„Soţ pentru o oră” cu 150 de lei
Ziarele de anunţuri şi paginile electronice ale acestora au o nouă rubrică, care oferă un nou serviciu: “Soţ pentru o oră” („Муж на час”). Aceste oferte de soţ cu ora sunt foarte populare în special în Chişinău, dar şi în alte localităţi. Pare să fie o nouă meserie, profesată de bărbaţi care se pricep la tot felul de raparaţii în gospodărie, iar o oră de muncă în această calitate costă 150 de lei.
Valeriu este electrician de mai bine de 12 ani. După colegiu s-a angajat la mai mute organizaţii, însă salariul primit nu era suficient. Are familie, soţia sa este cusătoreasă, şi din momentul în care fiica sa a devenit şcolăriţă, a înţeles că trebuie să muncească şi mai mult ca să asigure cele necesare educaţiei copilului. „Pentru un copil cheltuielile sunt mari, apoi şi soţia, ca orice femeie, vrea ba una, ba alta, noroc că-şi face haine singură, în caz contrar rămâneam fără papuci”, glumeşte Valeriu.
În ultima perioadă lucrează la munci necalificate la Moscova. Vine o dată la trei luni în R. Moldova, căci aşa este regulamentul migraţional. „Trei luni lucrez în Rusia şi vreo 3 săptămâni în R. Moldova. E greu, dar încerc să mă descurc. Când vin în ţară nu mă gândesc că aş putea să mă odihnesc măcar puţin, pentru că banii se cheltuie repede, iar eu vreau să mănânc ceea ce-mi place şi cât îmi place, măcar aici (în R. Moldova, n.r.).” În ziua în care urcă în trenul de la Moscova să revină acasă, îşi roagă fratele să plaseze pe site-urile de anunţuri un text simplu, din trei cuvinte “Soţ pentru o oră”. Rolul lui este să facă munci de instalator sau electrician, adică să facă mici munci de reparare în apartamentele unor persoane care nu ştiu a face aceste lucruri.
„Soţul pentru o oră”, primit ca un copil
Spune că oamenii îl sună chiar din prima zi când revine. “Sunt de obicei bătrânele care m-au mai chemat şi înainte. Ele mă primesc ca pe un copil de-al lor, dar sunt singure şi nu se descurcă, aşa că le mai fac şi reduceri. Am mult de lucru, câteodată nu reuşesc să merg la toţi acei care m-au sunat. Este foarte obositor să te transferi dintr-un cartier în altul, de la un apartament la altul. Acest program încărcat de lucru mă face să mă gândesc că bine ar fi să rămân în R. Moldova, dar cheltuielile mari mă obligă să mă duc din nou la lucru în altă ţară”, constată întristat Valeriu, care zice că este foarte ataşat de ţară şi de cei dragi. „Vreau să văd cum îmi creşte fetiţa, să fiu alături de soţie şi să-mi ajut părinţii bătrâni, dar nu pot face toate astea din cauza situaţiei din ţară. Sărăcie, multă sărăcie găseşti în casele oamenilor”.
Sergiu este un instalator de ţevi. El spune că are foarte mult de lucru, deoarece nu duce lipsă de clienţi. Pe lângă serviciul de bază, vecinii săi şi cunoscuţii acestora îl cheamă aproape că în fiecare zi să repare câte ceva. „Cu câţiva ani în urmă, uzina la care lucra soţia mea a fost închisă şi ea a devenit şomeră. Nu a putut să-şi găsească ceva de lucru şi de aceea a decis să plece singură peste hotare ca să câştige nişte bani, iar eu am rămas în R. Moldova, ca să am grijă de fiica care era în clasa a şasea. Atunci aveam un serviciu foarte bun. Eu lucrez la Întreprinderea Municipală pentru Gestionarea Fondului Locativ (IMGFL), iar după serviciu sau în weekend mai câştig nişte bani pentru ceea ce fac suplimentar, pe cont propriu”, povesteşte Sergiu.
„Oamenii s-au deprins că bărbatul poate repara”
L-am întrebat dacă ar exista aceeaşi oportunitate de angajare pentru femei, şi cum ar reacţiona oamenii la un anunţ de tipul “Soţie pentru o oră”. Zâmbeşte şi spune că în acest serviciu are o colegă femeie, dar e contabilă doar. „Eiii, şi cum îţi imaginezi că vor vorbi cu ea clienţii? Aşa s-au deprins oamenii, că bărbatul poate repara, iar femeia nu. De exemplu, atunci când mă sună vreun client şi răspunde soţia, oamenii o roagă imediat să-şi cheme soţul, deşi eu nu am indicat în anunţ că sunt bărbat sau femeie, nici numele, nimic”. L-am întrebat dacă toţi apelanţii la acest serviciu subînţeleg sensul de reparator şi nu întrevăd un sens sexist în conţinutul acestui anunţ. Instalatorul îşi aminteşte aparent flatat de situaţiile în care clientele flirtau cu el. „Se mai întâmplă să ne facem reciproc complimente, să ne mai zâmbim… şi atât. Apoi, şi munca trece mai uşor când omul de alături este mai vesel şi mai amabil. Am avut un coleg care spera să-şi găsească viitoarea soţie printre femeile care îl chemau să repare ceva. Dar tot burlac a rămas, şi are deja 45 de ani”, povesteşte indignat Sergiu.
„Îmi place să văd ce le doare şi de ce sunt tăcute”
Gheorghe repară electrocasnice, în special televizoare. „Îmi place să văd ce le doare (televizoarele, n.r.) şi de ce sunt atât de tăcute sau zgomotoase”, ne vorbeşte meşterul despre ocupaţia sa. L-am întrebat de ce scrie în anuţul său de prestare de servicii „Муж на час”, dacă repară electrocasnice. „Nu prea ştiu de ce anume „муж”, poate ideea e că soţul poate face absolut orice. Cei de la site mi-au spus că aşa scriu ei — „Муж или мастер на час”, iar eu nu am fost împotrivă. Ce mai contează cum e scris în anunţ, contează ce fac şi cât de bine repar, în rest…”, explică Gheorghe.
El ne mai spune că adesea găseşte la oameni nişte televizoare foarte vechi, care nu mai pot fi reparate. „Aş vrea eu ca ele să funcţioneze, dar de unde, piesele de care au nevoie nu mai sunt produse sau sunt foarte scumpe. Iar oamenii sau le aruncă ca pe nişte vechituri, sau le păstrează în dulap, gândindu-se că poate vor mai putea face ceva cu ele cândva. De aceea, foarte des, le propun în schimbul unei sume simbolice să-mi dea mie televizorul şi de acolo iau piesele care mai sunt bune şi le folosesc la repararea aparatelor a căror calitate lasă mult de dorit”.
Pe lângă anunţurile postate de persoane fizice care propun servicii cu denumirea de “Soţ pentru o oră”, dar care sunt de fapt instalatori, electricieni sau tâmplari, există şi firme specializate care oferă servicii oficiale cu specialişti experimentaţi. Totuşi aceste firme au preţuri mai înalte pentru servicii, chiar dacă acordă şi alte garanţii, ce ţin de comportamentul instalatorilor şi de calitatea muncii lor.
Tatiana Beghiu
