Stat fără profesori = stat fără viitor

Timp 7 ani, din sistemul educaţional al R. Moldova au plecat 7 582 de învăţători, numărul total al acestora reducându-se de la 36 134 la 28 552. Aceste date se conţin în informaţiile oficiale oferite de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării (MECC) şi de Biroul Naţional de Statistică. Principala cauză care îi determină pe profesori să plece din sistem sunt salariile mici. Totodată, pentru tinerii care absolvesc liceele, profesia de pedagog ar fi mai puţin tentantă. În prezent, numărul cadrelor didactice variază de la o localitate la alta, înregistrând cote neuniforme. Cei mai mulţi profesori activează în regiuni cu natalitatea mai ridicată sau în localităţi unde numărul populaţiei este în creştere.

În anul de studii 2017—2018, din cele peste 28 de mii de cadre didactice care au asigurat procesul educativ, 57,7% au o vechime în muncă de peste 20 de ani. Pe de altă parte, ponderea cadrelor didactice ce activează în sistem de la 2 până la 5 ani constituie doar 1759 de persoane.

În trecut profesoară, astăzi stabilită în Marea Britanie

Maia Mileac este absolventă a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă”. Ea a activat timp de un an jumătate în calitate de profesoară de istorie la Liceul Teoretic „Traian” din Chişinau. Lipsa perspectivei unui viitor sigur acasă a determinat-o să plece şi să înceapă o carieră în alt domeniu, în Marea Britanie. „Am renunţat deoarece nu aveam un loc de trai în Chişinău, iar ca să iau un credit de la vreo bancă, pentru imobil, trebuia să am un salariu de 9000 de lei pe lună. Deci, singura opţiune era să plec, să câştig bani pentru un imobil, să revin şi să continui munca de pedagog”. Tânăra povesteşte că, pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. „În Anglia am găsit un mediu mai potrivit pentru a mă dezvolta profesional, a munci şi a avea posibilitatea de a călători în acelaşi timp. Uite aşa am realizat că, dacă ai dorinţă, poţi avea posibilităţi mai mari în altă ţară”.

Pentru ca pedagogia să devină mai atractivă pentru tineri, Maia este de părere că trebuie operate schimbări, „pornind de la preselecţia candidaţilor la facultăţile pedagogice, apoi susţinerea în dezvoltarea profesională şi, nu în ultimul rând, un confort pe plan financiar, atunci când activezi ca profesor”.

Cu gândul la plecare

Victoria Lisnic este profesoară de clasele primare la Liceul „Ştefan cel Mare” din Şoldăneşti. A îndrăgit această profesie de pe când era elevă şi a decis să o îmbtățișeze. „Am absolvit Colegiul Pedagogic din Orhei, după care am urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din Tiraspol, iar după colegiu, m-am angajat”, ne povesteşte Victoria. „Au trecut 5 ani de când lucrez şi acum văd că se putea de ales altceva, deoarece aici salariile sunt mici, iar cerinţele – foarte mari. Am ajuns la momentul în care mă gândesc să mă duc peste hotare, ca să mă pot realiza. Timp de 5 ani, nu am reuşit prea multe să fac”.

Tânăra ne-a mărturisit că o problemă este salariul mic. Totodată, „mereu ai de lucru. Vii acasă, trebuie să te pregăteşti pentru ziua următoare, proiecte, caiete, lucrări. Profesorul are mult de lucru mereu. Dar, ca şi fiecare altă profesie, are avantaje şi dezavantaje”. Pentru a face lecţiile mai interesante, Victoria povesteşte că e nevoită să cheltuie bani pe hârtie sau alte materiale didactice. „Toate costă bani, pe care nimeni nu ţi-i oferă”.

Provocările sistemului educaţional din R. Moldova

Ghenadie Donos, preşedintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei din R. Moldova, susţine că lipsa cadrelor didactice din sistemul naţional de educaţie e cauzată de mai mulţi factori. În viziunea sa, prima cauză ar fi aceea că „prestigiul profesiei şchiopătează. Tinerii care absolvesc liceele se duc unde doriţi, medicină, drept, economie, dar nu şi la pedagogie. Posibil că şi atitudinea organelor de conducere şi a societăţii faţă de profesia de pedagog nu-i cea mai bună. S-au făcut câţiva paşi pentru a redresa situaţia, dar din păcate problema există”, e de părere Ghenadie Donos.

Cea de-a doua problemă e nivelul de remunerare. „Încercăm să negociem ridicarea nivelului de salarizare. Dacă se va face auzită propunerea noastră cu majorarea, s-ar ajunge la 2500—3000 lei. Acum, din păcate, este 1500-2000 de lei. În oraş, preţurile şi nivelul de trai sunt prea mari pentru un tânăr specialist. De altfel, şi în sate nu e mai uşor. Dacă ar fi să comparăm cu salariile din România, acolo, în lei moldoveneşti, ar fi 6000—7000. Diferenţa e foarte mare”. Pe de altă parte, Angela Cutasevici, secretară de stat din cadrul MECC, ne-a spus că „salariul mediu lunar în învăţământ în 2017 a fost de 4459 de lei, iar în învăţământul general, în urma majorării cu 11,3% a salariului cadrelor didactice, la 1 septembrie 2017, salariul mediu lunar a fost de circa 5600 de lei”.

