„Vreau să am o grădină bio. De unde să încep?” – ABC din grădina lui Ion Cazacu

Ion Cazacu practică grădinăritul ecologic de aproximativ 20 de ani. Pe rețelele de socializare, la rubrica „ABC din grădină” oferă sfaturi pentru internauți despre cum trebuie să crești fructe și legume sănătoase sau cum ar trebui să ai grijă de sol. Prezentăm o parte dintre sfaturile oferite de agricultor.

Despre fertilitatea solului

Într-un milimetru pătrat de sol viețuiesc în colonii numeroase bacterii monocelulare care se ocupă non-stop de digerarea și putrezirea materiei organice. Aceasta însă încă nu este fertilitate. Coloniile, care sunt mereu în mișcare, trec dintr-o parte în alta, făcând loc altor colonii de bacterii. Ele mereu își mută locul în căutarea „pășunilor” de materie organică proaspătă. Spre exemplu, paiele aurii de pe sol se întunecă la culoare, devin surii, fiindcă au fost prelucrate de milioane de tipuri de bacterii monocelulare.

Fertilitatea se formează după ce milioane de tipuri de fungi consumă glucoza eliberată de bacterii și de rădăcinile vii ale plantelor și „dăruiesc” acizi organici solului. Din acest moment începe fertilizarea: având condiții de aerație și umezeală, în sol se formează reacții organice, enzime, substanțe nutritive, macro și microelemente de care au nevoie plantele. Acest proces nu poate fi întrerupt: astfel se formează fertilitatea și rodnicia plantelor, care, găsind în sol substanțe nutritive, se avântă spre soare, deoarece au mare nevoie de fotosinteză.

Dacă v-ați imaginat acest proces, închipuiți-vă că peste aceste viețuitoare ale solului se toarnă insecticide și ierbicide. Sigur că ele mor. Sporii bacteriilor supraviețuiesc în număr mai mic, dar, fiind mereu stropiți cu otravă, rămân tot mai puțini. Așa dispar din câmpurile arate și tratate cu otravă toate vietățile: râmele, protozoarele și algele, care sunt importante în fertilizarea naturală a solului. Solul otrăvit rămâne fără viața aranjată de milioane de ani de către Creator. Din sol dispare humusul și el devine dependent de îngrășămintele chimice artificiale. Buruienile, menirea cărora este să salveze solurile prin crearea capilarelor cu ajutorul rădăcinilor, sunt distruse de erbicide și de arătura adâncă. Se creează un cerc vicios: distrugem tot ce e benefic, iar dăunătorii invadează câmpurile de monocultură. Otrava multă nu ne mai ajută, dar ne otrăvește pe noi și pe urmașii noștri. Multe persoane cred că vor trece la bio grădinărit și vor avea deodată roadă bogată, uitând că am distrus metodic solurile de la 1900 încoace. Eu am avut nevoie de mulți ani ca să reanimez solul și să-l fac să dea an de an roadă bogată.

Vreau să am o grădină bio. De unde să încep?

Să începem de la o grădină buruienoasă, cu buruieni cât casa. În primul rând, facem schema sau fotografiem grădina și indicăm în ce loc și ce fel de buruieni cresc. Atragem atenția unde crește pirul, pălămida, știrul sau urzica, deoarece în baza acestor plante, fără laborator, vom stabili PH-ul solului. Trebuie să ne bucurăm că avem buruieni în grădină, deoarece ele sunt hrana bacteriilor din sol. Nu ardeți nimic, iar dacă e cazul, cosiți totul și adunați în două movile în grădină. Dacă aveți tocător, mărunțiți masa organică. Dacă nu, tocați-o cu toporașul. Puteți să lăsați movilele așa cum sunt, ele tot vor putrezi, doar că mai târziu. Ca să putrezească, movilele se lasă sub ploaie sau se udă, dacă este cazul. Acumulați în recipiente apă de ploaie. În perioada verii, după o ploaie care durează o jumătate de oră, eu acumulez trei tone de apă de la streașina casei. Aceasta e apă vie, care poate fi folosită pentru a uda grădina. Atunci când pe timp de secetă apa din recipiente scade, adaug apă din fântână, iar ea „învie” în câteva zile, având în ea alge și bacterii.

Solul nu se ară cu plugul. Solul este un „stomac cu intestine”, care dirijează masa organică cu ajutorul bacteriilor și fungilor care trăiesc în el. Putem afâna solul până la adâncimea maximă de cinci centimetri, fără a deranja rădăcinile plantelor și ale buruienilor. După ce putrezesc, rădăcinile plantelor devin porii care asigură aerarea solului, iar bacteriile din el îi asigură rodnicia naturală.

După ce terenurile mele au știut numai de arătură adâncă și de chimicale, au avut nevoie de patru ani de bio grădinărit ca să-și revină. Patru ani la rând am prelucrat solul la o adâncime de cinci centimetri și am semănat siderate: mazăre, năut sau grâu. Din an în an, cantitatea substanțelor nutritive naturale din sol a crescut, iar odată cu ea, proporțional a crescut și roada.

Solul se discuiește în lung și în lat, iar apoi se seamănă sideratele. Dacă nu aveți sămânță de siderate, lăsați să crească buruienile și cosiți-le de două ori până la însămânțare. Ulterior, discuiți din nou solul.

Dacă faceți totul corect, în fiecare an veți pregăti în jur de două-trei tone de compost care va fi ca o saltea pentru sol, iar ulterior nu va mai fi nevoie să-l prelucrați. Este de ajuns să semănați culturile direct pe răzor (n.r. – fâșie îngustă de pământ nearat sau brazdă adâncă servind, de obicei, ca hotar între două ogoare ), folosind cărările pentru masa organică necesară în grădină pentru a menține viața în sol.

Buruienile au făcut mereu semințe pe care omul le-a arat și le-a acoperit cu sol, iar prin arătura anuală le-a scos la suprafață și le-a creat condiții de germinare. Lăsați semințele să putrezească în sol – cele de la suprafață încolțesc, iar după îngheț pier și le găsesc mai ușor șoarecii și păsările. În stratul de compost, cresc tot mai puține buruieni, iar peste doi-trei ani chiar dispar. Vă doriți o grădină fără buruieni, nu-i așa?