Ana Revenco, la GLOBSEC Forum: „Societățile divizate nu mai sunt doar o problemă politică. Sunt o vulnerabilitate de securitate națională”

Polarizarea, neîncrederea în instituții și războiul informațional nu mai sunt simple crize sociale, ci „infrastructuri vulnerabile” exploatate strategic de actori ostili pentru a fragmenta democrațiile din interior. În R. Moldova, aceste tactici au fost folosite sistematic în ultimii ani, inclusiv în perioade electorale, pentru a adânci clivajele sociale și a eroda coeziunea dintre cetățeni. „Divizarea nu mai este doar economică sau politică. Este civilizațională”, a avertizat Ana Revenco în cadrul unei sesiuni organizate la GLOBSEC Forum 2026.

Directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării din R. Moldova a vorbit despre lecțiile pe care le-a învățat țara noastră în ultimii ani, în contextul presiunilor geopolitice, al atacurilor informaționale și al tentativelor de destabilizare. Potrivit acesteia, coeziunea socială trebuie tratată drept „infrastructură critică de securitate”, iar reziliența democratică nu poate fi construită prin campanii generale sau reacții de moment.

„Coeziunea socială este infrastructură critică de securitate”

Ana Revenco a spus că una dintre cele mai importante concluzii la care a ajuns R. Moldova este că societățile democratice au tratat prea mult timp coeziunea socială ca pe un concept abstract, în timp ce actorii ostili au exploatat exact vulnerabilitățile ignorate de state.

„Una dintre certitudinile la care a ajuns R. Moldova după ani de luptă continuă pentru apărarea democrației este că coeziunea socială nu mai este doar un concept politic ideal. Nu. Ea este infrastructură critică de securitate națională. Democrațiile au separat prea mult timp acest subiect, tratându-l doar ca pe o idee abstractă, în timp ce adversarul, în cazul nostru, Rusia, exploatează exact factorii vulnerabili din societate: neîncrederea în instituții, identitatea fragilă, insecuritatea economică sau educația civică slabă”, a subliniat Revenco.

Potrivit ei, reziliența nu poate fi construită „generic”, ci doar prin identificarea exactă a vulnerabilităților din societate.

„Reziliența nu poate fi construită generic. Ea necesită o cartografiere precisă și un diagnostic clar al vulnerabilităților societale. Trebuie să le cunoaștem, trebuie să fim sinceri atunci când le identificăm și doar după aceea să avem intervenții țintite pentru a le remedia sau repara.”

Revenco a criticat și abordările bazate exclusiv pe vizibilitate, imagine sau indicatori de PR, afirmând că multe campanii publice au eșuat tocmai pentru că au ignorat diferențele reale dintre grupurile sociale.

„Comunicarea nu poate fi tratată generic. Nu poți aplica regula «one size fits all». Majoritatea campaniilor generale pe care le cunosc au eșuat. De ce? Pentru că oamenii, diferitele categorii sociale din fiecare dintre țările noastre, au frici diferite, frustrări diferite și niveluri diferite de încredere”, a menționat Ana Revenco.

Ea a subliniat că politicile publice și comunicarea strategică trebuie construite pornind de la indicatori precum încrederea, dialogul, unitatea și participarea civică, nu de la indicatori de imagine.

„Statul și-a epuizat capacitatea de comunicare în termeni de credibilitate”

În discursul său, Ana Revenco a insistat asupra ideii că reziliența nu poate fi construită exclusiv de instituțiile statului, ci necesită implicarea întregii societăți — de la presă și societate civilă până la mediul academic, antreprenori și autorități locale.

„Principiul întregii societăți trebuie să fie un mecanism real, nu doar un slogan. Reziliența nu poate fi construită fără un parteneriat sincer și direct cu presa, societatea civilă, mediul academic, antreprenorii, companiile și autoritățile locale.”

Ea a afirmat că, în multe cazuri, instituțiile statului și-au pierdut credibilitatea pe termen lung, iar mesajele transmise prin intermediul comunităților locale sau al actorilor independenți au un impact mult mai mare.

„Din păcate, suntem într-o situație în care statul, guvernul, și-a epuizat capacitatea de comunicare în termeni de credibilitate și încredere pe termen lung. Lucrul împreună cu reprezentanții comunităților poate avea un efect mult mai mare în atingerea unui alt nivel de coeziune socială, pentru că activitatea lor se bazează pe încrederea pe care o au în propriile comunități.”

Revenco a descris polarizarea actuală drept o ruptură „civilizațională”, care depășește disputele politice clasice și afectează însăși capacitatea societăților de a coexista democratic.

„Divizarea nu mai este economică sau pur politică. Este civilizațională, iar asta ne arată nevoia de a reconstrui acele valori și principii comune”, a spus directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Combaterea Dezinformării din R. Moldova.

Potrivit acesteia, fără reconstruirea unui „limbaj civic comun”, societățile fragmentate nu mai pot coopera eficient, iar diferențele de opinie devin imposibil de gestionat democratic.

„Fără memorie devenim extrem de vulnerabili”

Un alt subiect central al intervenției a fost rolul memoriei colective și al identității în consolidarea rezilienței democratice. Ana Revenco a avertizat că societățile care își relativizează constant trecutul devin vulnerabile la manipulare și propagandă.

„Identitatea și cultura memoriei trebuie văzute drept active strategice, nu drept simboluri luxoase. Societatea are tendința de a relativiza foarte des diverse aspecte ale trecutului, ale zilei de ieri sau chiar ale ultimelor alegeri. Dar fără memorie devenim extrem de vulnerabili.”

Ea a spus că fiecare arhivă deschisă, fiecare adevăr istoric recunoscut public și fiecare act de comemorare contribuie la consolidarea rezistenței societale pe termen lung.

„Fiecare act de comemorare, fiecare arhivă deschisă, fiecare adevăr istoric recunoscut public consolidează și creează acel teren comun necesar pentru rezistența pe termen lung.”

În acest context, Ana Revenco a descris integrarea europeană drept un proiect care depășește dimensiunea geopolitică și care poate accelera construirea încrederii sociale și instituționale.

„Integrarea europeană este mai mult decât un proiect geopolitic. Este un accelerator al încrederii. Este un accelerator al eforturilor de construire a unor instituții mai puternice, dar și al coeziunii sociale.”

„Munca dintre alegeri este critică”

Revenco a avertizat că democrațiile fac o greșeală majoră atunci când tratează reziliența și educația civică drept proiecte limitate la perioade electorale.

„Trebuie să trecem la o abordare continuă, nu să gândim doar în logica unor campanii limitate de mandate sau alegeri. Munca făcută între alegeri este critic de importantă.”

Potrivit ei, educația civică și electorală nu poate exista doar cu câteva luni înaintea scrutinelor.

„Nu poți spune că educația civică sau electorală are loc doar cu câteva luni înainte de alegeri. Pur și simplu nu funcționează. Ar însemna să ne mințim singuri.”

Ea a atras atenția și asupra fenomenului de „dezangajare post-electorală”, pe care l-a descris drept una dintre vulnerabilitățile cele mai exploatate de actorii ostili.

„După obținerea unor rezultate electorale favorabile, oboseala, presiunea și epuizarea îi fac pe mulți oameni să se retragă și să creadă că de acum statul trebuie să preia totul. Exact atunci se creează acel gol informațional care este exploatat masiv de adversar pentru a adânci fracturile din societate.”

Ana Revenco a spus că menținerea implicării civice după alegeri este la fel de importantă ca mobilizarea din timpul campaniilor: „Dezangajarea civică devine obiectivul operațional al oricărei campanii ostile”.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.