Deminarea umanitară și „geniștii la negru”. Cum își curăță fermierii ucraineni câmpurile de mine

Odată cu venirea primăverii, începe sezonul agricol activ, dar pământul ucrainean este literalmente presărat cu mine, ceea ce înrăutățește semnificativ viața agricultorilor. Teritoriile sunt curățate de către operatorii antimină, care efectuează acțiuni de deminare umanitară. Dar aceștia nu sunt suficienți, motiv din care fermierii sunt adesea nevoiți să apeleze la serviciile așa-numiților „geniști la negru”, adică a geniștilor care nu sunt certificați. Bineînțeles, aceștia nu garantează siguranța. Despre cum se desfășoară deminarea umanitară, cât costă și cine trebuie să plătească pentru aceste servicii, citiți în articolul din News of Donbas.

În fiecare lună fermierii devin victime ale minelor

Potrivit Ministerului Apărării al Ucrainei, cele mai multe accidente legate de mine au fost înregistrate în regiunea Harkiv. Regiunea Herson se află pe locul al doilea, urmată de regiunea Nicolaev. De asemenea, în top cinci se află regiunile Donețk și Kiev. Această clasare top 3 este cauzată probabil de faptul că unele părți din regiunile Harkiv și Herson au fost eliberate, iar în timpul retragerii, armata rusă a minat „cu generozitate” teritoriile ucrainene. Anchetatorii proiectului „Scheme” au identificat numele militarilor din F. Rusă a căror sarcină era de a planta minele. Sub conducerea unuia dintre aceștia, în jurul orașului Balaklia din regiunea Harkiv au fost minate 55 de câmpuri. Printre munițiile folosite se numărau și PMN-2 – mine antipersonal interzise.

„Avem un număr foarte mare de muniții de toate tipurile, care sunt utilizate cu o intensitate foarte mare. Din aceste motive, țara noastră poate fi considerată una dintre cele mai minate din lume”, a declarat Igor Beskaravainîi, viceministrul ucrainean al Economiei.

Cel mai des oamenii suferă din cauza manipulării necorespunzătoare a minelor. Pe locul doi se află însă agricultura – fermierii care își cultivă câmpurile devin victime ale acestora. Știri despre fermierii răniți apar cam o dată pe lună. Cu doar câteva zile în urmă, pe un câmp din satul Fedirți din regiunea Harkiv a explodat un tractor. Șoferul a fost rănit. Puțin mai devreme, un caz similar a avut loc în regiunea Herson. Trupele rusești au lăsat numeroase „cadouri” explozive și în regiunea Donețk. Mai mult de un milion de hectare din regiunea Donbas controlată de Kiev trebuie să fie deminate. Dintre acestea, mai mult de 60 de mii de hectare sunt terenuri agricole. Până în 1 martie 2024, subdiviziunile Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență au efectuat cercetări pentru depistarea obiectelor explozive și au deminat puțin peste cinci mii de hectare. Adică, foarte puțin.

„Din cauza numărului limitat de unități ale Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență al Ucrainei, din cauza ostilităților active din regiune, activitățile acestor unități se concentrează pe deminarea infrastructurii și pe răspunsul prompt la apelul cetățenilor privind detectarea obiectelor explozive”, se arată în mesajul Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență.

Fermierii pot apela la serviciul 101 și pot solicita deminarea umanitară a câmpurilor, dar există anumite probleme și nuanțe.

Ce este deminarea umanitară?

Există trei tipuri de deminare: operațională, militară și umanitară. Primul tip de deminare este efectuat în cazuri de urgență de către lucrătorii Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență, de geniștii din cadrul poliției și de specialiștii Serviciului de Stat pentru Transporturi Specializate. Deminarea militară este, de obicei, efectuată chiar de către militari. Scopul principal este de a curăța rutele logistice și de a avansa pe câmpul de luptă. Deminarea umanitară se referă în primul rând la civili, deoarece scopul principal este curățarea planificată a terenurilor, astfel încât oamenii să poată reveni acasă și să se ocupe inclusiv de agricultură.

