Ţăranii şi asigurările: doi poli diferiţi
Au investit sute de mii de lei în livezi, iar ploile cu grindină le-au distrus recolta. Pentru că nu au fost asiguraţi, vor fi nevoiţi să suporte consecinţele sau să aştepte ajutor de la stat, care de cele mai multe ori este simbolic sau întârzie să apară. De ce nu încearcă ţăranii să îşi asigure viitoarea recoltă, investind nişte bani în primăvară pentru evitarea pierderilor până în toamnă?
Potrivit datelor Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, agricultorii din raionul Căuşeni au avut cel mai mult de pierdut în urma intemperiilor din această vară. Şi în anii trecuţi ţăranilor din acest raion, dar şi din multe altele li s-a întâmplat să îşi piardă recolta din cauza calamităţilor naturale. Totuşi, ţăranii din Moldova nu au tradiţia de a-şi asigura terenurile agricole, livezile sau viitoarea recoltă. Svetlana Znacovean din Căuşeni se numără şi ea printre păgubaşii din Căuşeni. “Nu ne-am asigurat, ştiţi cum e la noi: când ai banul în mână, repejor calculezi să vezi cum faci ca să-ţi ajungă şi pe la anu’. Alt venit nu avem, dar mai sunt şi copiii, părinţii, care trebuie ajutaţi. Moldoveanul trăieşte cu speranţa: într-un an câştigă, zece pierde, iar al 11-lea oricum se gândeşte că va fi bine”, ne spune femeia în timp ce se uită spre lada cu piersici găurite din grindină.
Zeci de mii de lei pentru asigurarea sărăciei
„N-am asigurat-o pentru că asigurarea nu-i într-un pachet”, spune Valeriu Rusu, un alt agricultor din Căuşeni, care a investit peste 600 de mii de lei în livada ce se întinde pe o suprafaţă de 11 hectare. “Dac-ar fi numai pentru îngheţ, la 10 hectare ar fi vreo 25 de mii. Dar dacă e s-o asigur şi pentru ploaie şi pentru grindină…, atunci degeaba lucrăm, noi şi aşa degeaba lucrăm”, conchide acesta.
„Agricultorii habar nu au cum se face asigurarea, ce efecte produce şi cine are de câştigat”, e de părere economistul Viorel Chivriga. Potrivit lui, asigurarea ar fi o soluţie pentru agricultorii de la noi, în condiţiile în care, anual, se produc cel puţin două-trei situaţii de risc pentru ei. “Eu cred că asigurarea este o soluţie şi experienţa internaţională confirmă acest lucru. Mai sunt şi alte metode care ar putea să ajute, dar statul nostru nu a învăţat să protejeze agenţii economici”, adaugă Viorel Chivriga.
„Asigurările, de obicei, nu intră în priorităţile agricultorilor, acestea fiind motorina, pesticidele şi altele”, ne spune Alexandru Slusari, preşedintele Federaţiei Naţionale a Patronatelor din Agricultură. “Prima problemă ţine de capitalul din sector. Agricultorii nu dispun de mijloacele necesare pentru a face asigurări. A doua problemă ar fi mentalitatea. Cultura asigurărilor nu este înrădăcinată în R. Moldova. În ultimii şapte-opt ani avem cât de cât o agricultură privată, însă agricultorii noştri nu s-au dezobişnuit încă de tradiţia sovietică, atunci când era o singură structură de stat.”
Şase procente dintre agricultori îşi asigură recolta
Despre faptul că piaţa asigurărilor în R. Moldova este neglijată vorbesc şi cifrele. Potrivit statisticilor cota agricultorilor asiguraţi abia dacă ajunge la şase procente. Şi asta în condiţiile în care teritoriul republicii este supus frecvent dezastrelor naturale.
Oamenii preferă să rişte decât să se asigure, şi asta pentru că “modul în care statul tratează problema este unul dubios”, spune Viorel Chivriga. “Nu poţi să ajuţi un agent economic care are pierderi destul de mari peste o perioadă îndelungată de la producerea riscurilor, aşa cum se face la noi. Un agent economic care a ratat unele venituri într-un an în al doilea an vine decapitalizat şi este foarte complicat de a iniţia din nou afacerea.”
În multe cazuri agricultorii se asigură doar pentru un singur risc, dibuind astfel prin multiplele situaţii ce ar putea să apară, deoarece, de exemplu, asigurarea pentru grindină nu garantează că în acel sezon nu va fi secetă.
„În condiţiile noastre ar fi normal să fie o asigurare pentru toate riscurile, la pachet, dar la noi nu se face. Riscuri sunt diferite: grindina, seceta, temperaturile reduse, îngheţurile, însă asiguratorul cu siguranţă nu va fi interesat să facă oferte la pachet, şi asta pentru că suntem o ţară unde, pe parcursul unui an, câte doi-trei factori de risc se manifestă foarte puternic”, e de părere Viorel Chivriga.
În acelaşi timp, Alexandru Slusari crede că companiile de asigurări ar putea să propună mai multe pachete, dar aici este necesar ca agricultorii să cheltuie mai mulţi bani în acest scop. “Dacă am avea măcar 30 la sută dintre agricultori asiguraţi, desigur că aceasta ar influenţa şi fluxul de bani, şi atunci chiar şi companiile autohtone ar avea posibilitatea să-şi schimbe activitatea în domeniu. Dar aşa, fluxul de asigurări este minuscul şi segmentul nu se dezvoltă suficient. Procentul nu este mare dat fiind faptul că statul subvenţionează unele produse agricole distruse. De exemplu, la grindină, statul subvenţionează 5-6% din valoarea recoltei pierdute”, adaugă Alexandru Slusari.
Ex-Ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa, consideră că “este o abordare incorectă când în societate se cultivă spiritul că statul e dator şi în orice situaţie va fi cel care va acoperi toate cheltuielile. Uitând, de fapt, că statul nu este altceva decât contribuabilul care plăteşte impozite, iar ulterior se cheltuie banii lui”. Ţăranii ar trebui să-şi asigure terenurile agricole, mai spune Negruță, deoarece nu ar fi corect ca modalitatea actuală de despăgubiri, care vizează utilizarea Fondului de Rezervă, să fie perpetuată. “Este important de a înţelege, în spiritul regulamentului privind Fondul de Rezervă, că e vorba de înlăturarea efectelor la infrastructura socială, publică în urma acestor calamităţi, ca să se asigure vitalitatea tuturor instituţiilor publice sau construcţiilor inginereşti, fie o şcoală care a fost descoperită, fie o instituţie cum ar fi casa de cultură, grădiniţa… Ceea ce ţine de case, trebuie să intrăm în schema de asigurare a proprietăţilor şi atunci toate pierderile respective (sau parţial) să fie acoperite de companiile de asigurări”, a mai adăugat Veaceslav Negruţa.