Cea de-a treia problemă este îmbătrânirea cadrelor didactice şi procesul lent de reînnoire a acestora. „Cota de profesori pensionari e de aproximativ 25%”, susţine Ghenadie Donos. „Vârsta de 20 de ani de stagiu pedagogic este vârsta cea mai frecvent întâlnită în educaţie. Unele instituţii nu ar rezista fără pensionari, deoarece nu are cine preda disciplinele respective”.

Raioanele cu (in)suficienţi profesori

Potrivit datelor oferite de Expert-Grup în cadrul proiectului „Şcoala mea”, în 2017-2018, cei mai puţini profesori au fost înregistraţi în următoarele raioane:

• Basarabeasca – 229 cadre didactice;
• Dubăsari – 410 cadre didactice;
• Donduşeni – 425 cadre didactice;
• Şoldăneşti – 442 cadre didactice;
• Cimişlia – 448 cadre didactice.

Pe de altă parte, cei mai mulţi profesori se atestă în mun. Chişinău – 8334 cadre didactice, în UTA Găgăuzia – 1656 cadre didactice, în mun. Bălţi – 1244 cadre didactice, în r-nul Cahul – 1220 cadre didactice şi în r-nul Ungheni – 1176 cadre didactice.

Mai mult de 50% din locurile vacante sunt neacoperite

În anul de studii 2017-2018, în Educaţie, sunt înregistrate 1865 de posturi vacante. După repartizarea absolvenţilor facultăţilor de pedagogie au rămas neacoperite 1156 de unităţi. MECC susţine că posturile vacante ar fi fost suplinite în special de cadre didactice care activau prin cumul. În aceeaşi perioadă, s-au atestat posturi vacante la mai multe discipline, printre care:

• limba română – 82 de cadre didactice;
• matematică – 142 de cadre didactice;
• biologie – 20 de cadre didactice;
• chimie – 39 de cadre didactice;
• istorie /educaţie civică – 42 de cadre didactice;
• fizică – 37 cadre didactice.

Potrivit informaţiilor oferite de MECC, în anul de studii 2017—2018, în câmpul muncii au încercat să se plaseze 1001 absolvenţi, dar au obţinut adeverinţă de plasare doar 819 absolvenţi. Dintre aceştia, însă, doar 269 de tineri specialişti s-au prezentat conform adeverinţei de plasare în câmpul muncii.

După absolvire, unii studenţi activează în alte domenii decât pedagogia

Nicolai Chirnev, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Geografie din cadrul Universităţii Pedagogice „Ion Creangă” (UPSC), a renunţat la ideea de a activa în domeniul pedagogiei. Tânărul ne-a comunicat că unul dintre motive este salariul mic. Acesta ne-a mai spus că nu a dorit să lucreze, deoarece „ai numeroase proiecte de lecţii de scris. Pierzi mai mult timp pentru documente, decât pentru pregătirea lecţiei”.

Victoria, o altă tânără absolventă a Facultăţii de Istorie şi Geografie din cadrul UPSC, spune că nu activează în profesie, dar nu a renunţat. Pe viitor, ea speră să revină în domeniu. Tânăra povesteşte că pedagogia a fost un vis al său din copilărie. Potrivit acesteia, „salariul nu este motivant deloc pentru tinerii specialişti. Eu, spre exemplu, am vrut să activez din start, dar nu mi-a convenit salariul. Noi avem nevoie de un suport mai mare. Vrei să-ţi creezi o familie, să ai un loc de trai. Doar cu salariul de profesor acest lucru e imposibil de realizat, în lipsa unui suport suplimentar”. Referitor la o casă socială oferită de stat, Victoria spune că „ar fi bine, dar să nu ne facem iluzii. Chiar dacă îţi oferă o casă, nu se ştie în ce condiţii”.

Soluţii (in)eficiente pentru problemele din educaţie

Valentina Buliga, deputată în Parlamentul R. Moldova şi şefă a Comisiei parlamentare protecţie socială, sănătate şi familie, fiind întrebată de ZdG în ce mod guvernarea încurajează tinerii să aplice la facultăţile pedagogice, a declarat că „nu în zadar s-au majorat indemnizaţiile pentru cei care pleacă la sate, medici, profesori, specialişti în educaţie. La fel, infrastructura era un element care impunea tânăra generaţie să plece din Moldova. Proiectul Prima Casă, proiectul Prima Casă 2 sunt elemente de suport pentru tinerii specialişti din educaţie şi din sănătate ca să revină acasă”, susţine aceasta.

Ghenadie Donos, preşedintele Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei, susţine că, dacă în următorii 5 ani nu se va interveni pentru a redresa situaţia, s-ar putea să avem un deficit şi mai mare de cadre didactice. În acest sens, Donos propune „reanimarea ideii de casă pentru tineri specialişti. Ei au nevoie de un salariu decent şi un loc de trai. O tonă de cărbune, dacă e în mediul rural, şi facilităţi la achitarea energiei electrice, astfel încât educaţia să devină mai atractivă”. Potrivit acestuia, o soluţie ar fi şi apartamentele sociale, dar cererea e mult mai mare decât oferta.

O altă idee lansată e cea de pedagog de circumscripţie. Ghenadie Donos afirmă că „un pedagog calificat poate acoperi mai multe localităţi în care lipsesc cadre didactice, dacă li s-ar oferi recompense pentru transport”. În viziunea acestuia, e necesară „crearea unui mecanism de motivare, pentru ca tinerii să urmeze facultăţile de pedagogie. Dacă ne amintim de perioada interbelică, pedagogul era cel mai onorat om în localitate. Aşa ar trebui să fie şi acum”.