5 ani după 7 aprilie
7 Aprilie 2009: un dosar pierdut ori sacrificat?
Iurie Crăciuneac, revoluţionar 7 Aprilie
Aşteptările noastre au fost altele. Din păcate, nici lumină şi nici dreptate în dosarul 7 aprilie nu s-a făcut. şi nu e vorba de un an, ci de 5. Este un dosar pe care actualii fie că l-au sacrificat, fie că l-au pierdut fostei guvernări: comuniştii stau în Parlament, deşi ni s-a spus că vor sta la răcoare, iar torţionarii au fost repuşi în funcţii. Au existat prea multe conflicre de interese în examinarea cauzelor: prieteni, rude, colegi de serviciu, relaţii de gaşcă, toate – sub acoperire politică. Organele de drept au jonglat dosarele între ele până au putut lua deciziile care le-au convenit. Nepedepsirea torţionarilor rămâne o rană nevindecată pentru oricine a ieşit în stradă pe 7 aprilie, mai ales pentru cei care au pătimit pentru adevăr. Justiţia şi guvernarea rămân restante în dosarul 7 Aprilie.
Vitalie Nagacevschi, Jurişti pentru Drepturile Omului
Ca să fie lucrurile mai clare, fac o precizare din start: în calitatea mea de fost deputat şi preşedinte al Comisiei Parlamentare de Anchetă în cazul 7 aprilie, o spun şi azi, peste ani, că chiar şi dacă termenul de prescripţie ar fi fost mai mare, nu de 5, ci de 10 ani, situaţia ar fi fost aceeaşi, am fi fost în acelaşi punct. Instituţiile statului care au fost abilitate să se ocupe de caz nu şi-au făcut treaba până la urmă. Mă refer şi la Interne, şi la Securitate, şi la Procuratură, şi la instanţele de judecată. Comisia Parlamentară a spus totul ce putea spune din punct de vedere juridic. Dar… Dosarul 7 aprile are implicaţii atât de ordin penal, cât şi de ordin politic. Din păcate, considerentele politice au prevalat asupra celor juridice.
Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii
Dosarul, cred eu, a fost sacrificat. Nu aveam cum să ne aşteptăm la altceva, dacă cei care au fost puşi să instrumenteze cazul şi să ia decizii au fost oamenii fostului regim: aceiaşi anchetatori, procurori, judecători – corupţi, vânduţi, cumpăraţi, dependenţi de sacul cu bani şi de patronii lor politici… În condiţiile unor instituţii de drept nereformate, nu aveam cum să ne aşteptăm la procese echitabile. Nu s-a trecut, desigur, şi fără influenţe politice. Era exclus. Au fost, cu siguranţă, şi presiuni, şi şantaj, şi relaţii speciale, şi tot felul de alte aranjamente. Dosarul 7 aprilie este şi va rămâne în continuare pentru justiţia şi clasa noastră politică nu o datorie, ci o mare ruşine.
Anatol Ţăranu, analist politic
Dosarul 7 aprilie are două componente: juridică şi politică. Din punct de vedere juridic, este un dosar ratat. La distanţă de 5 ani de la evenimente, nu avem un răspuns clar la întrebarea „ce s-a întâmplat pe 7 aprilie 2009?”. După 7 aprile 2014, va fi şi mai greu să aflăm adevărul despre acea revoluţie twitter din aprilie 2009. Pe plan politic, însă, 7 aprilie 2009 şi-a atins scopul. A pus capăt guvernării comuniste în R. Moldova. Faptul că dosarele 7 aprilie nu au avut deznodământul pe care ni l-am dorit are o singură explicaţie: în interiorul Alianţei există forţe care nu sunt interesate ca adevărul despre 7 aprilie să iasă la suprafaţă. Revoluţiile comportă, din păcate, sacrificii, care nu totdeauna sunt răsplătite după aşteptări.
Natalia Moloşag, avocată
Dosarul 7 Aprilie este oglinda justiţiei din R. Moldova. Dovada că nu avem o justiţie independentă şi suficient de competentă, curată şi dreaptă, e pe faţă. Biroul nostru de avocaţi a mers în instanţă cu 17 cauze de apărare a victimelor din 7 aprilie. Din 17, 11 cauze au fost suspendate încă la etapa urmăririi penale, iar din celelalte 6 doar în două cauze avem decizii definitive, în 4 judecata mai continuă. Mai mari tergiversări nu am întâlnit. 5 ani, într-un proces penal, este nemaipomenit de mult. S-a depăşit orice limită de „termen rezonabil”. Oricine va dori să apeleze la CEDO, doar din considerentul depăşirii „termenului rezonabil”, ar putea avea câştig de cauză. Păcat. Dosarul 7 Aprilie este şi faţa justiţiei din R. Moldova, dar şi a clasei politice de la noi.