„Deminarea umanitară este o componentă a unui sistem amplu de acțiune împotriva minelor. Este o gamă largă de sarcini, începând cu informarea populației cu privire la pericolele pe care le implică manipularea obiectelor explozive. Ce trebuie să facă, ce nu trebuie să facă. Unde să telefonezi dacă vezi ceva periculos. Încheind cu distrugerea resturilor de muniție din depozitele care nu sunt acoperite de convenție. Totul este o acțiune împotriva minelor. Și undeva la mijloc se află un element numit «deminare umanitară». Dacă vorbim despre standardele internaționale, atunci deminarea umanitară este un proces strict reglementat care are loc după terminarea războiului”, spune Igor Beskaravainîi.

Dar, având în vedere suprafața minată, Ucraina nu poate aștepta până când războiul se va încheia. De aceea, deminarea umanitară se desfășoară treptat și continuu. Ea este efectuată exclusiv de misiuni umanitare sau de operatori antimină care au autorizații corespunzătoare.

„Principalul rezultat al deminării umanitare este transferul terenului către utilizatorul final, cu garanții corespunzătoare de calitate și siguranță. Cu alte cuvinte, întoarcerea terenului în circuitul obișnuit. Acest proces implică foarte multe măsuri, procese separate, ceea ce determină complexitatea deminării umanitare. Dacă o împărțim foarte grosier în procese separate, deminarea umanitară începe cu un studiu non-tehnic al teritoriului. Acesta este urmat de activități cum ar fi inspecția tehnică, curățarea zonei de luptă, fie prin curățare manuală, fie prin deminare mecanică sau prin alte procedee. Urmează apoi punerea în aplicare a măsurilor de neutralizare”, spune Timur Pistriuga, șeful consiliului de administrație al Asociației Geniștilor din Ucraina.

După un set de măsuri, terenul este pregătit pentru transfer. O inspecție de stat sosește la fața locului. Aceasta efectuează controlul extern al calității, verifică operatorul antimină  pentru a se asigura că sarcina a fost îndeplinită în mod corespunzător.

„În cadrul acestei inspecții, geniștii care fac parte din corpul de control al statului vin și efectuează controlul extern cu mijloace tehnice corespunzătoare, în special cu detectoare de metale. Cu alte cuvinte, fac probe pe terenul care trebuie transferat și doar după aceasta terenul este transferat. Toate aceste informații, precum și fiecare pas al operatorului, sunt introduse în paralel într-un sistem informatic special al IMSMA”, spune Timur Pistriuga.

Pe pagina Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență pot fi găsite date despre operațiunile de deminare umanitară pe ani. De exemplu, în 2023, suprafața curățată a fost de peste 36 de mii de hectare.

Cine sunt operatorii antimină?

În Ucraina există 31 de operatori certificați pentru acțiuni împotriva minelor. Aceasta înseamnă că aceste organizații lucrează în mod legal și după efectuarea deminării umanitare, fermierii primesc un certificat special. Lista operatorilor antimină poate fi găsită pe pagina Ministerului Apărării al Ucrainei. În afară de operatori ucraineni, există și operatori străini, cum ar fi HALO Trust – cea mai mare organizație internațională care se ocupă de deminare și de curățarea de muniții și mine. Aceste organizații sunt înregistrate în toată Ucraina, dar, de exemplu, în regiunea Donețk nu există niciuna. Astfel, dacă un fermier trebuie să-și curețe câmpul, va trebui să aștepte să vină o echipă din alte regiuni. Cei mai apropiați operatori antimină se află în regiunile Harkiv sau Dnipropetrovsk.

„Pentru a deveni operator antimină în Ucraina, persoana juridică trebuie să fie înregistrată în mod corespunzător. Poate fi o fundație caritabilă, un SRL, o organizație publică. La centrul de certificare se depune o listă de documente. Există trei centre, câte unul în regiunile Harkiv, Cernihiv și Kameaneț-Podilskîi. Aceste trei centre de certificare evaluează capacitatea companiei de a efectua lucrările de deminare. Șeful acestei instituții trebuie să aibă studii și experiență în acest domeniu. Trebuie recrutate mai multe persoane cu experiența și cunoștințele necesare”, comentează Igor Beskaravainîi.

Există și alte cerințe.

