Testamentul, explicat altfel

Testamentul: un subiect sensibil, pe care cei mai mulţi dintre noi refuză să îl abordeze, în speranţa că momentul în care îşi vor încheia socotelile cu viaţa nu va veni prea curând.

Chiar şi aşa, indiferent de vârstă, este bine ca lucrurile să fie puse în ordine, pentru că niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla fie cu dumneavoastră, fie cu părinţii, iar dacă anumite aspecte rămân încurcate, ele pot crea mari tensiuni într-o familie.

Tocmai pentru a evita astfel de situaţii este recomandabil să întocmiţi un testament, în care ultima dorinţă să vă fie respectată şi din punct de vedere legal.

Ce este de fapt testamentul?

Conform art. 1449 Cod Civil acesta este un act unilateral, personal, care poate fi modificat, în funcţie de dorinţele noastre, atâta timp cât suntem în viaţă. Persoana care întocmeşte un testament este numită „testator“ şi dispune pentru timpul în care nu va mai fi în viaţă. În principiu, oricine poate lăsa un testament, însă există şi excepţii, şi anume persoanele care nu au capacitate de exerciţiu, adică minorii şi interzişii judecătoreşti.

Testamentul e un act juridic prin care se lasă anumite dispoziţii numite legate. Ele spun ce se va face cu tot patrimoniul dumneavoastră sau doar cu o fracţiune din el. Puteţi să daţi şi legate particulare, când dispuneţi concret către cine să se ducă anumite bunuri.

Prin testament, se pot stabili o sumedenie de lucruri. Acest act poate conţine dispoziţii atât cu privire la patrimoniu şi bunurile ce fac parte din acesta, cât şi la desemnarea legatarului. Totodată, prin testament, putem dispune cu privire la partaj, adică ce anume lăsăm şi cui lăsăm, putem revoca dispoziţiile anterioare, putem hotărî pe cine dezmoştenim şi pe cine nu. Mai mult, putem stabili cine va duce la împlinire dispoziţiile noastre, şi anume executorii testamentari. Un alt avantaj al testamentului este că, prin intermediul lui, avem posibilitatea de a lăsa sarcini de îndeplinit atât legatarilor, cât şi moştenitorilor legali.

În situaţia în care avem copii minori, putem desemna persoana pe care o considerăm în măsură să devină tutorele copiilor noştri sau, în sens contrar, putem stabili cine considerăm că nu este demn să devină tutorele copiilor noştri. De asemenea, trebuie să mai ştim că tot prin testament putem recunoaşte copiii concepuţi în afara căsătoriei. Dacă celelalte dispoziţii testamentare pot fi revocate ulterior, în funcţie de evoluţia vieţii noastre, o astfel de recunoaştere este irevocabilă.

Condiţii de formă

Testamentul poate fi olograf, autentic sau mistic (art. 1458 Cod Civil al RM). Cel olograf trebuie scris, semnat şi datat în întregime de mâna testatorului, altfel este lovit de nulitate absolută. Cel autentic este, aşa cum se subînţelege din denumire, autentificat la notar sau de o altă persoană investită ca autoritate de stat, cum ar fi consulul Republicii Moldova în străinătate. Iar cel mistic este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat, apoi prezentat notarului, care aplică inscripţia pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.

În mod evident, testamentul olograf e mai uşor şi mai ieftin de întocmit, dar prezintă şi riscul de a putea fi uşor sustras şi falsificat.

Testamentul olograf sau cel mistic este recomandat atunci când aveţi o moştenire relativ mică de lăsat sau când doriţi să lăsaţi doar anumite bunuri unor persoane, restul urmând să se împartă conform prevederilor legale în materie succesorală. Dacă însă moştenirea pe care o lăsaţi este mai mare şi vreţi să fiţi siguri că voinţa vi se va îndeplini întocmai, este mai bine să faceţi un testament în formă autentică, adică să îl legalizaţi la notar. Acesta vă va oferi sfaturi şi cu privire la conţinut, astfel încât să nu existe neclarităţi în clauzele testamentului şi să nu fie loc de interpretare. Avantajul unui astfel de testament este că, în cazul în care cineva vrea să îi conteste conţinutul, o va putea face mult mai greu decât în cazul testamentului olograf.

Este recomandat testamentul în formă autentică şi atunci când doriţi să:

• lăsaţi moştenire o afacere sau părţi ale unei afaceri;
• dezmoşteniţi pe unul dintre succesori;
• protejaţi succesorii de eventuale atacări ale testamentului.

