OPINIE/Mai mult decât Crăciunul sau Paștele, deținuții așteaptă amnistia
Penitenciarul nr.4 de la Cricova e foarte aproape de Chișinău. Abia de reușești să cuprinzi cu ochii priveliștile din jur, că te și pomenești la porțile închisorii. Luni, drumul nostru spre acest penitenciar a pornit de la o scrisoare expediată în adresa ZdG de către deținutul Stanislav Melnic.
Aneta GROSU
Pentru că povestea niște lucruri dureroase în ziarul din 14 aprilie, redacția a publicat acea scrisoare. Între timp, Stanislav fusese transferat în condiții mai umane de detenție, iar Administrația Națională a Penitenciarelor a acceptat să ne convingem de asta, dar și să discutăm cu autorul scrisorii.
Stanislav nu știa că luni vom ajunge la penitenciar. De fapt, asta nici nu contează. După ce am trecut controalele de rigoare, am mers și la bibliotecă, unde l-am cunoscut pe Stanislav. Are o poveste de viață zguduitoare și, cu permisiunea sa, vom reveni la ea în unul din numerele următoare. Da, a recunoscut că în prezent are condiții mai bune de detenție, dar spune că a fost nevoit să solicite pază și protecție, pentru că autoritățile criminale din penitenciar (această instituție penitenciară este cu regim semi-închis) îl umilesc și îl abuzează. Ne-a spus că, fiind izolat, ca să poată beneficia de regimul de protecție acordat, preferă să citească, în special cărți de dezvoltare personală, astfel încât, ieșind la libertate, să poată relua viața de la capăt. După cum ziceam, vom reveni la povestea de viață a lui Stanislav și la poveștile altor deținuți, pe care i-am cunoscut la Penitenciarul nr.4, acum însă mă gândesc la sărbătorile care vin și la starea în care deținuții vor întâmpina Paștele.
Ceea ce am înțeles, aflându-ne timp de câteva ore la Penitenciarul nr.4 de la Cricova, e că, pentru deținuții de acolo, mai mult decât Paștele și decât orice altă sărbătoare e o posibilă amnistie, de care ar putea beneficia în temeiul Legii privind amnistia, în legătură cu aniversarea de 30 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova.
Pe lângă faptul că mulți dintre deținuți se consideră condamnați pe nedrept, cei care s-au împăcat într-un fel cu pedeapsa, oricum vor la libertate, iar amnistia poate deveni un prilej de eliberare pentru fiecare.
Ei cunosc cu toții că, sub incidența amnistiei sunt 1723 de deținuți, 67 dintre aceștia fiind pasibili liberării imediate. Ei mai știu că amnistia nu va putea fi aplicată în cazul celor care au comis infracțiuni deosebit sau excepțional de grave, precum și infracțiuni de corupție și conexe corupției. Deși mulți cunosc că nu fac parte din numărul celor 1723, nu ezită să încerce, în speranța că, în cazul lor, ar putea fi aplicată liberarea condiționată înainte de termen sau liberarea după reducerea termenului.
Amnistia din acest an e ceea ce îi frământă cel mai mult pe deținuți. Ei vor să știe câtă încredere pot avea în comisiile special create pentru selectarea și completarea dosarelor deținuților pasibili de amnistiere. Sunt aceste comisii într-adevăr echidistante și incoruptibile? Gândurile lor sunt și la judecătorii despre mulți dintre care, se știe, sunt corupți sau neprofesioniști. Cei care se consideră condamnați pe nedrept cred că o nedreptate poate avea loc în raport cu ei și în cazul deciziei de amnistiere. Deținuții, fără excepție, vor să mai știe dacă, ieșind din închisoare, cineva, la libertate, se va bucura de revederea cu ei. Vor să știe ce șanse ar avea să se angajeze în câmpul muncii, aceasta fiind condiția principală că nu vor recidiva. Vor să știe dacă, ieșind din închisoare, autoritățile criminale din penitenciar, cei care, de obicei, controlează inclusiv orice mișcare a celor ajunși la libertate, nu îi vor prinde în mrejele infracționalității, forțându-i să accepte regulile lumii criminale.
Și în ajun de Paști, la fel cum a fost în ajun de Crăciun, viața celor din închisori este plină de îngrijorări, de frici, de frustrări și de ezitări. Între închisoare și libertate, desigur, cei mai mulți aleg libertatea. Dar cât de ușor s-ar putea ei integra în această lume liberă, care, atât timp cât au fost închiși, nu a devenit mai bună, mai deschisă, mai implicată în viața celor pentru care problemele existențiale par de neclintit?
