentru că nu au acces la pământ. Acest fapt este speculat de Tiraspol, care, de fapt, blochează accesul ţăranilor şi face uz de nemulţumirile oamenilor în scopuri politice, pentru a destabiliza situaţia în unele localităţi din zona de securitate şi a exercita mai multe presiuni asupra Chişinăului. Tiraspolul încearcă să distrugă mecanismele existente şi să-şi extindă controlul”, menţionează Bălan.

„Acţiunile autorităţilor constituţionale par insuficiente. Chişinăul s-a axat mai mult pe latura socială, achitarea compensaţiilor la servicii, unele subvenţii. Accesul la terenurile agricole e interzis, iar din această cauză atât ţăranii, cât şi agenţii economici înregistrează prejudicii enorme. Circulaţia mărfurilor, a produselor, transportului şi a capitalului la fel e restricţionată. Sunt necesare măsuri urgente. Autorităţile nu trebuie să admită escaladarea unor astfel de conflicte, mai ales în localităţile mai vulnerabile”, conchide Alexandru Zubco.

Acţiunea sătenilor s-a încheiat paşnic, fiind anunţată o nouă adunare, pentru 10 aprilie.