Ce se întâmplă atunci când, din motive de infirmitate, boală sau altele, testatorul nu poate semna? În această situaţie, notarul sau persoana investită să autentifice aduce doi martori pentru a asista la încheierea testamentului. O astfel de procedură este obligatorie şi protejează de eventualele solicitări de revocare a testamentului pentru motive de nulitate absolută, de către moştenitorii legali sau legatari.

Cum procedăm dacă vrem să anulăm sau să modificăm testamentul?

Revocarea o putem face prin două metode, una dintre ele, cea mai la îndemână, constând în întocmirea unui testament nou. Dacă aţi întocmit un testament nou, automat cel din urmă devine nul. Iar dacă pe parcursul vieţii o persoană a făcut mai multe testamente, valabil este ultimul testament semnat. Cea de-a doua metodă de revocare se realizează printr-un act autentic notarial, metodă folosită şi în situaţia în care dorim să revenim asupra modificării testamentului.

Este important de reţinut că testamentul revocat printr-un testament întocmit mai târziu nu poate fi restabilit (art. 1466 Cod Civil).

Însă partea care, cred eu, interesează în mod deosebit este în ce măsură putem dezmoşteni pe unul sau mai mulţi moştenitori legali. Putem hotărî cine ne va fi moştenitor şi cine nu, dar nu trebuie să uităm că moştenitorii noştri legali au un drept de rezervă succesorală. Nu pot fi înlăturaţi de la moştenire (art. 1505 Cod Civil al RM). Cine sunt aceşti moştenitori rezervatari şi ce anume li se cuvine? Moştenitorii rezervatari sunt soţul supravieţuitor, copiii, nepoţii şi părinţii. Rezerva acestora este de jumătate din ceea ce li s-ar fi cuvenit în mod legal.

Un alt aspect foarte important pentru a se duce la îndeplinire ultima noastră voinţă fără interferenţe este dovada că nu avem nicio problemă de natură psihiatrică. Trebuie să dovedim că avem capacitate de exerciţiu deplină şi neviciată. Pentru asta, este necesar ca, înainte de a ne întocmi testamentul, să facem o vizită la Institutul medico-legal în vederea unei expertize (evaluare psihiatrică). Motivul cel mai frecvent utilizat de către moştenitorii legali sau legatari pentru a ataca testamentul este lipsa de discernământ a testatorului.

Gândiţi-vă bine în ce fel doriţi să dispuneţi de bunurile proprii după deces, respectiv, cine primeşte şi ce anume primeşte.

Studiu de caz:

Soţia, de 86 de ani, stă la pat. Noi nu avem copii comuni, ea are copii din prima căsătorie. Acum nepoţii de la copiii ei vor casa, dar nu îngrijesc cum trebuie de ea. Eu stau cu ea zi şi noapte, o spăl, o ridic, dar nu mai pot. Sunt bătrân şi obosit. ÎNTREBAREA E: ce înseamnă îngrijire din partea unei rude care va moşteni casa? Înseamnă întreţinere, îngrijiri medicale etc.?

Din păcate, legea nu prevede expres termenul „îngrijire” în favoarea „moştenirii” şi nici mărimea acesteia. Îngrijirea se extinde atât cât vă lasă sufletul şi buzunarul. Dar Codul Familiei al R. Moldova stabileşte:

Articolul 80. Obligaţia copiilor majori de a-şi întreţine părinţii
(1) Copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin material.
(2) Dacă nu există un contract privind întreţinerea părinţilor inapţi de muncă care necesită sprijin material, problema achitării pensiei de întreţinere de către copiii majori se soluţionează pe cale judiciară.
(3) Cuantumul pensiei de întreţinere este stabilit de instanţa de judecată într-o sumă bănească fixă plătită lunar, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinţilor şi a copiilor, de alte circumstanţe importante.
(4) La stabilirea cuantumului pensiei, instanţa judecătorească este în drept să ţină cont de toţi copiii majori ai părintelui respectiv, indiferent de faptul dacă acţiunea a fost pornită faţă de unul, câţiva sau toţi copiii.

Mai mult decât atât, bătrânul poate încheia fie cu nepoţii (care râvnesc la casă), fie cu cineva dintre copiii soţiei sale un contract de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Articolul 839 Cod Civil. Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă
(1) În baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure beneficiarului întreţinerea în natură –locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântarea.