Deliberarea: ce este și cum are loc?
Fiecare proces de judecată se încheie cu deliberarea și pronunțarea unei soluții pe caz. Ziarul de Gardă explică cum are loc deliberarea, cât timp durează aceasta și ce i se interzice judecătorului în acest proces.
Deliberarea este un element final al etapei de examinare a unei cauze în judecată. Este inerentă oricărui proces, fie el penal, civil, contravențional sau administrativ. În cadrul deliberării, judecătorul adoptă soluția asupra cazului examinat și apoi o pronunță. Aceasta poate să ia forma unei hotărâri în cauzele civile, unei sentințe – în cauzele penale sau a unei decizii, dacă vorbim despre examinarea unei cauze în ordine de apel sau de recurs.
De asemenea, în anumite situații, până la soluționarea în fond a cauzelor și până la pronunțarea unei hotărâri, sentințe sau decizii, instanța judecătorească poate emite o încheiere.
„Deliberarea, comparativ cu alte acțiuni procesuale, are loc într-un cadru nepublic, fiind secretă. Este vorba despre o relație intimă legală dintre judecător cu dosarul, procesul verbal, unde sunt reflectate toate acțiunile participanților la proces, intima convingere și legea”, explică magistratul Judecătoriei Criuleni, Adrian Cerbu.
Cât durează deliberarea?
Deliberarea poate să aibă loc imediat după încheierea dezbaterilor judiciare din proces sau după o anumită perioadă pe care judecătorul și-o ia pentru a medita asupra soluției pe care o va adopta.
„Dacă vorbim de examinarea cauzelor civile, legea prescrie un termen de cel mult 15 zile, pe care judecătorul este în drept să îl ia pentru a delibera și pronunța soluția pe caz. Dacă vorbim de cauze penale, având în vedere complexitatea acestora, cât și faptul că judecătorul este obligat să vină cu o hotărâre motivată integral, atunci legea oferă un termen de până la 45 de zile lucrătoare pentru deliberare și pronunțarea hotărârii”, detaliază Adrian Cerbu.
Cum are loc deliberarea și ce i se interzice judecătorului în cadrul acestui proces?
În procesul deliberării judecătorul are obligația legală să nu comunice cu terțe părți despre soluția pe care o va adopta. Durata deliberării depinde de complexitatea cauzelor, dar și de specificul activității. În acest sens, judecătorii de instrucție sunt puși în situația să adopte încheieri într-un termen mai restrâns.
„Dacă vorbim de judecătorul de instrucție, competența lui se rezumă la etapa urmăririi penale. Deci, este un domeniu destul de specific, care, de regulă, necesită o intervenție urgentă din partea judecătorului de instrucție la examinarea demersurilor, spre exemplu, privind prelungirea măsurilor procesuale de constrângere, având în vedere că în joc este un drept fundamental – dreptul la libertate”, menționează Adrian Cerbu.
Potrivit lui, primind demersul, judecătorul de instrucție verifică posibilitatea părților de a se prezenta chiar în ziua recepționării demersului sau în ziua următoare. Foarte mult depinde de termen. O persoană poate fi reținută pentru maxim 72 de ore, respectiv, până la expirarea termenului dat, dacă este depus demers privind aplicarea măsurii preventive, trebuie să fie examinat demersul și pronunțată încheierea de admitere, de respingere sau de admitere parțială.
„La modul practic, judecătorul de instrucție se retrage în camera de deliberare, abordează critic argumentele acuzării și cele ale apărării și adoptă o soluție care se materializează într-o încheiere. Dacă vorbim de aplicarea unei măsuri procesuale de constrângere, pe lângă încheiere, este adoptat și un mandat judecătoresc – un act prin care se dispune sau se autorizează efectuarea acțiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigații, aplicarea arestului sau efectuarea altor acțiuni procesuale”, explică magistratul.
Ce este opinia separată?
În unele situații, atunci când cauza este examinată de un complet de judecători format din trei sau cinci magistrați, procesul deliberării se poate solda cu o hotărâre și una sau mai multe opinii separate, în funcție de numărul judecătorilor în complet.
„Opinia separată, prin sine, nu arată calitatea inferioară a hotărârii de bază sau a soluției acceptate de majoritatea judecătorilor. Este doar o opinie a unui judecător care este contrară la ceea ce este indicat în dispozitivul soluției adoptate de cei doi magistrați, dacă o cauză este examinată de trei judecători”, menționează Adrian Cerbu.
Potrivit magistratului, în cazul în care un judecător are opinie separată, el este obligat să o ofere în scris, iar aceasta ar trebui să fie publicată împreună cu hotărârea de bază. „Chiar dacă judecătorul are opinie separată, el este obligat să semneze hotărârea adoptată de majoritatea completului de judecată”, mai explică Adrian Cerbu.
Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american, prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul articolului este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
