Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Vatra Strămoşească, salvată de europeni

Vatra Strămoşească, salvată de europeni

Ospitalitate, tradiţii şi experienţe unice – aceasta este, în mare parte, oferta turistică a R. Moldova. În lipsa unor obiective turistice geografice, turiştii pot vizita în ţara noastră bisericile, mănăstirile şi casele ţărăneşti sau pensiunile rurale. Cei care au reuşit să iniţieze o afacere în domeniul turismului rural au fost susţinuţi financiar prin programe şi granturi oferite de Uniunea Europeană şi PNUD Moldova.

Anton Laşcu a decis să se lanseze în afaceri încă în 2006. Atunci a pus ochiul pe o casă ţărănească, veche de peste două secole. A achiziţionat-o şi a aplicat la un program de finanţare, datorită căruia a obţinut resursele necesare pentru a o restaura. Astfel a luat fiinţă muzeul Vatra Strămoşească, din satul Vatici, raionul Orhei.

Svetlana Lazăr, preşedinta Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural din Moldova (ANTREC) , spune că aceste granturi au servit ca piatră de temelie pentru afacerea lui moş Anton. “Condiţia programului era ca cei 4000 de dolari să fie folosiţi pentru materialele de construcţie, iar restul să fie munca gospodarului”, precizează dna Lazăr, menţionând că în cadrul acestui program persoanele au beneficiat şi de instruire privind comunicarea cu eventualii clienţi, gestionarea şi promovarea unei afaceri în turismul rural.

521-mos-antonAtmosferă de două secole

Moş Anton se laudă cu tot ce este înăuntrul casei – obiecte vechi cu valoare istorică, precum şi prosoape, covoare, ţoluri, păretare, cuptor, icoane, dar şi o saltea umplută cu cânepă, veche de peste 100 de ani. „De cum treceţi pragul, vă simţiţi ca-ntr-o poveste. Aici totu-i vechi. Chiar şi oalele cu care am acoperit casa am căutat să fie de cele care se foloseau înainte, dar nu atât de grele”, spune proprietarul, care e gata să depene poveştile tuturor obiectelor din casă. „Iaca, vedeţi cum era mireasa pe vremuri? Nunta ţinea trei zile, era o sărbătoare pentru tot satul. Dar mesele nu erau atât de încărcate ca în ziua de azi. Erau patru feluri de mâncare: răcituri, sos, găluşte şi pilaf. Asta era toata mâncarea. Şi trei zile omul cela se distra, se bucura… Şi se ducea la nuntă fiecare. Nu-l chemau numai pe Vasile sau pe Chirică, da’ tot satul. Se ducea omul cu ce avea – care lua o sticlă de vin, care nişte fasole sau nişte făină, care punea pe masă o capră. Ce avea fiecare. Era foarte interesant.”

– Dle Anton, da’ de când s-a schimbat moda?

– De când au venit fraţii noştri ruşi, de atunci, după război.

Încrederea că se poate

„Poate nu atât de valoroasă este suma, pe cât de importantă este încrederea care li se insuflă oamenilor noştri că uite aici, în ţara ta, în baza tradiţiilor tale, în baza ospitalităţii şi culturii tale, poţi să faci un business, poţi să găseşti un loc de muncă acasă. Şi făcând lucruri plăcute ţie, să-i bucuri şi pe alţii”, opinează Svetlana Lazăr, preşedinta ANTREC.

În cadrul proiectului realizat de ANTREC în comun cu Agenţia de Dezvoltare Regională din Tiraspol, cu asistenţa financiară a Programului UE-PNUD “Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”, 60 de locuitori de pe ambele maluri ale Nistrului au beneficiat de o primă instruire profesională în vederea dezvoltării afacerilor turistice rurale.

521-elena-samoilaO nouă afacere în Boşcana

De aceeaşi instruire a beneficiat şi Elena Samoilă, din satul Boşcana, raionul Criuleni. Femeia dorea să se lanseze în afaceri, însă nu ştia de unde să înceapă. Spune că a rămas foarte mulţumită de cunoştinţele pe care le-a acumulat în cadrul acestui program, iar acum este în pragul construcţiei propriului popas turistic.

De mai mulţi ani, Elena Samoilă cântă într-un ansamblu folcloric şi datorită acestei pasiuni a adunat foarte multe lucruri vechi – prosoape, covoare, război de ţesut, cu care ar vrea să decoreze popasul turistic. „Aş dori să fie în stil moldovenesc, aşa cum a fost şi la buneii mei, care au locuit pe locul unde se va construi popasul”.
Iniţiativa Elenei a fost salutată de autoritatea publică locală. Primarul Anatolie Vîntu crede că, datorită amplasării sale, obiectivul turistic va avea foarte mulţi vizitatori.

La nordul ţării – un han moldovenesc

La nordul ţării, în satul Hâjdieni, familia Pogor a pus pe picioare un han moldovenesc. Soţii Pogor spun că au fost instruiţi în cadrul mai multor proiecte europene, însă cel mai mult i-au ajutat vizitele de studiu în câteva state din Europa. De acolo s-au întors cu o voinţă călită şi convingerea că şi în R. Moldova poţi face afaceri în turism.

Rada Pogor povesteşte că prima dată au vizitat Irlanda, o ţară foarte curată. „Oamenii trăiesc modest, dar au o mentalitate care îi ajută să se descurce mai bine decât noi. Ceea ce trebuie schimbat şi în Moldova. Nu am văzut prea multe lucruri interesante din punct de vedere geografic. Dar asta ne-a întărit convingerea că din foarte puţin se poate face foarte mult. Fiind mai perseverenţi, mai entuziaşti, mai curajoşi – aşa au făcut ei lucruri care, pe mine personal, m-au marcat”.

Familia Pogor a beneficiat de un grant de 2000 de euro din partea Poloniei pentru a pune pe picioare o afacere în domeniul turismului. Cei doi soţi au construit şi au decorat hanul în stil naţional, iar acum pot să povestească cu mândrie istoria fiecărui obiect. Femeia ne arată un covor, atârnat pe un perete din han, moştenit încă de la bunica sa. Acest covor a fost schimbat în timpul foametei pe un tăbultoc de grăunţe. Prosoapele care au fost întinse pe pereţi au zeci de ani, fiind legătorile de cununie ale femeilor din neamul Pogor.

Soţii Pogor sunt ajutaţi de cei trei copii ai lor la treburile gospodăreşti. Rada spune că nimeni din ai casei nu stă cu mâinile încrucişate. „Toată lumea este implicată. La noi nimeni nu stă degeaba. Dacă astăzi ni-i mai greu, mâine o să ne fie mai uşor. Iar copiii o să se descurce mai bine în viaţă dacă muncesc. Munca îl înnobilează pe om. Începând de la cel mai mare, care are 23 de ani, şi terminând cu Eva, care este elevă, ei muncesc toată vara. Trebuie de strâns de pe mese, avem de lucru în livadă, avem trandafiri de curăţat…”

Să trăim degeaba e un mare păcat

Aceste familii sunt un exemplu pentru societatea noastră, dovedindu-ne că acolo unde există voinţă, curaj şi entuziasm se pot realiza multe. Chiar aici, la noi acasă, cu ajutorul partenerilor europeni, este posibil să pui bazele unei mici afaceri, care să-ţi asigure pâinea de pe masă. Potrivit lui moş Anton, toţi oamenii sunt daţi pe pământ ca să facă ceva şi va veni vremea când toţi vom răspunde pentru faptele noastre. Iar să trăim degeaba e un mare păcat.

Natalia Dabija