Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat decizia de radiere de pe rol în cauza Partidul Politic „Patria”, exclus din cursa electorală pentru alegerile parlamentare din 2014

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat joi, 29 iunie, decizia de radiere de pe rol în cauză a Formațiunii Politice „Patria”, după ce a constatat că aceasta fusese soluționată la nivel național. Un rezumat al deciziei a fost efectuat și publicat și de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al R, Moldova.

CEDO a confirmat informațiile furnizate de către Guvern, și anume că confiscarea sumei de 437 500 de euro nu fusese niciodată executată, fapt recunoscut, de altfel, chiar de către partidul reclamant. În plus, Curtea a notat că această decizie fusese anulată definitiv la 7 aprilie 2021 în urma redeschiderii procedurilor la nivel național de către Curtea Supremă de Justiție, constatând că, de la acea dată, partidul nu a mai fost supus măsurii de confiscare.

Cu referire la consecințele negative pe care „Patria” pretinde totuși că le-ar fi suferit, Curtea a considerat neîntemeiată afirmația partidului cu privire la imposibilitatea utilizării pe deplin a contului său bancar în perioada în care măsura de confiscare era în vigoare. Curtea a reliefat că formațiunea politică nu furnizase nicio dovadă care ar pune la îndoială afirmația Comisiei Electorale Centrale (CEC) potrivit căreia, partidul reclamant a putut utiliza contul bancar fără impedimente.

În consecință, CEDO a considerat că anularea deciziei de confiscare constituie o reparație adecvată și suficientă. Din aceste considerente, în absența unor circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor garantate de Convenție și de Protocoalele sale, în conformitate cu Articolul 37 § 1 (b) din Convenție, Curtea a constatat că prezenta cauză fusese soluționată la nivel național. Prin urmare, ea a radiat cererea de pe rol.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) a emis în august 2020 hotărârea în dosarul Partidului Politic „PATRIA”, din lista căruia făcea parte și Renato Usatîi, prin care formațiunea a fost exclusă din cursa electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din motiv că a folosit mijloace bănești cu provenienţă din străinătate.

La data de 27 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de alegeri, instanțele judecătorești naționale au admis acțiunea Comisiei Electorale Centrale privind excluderea Partidului Politic „PATRIA” pe motivul că, contrar prevederilor legislației electorale, acesta a utilizat fonduri nedeclarate, inclusiv bani din străinătate. CEC a depus acțiunea respectivă urmare a scrisorii primite de la șeful IGP care pretindea că partidul reclamant a utilizat în campanie electorală mai mult de 8 milioane de lei de origine străină care aparțineau lui Renato Usatîi, un politician bine cunoscut și om de afaceri și candidatul numărul unu de pe lista partidului. Usatîi activa în Federația Rusă, s-a întors în Moldova în 2012 și a încercat crearea a două partide politice, pe care Ministerul Justiției a refuzat să le înregistreze.

Un alt argument pentru excluderea partidului reclamante, de asemenea, acceptat de CEC și instanțe, a fost că partidul reclamantul aparent a cheltuit peste 5 milioane de lei de mijloace nedeclarate pentru cumpărarea a 11 mașini în mai 2014, combustibil, etc. Instanțele au trecut cu tăcere argumentul partidului reclamant precum că acuzațiile erau nefondate, că mașinile erau cumpărate până la introducerea de către Usatîi a celor 8 milioane de lei în Moldova și până la campania electorală, și că combustibilul și comunicările GSM au fost achitate din contul bancar a partidului reclamant. Și nici nu au examinat argumentul precum că CEC a informat partidul reclamant cu 15 minute înainte despre ședință pe caz din 26 noiembrie 2014, contrar reglementărilor CEC, ceea ce a făcut dificil pregătirea apărarii pe caz.

Invocând articolul 3 din Protocolul nr. 1, dreptul la alegeri libere, și Articolul 14, interdicția discriminării, reclamanții au pretins că anularea participării Patriei în alegerile din 2014 a fost arbitrară și a avut motive ascunse, și anume excluderea unui concurent cu un înalt suport din partea populației. Curtea a concluzionat că ingerința în drepturile electorale a reclamanților nu a respectat standardele impuse de Articolul 3 din Protocolul nr. 1. În particular, excluderea partidului reclamant din cursa electorală nu s-a bazat pe dovezi suficiente și relevante, procedurile în fața comisiei și instanțelor judecătorești nu au acordat partidului reclamant suficiente garanții împotriva arbitrariului, și că deciziile autorităților naționale nu au fost motivate și corespunzător au fost arbitrare.

Curtea a acordat partidului reclamant 7,500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 8,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În aprilie 2015, liderul „Partidului Nostru”, Renato Usatîi s-a adresat la CtEDO prin care a contestat eliminarea sa din cursa electorală pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Usatîi a solicitat să se constate încălcarea dreptului individual la alegeri libere privind dreptul de „a alege și de a fi ales”.

La 7 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a admis recursul partidului depus în 2014, a anulat propria decizie, dar și cea a Comisia Electorale Centrală (CEC) și Curţii de Apel Chișinău.

Bazându-se pe constatările Curții în hotărârea Partidului Politic “Patria” și alții, pre-citată, instanța supremă a reținut că nici Inspectoratul General al Poliției și nici Comisia Electorală Centrală nu au furnizat probe pentru a susține acuzațiile aduse partidului reclamant și că excluderea acestuia din cursa electorală și confiscarea mijloacelor financiare erau nefondate.

Prin scrisoarea sa din 7 martie 2022, CEC a informat agentul guvernamental că nu a întreprins niciodată nicio acțiune pentru a pune în aplicare măsura de confiscare a mijloacelor financiare dispusă prin hotărârea din 27 noiembrie 2014 și că, în urma excluderii partidului reclamant din cursa electorală, acesta transferase fără impedimente mijloacele financiare care se aflau în contul său de campanie într-un alt cont care îi aparținea. În același timp, CEC a prezentat informații cu privire la contul utilizat de către partidul reclamant pentru activitatea sa de bază în perioada 2015-2021, care, dovedeau că partidul nu a întâmpinat niciun obstacol în ceea ce privește colectarea de fonduri și efectuarea de cheltuieli.

Invocând Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, partidul reclamant s-a plâns în fața Curții că confiscarea mijloacelor financiare dispusă împotriva sa fusese ilegală și nejustificată. Guvernul a contestat alegațiile partidului reclamant, formulând două obiecții. În primul rând, Guvernul a susținut că cererea este abuzivă din cauza faptului că partidul reclamant nu a furnizat Curții informații esențiale pentru examinarea cererii, i.e. că (i) confiscarea dispusă împotriva partidului reclamant nu a fost niciodată executată și că (ii) după depunerea cererii la Curte și în urma redeschiderii procedurilor la nivel național, partidul reclamant obținuse o decizie în favoarea sa. Subsidiar, Guvernul a susținut inadmisibilitatea cererii pe motiv că partidul reclamant pierduse calitatea de victimă.