„Pentru a deveni operator antimină și a desfășura acțiuni de deminare umanitară trebuie să treci printr-un proces de certificare. Abia după aceea ești introdus în lista operatorilor certificați, care este publicată pe pagina Ministerului Apărării. Ai dreptul să faci o activitate sau alta, în funcție de procesul pentru care ești certificat”, spune Timur Pistriuga, declarând că în prezent, aproximativ 50 de operatori sunt în proces de certificare.

Potrivit expertului însă, un număr mare de operatori nu înseamnă că procesul deminării se va realiza mai repede. Totul depinde de numărul de specialiști.

„Poți să ai cinci operatori cu sute de echipe de deminare și este mai bine chiar și pentru sistemul de management și control al calității în ceea ce privește chiar și sarcinile lor. Cel puțin, îți dai seama cine sunt jucătorii, cum își îndeplinesc sarcinile. Bineînțeles, nu este vorba doar, să spunem, de autoritățile de deminare, ci și de comunități, oameni, administrații locale. Pentru că atunci când ai un număr mare de operatori, nu mai poți aprecia capacitatea lor. Au sau nu destui geniști, câți anume, au sau nu experiență. Unde au fost instruiți? Unde și-au dobândit experiența? Dificultatea constă în faptul că acest lucru nu este ceva ce poate fi dobândit într-o lună sau două, sau cumpărat cu bani. Aceste capacități ale operatorului se formează de-a lungul anilor”, spune Timur Pistriuga.

Prin urmare, în opinia acestuia, în prezent, în Ucraina, numărul operatorilor antimină este mic, dar și capacitatea operațională a organizațiilor deja existente este limitată.

În loc de operatori certificați, operează „geniștii la negru”

Ținând cont de faptul că zonele minate sunt enorme, operatorii pur și simplu nu au timp să lucreze peste tot. Procedura de certificare a noilor organizații este destul de anevoioasă. O altă problemă este finanțarea. De obicei, depinde de donatorii internaționali, deoarece costul unui ciclu complet de deminare este de aproximativ 3-4 dolari per metru pătrat. Așadar, există o listă mare de fermieri în așteptare. Igor Beskaravainîi spune că orice comunitate care dorește să-și curețe teritoriul trebuie să contacteze Serviciul de Stat pentru Situații de Urgență care lucrează în zona lor. Deminarea poate fi efectuată chiar și de către salvatori, dar dacă acest lucru nu este posibil, trebuie solicitat un operator antimină.

În situația în care există mulți fermieri și mult mai puține echipe de deminare, atunci în ajutor vin „geniștii la negru”, cei care sunt de acord să demineze câmpuri pentru un preț negociabil, dar care nu pot oferi nicio garanție și nici nu pot oferi certificate care să ateste că terenul este sigur și potrivit pentru muncă.

„Problema «geniștilor la negru» nu este una nouă. O cunosc de când am lucrat în Donbas, deminând terenuri în regiunile Donețk și Luhansk. Această poveste se repetă în toate regiunile în care există zone potențial periculoase”, declară Timur Pistriuga.

Potrivit acestuia, statul a început deja să lupte cu acest fenomen.

„Sunt în curs de elaborare diverse documente de reglementare. Vor exista articole relevante în Codul penal și cel administrativ. Au loc discuții la această temă. Din câte știu, va fi analizată din două aspecte. Este responsabilitatea celor care apelează la aceste servicii, dar și a celor care le prestează. Totul va fi, dar când anume, este greu de spus”, adaugă Timur Pistriuga.

Potrivit expertului, deminarea în Ucraina este o problemă de o asemenea amploare, încât reprezintă o provocare pentru întreaga lume civilizată. Nu sunt suficiente resurse și finanțe pentru a rezolva rapid această problemă. Ministerul Economiei susține că în acest an va începe să funcționeze un program de compensare pentru fermieri a unei părți sau a întregii sume cheltuite pentru deminare. Această sumă depinde de costul deminării per hectar. Statul va acoperi 40 de mii de grivne. În cazul în care costul deminării este mai mare, fermierul va trebui să acopere aceste cheltuieli din propriul buzunar.

Redactare și adaptare: Olga BULAT