Principală  —  IMPORTANTE   —   Societatea Conştiinţei Krişna despre avort,…

Societatea Conştiinţei Krişna despre avort, divorţ şi venituri

ZdG a lansat o serie de articole cu participarea reprezentanţilor confesiunilor religioase din R. Moldova despre subiecte considerate controversate în societatea noastră. Pentru a elucida asemănările şi diferenţele, am decis să le adresăm reprezentanţilor confesiunilor religioase din R. Moldova câte cinci întrebări – privind căsătoria între persoanele de acelaşi gen, avort, divorţ, moarte, dar şi veniturile bisericilor. Am început acest serial având o discuţie cu un preot creştin-ortodox – parohul Bisericii „Sfântul Dumitru” din Chişinău, Pavel Borşevschi – , după care am discutat cu vicarul parohial de la Parohia Romano-Catolică „Providenţa Divină” din Chişinău, Petru Ciobanu, cu principalul rabin al Chişinăului şi Moldovei, Reb Iosef Abelskii, cu pastorul baptist Vasile Filat, apoi – cu preşedintele Ligii Islamice din Moldova, Sergiu Sochircă, cu conducătorul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din urmă, Sergiu Covali, şi cu pastorul adventist Andrei Moldovanu, precum şi cu reprezentantul cultului religios „Martorii lui Iehova”, Victor Dornicenco. În acest număr prezentăm consideraţiile la aceleaşi subiecte ale reprezentantului cultului vedic, Ivan Secara.

Despre avort. „Conform culturii vedice, orice vine pe lume are la bază sufletul. După cum spune filosofia noastră, sufletul ajunge în corpul mamei şi în jurul acestui suflet se formează corpul material. În principiu, din momentul în care sufletul ajunge în corpul mamei, reiese că viaţa a fost dată, respectiv sufletul este sursa vieţii. Prin urmare, tehnic, avortul este un omor. Cultura noastră se bazează pe principiul ahimsa – adică principiul nonviolenţei, iar avortul se consideră omor, pentru că este ucisă o fiinţă nevinovată. Da, această fiinţă nu este dezvoltată la fel ca noi, nu are aceeaşi conştiinţă, dar suferă la fel. Avortul este considerat un mare păcat”.

Despre divorţ. „Cel mai des, la baza divorţului este egoismul excesiv al unuia dintre parteneri. În cultura vedică, noţiunea de divorţ nu există. Tradiţia vedică presupune că oamenii decid să se căsătorească bazându-se pe principii morale înalte. Din cele mai vechi timpuri, bunicii şi străbunicii noştri nu se părăseau unii pe alţii. Când un bărbat şi o femeie decid să formeze o familie, în acest mod se străduiesc să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, să-l slujească, ajutându-se unul pe altul. Deci, noţiunea de divorţ nu există. Deşi vedem că, în lumea contemporană, asta se întâmplă aproape peste tot – oamenii sunt împreună, apoi se despart, trăiesc în concubinaj. Cultura vedică nu acceptă asemenea lucruri. Singurul moment în care putem aminti cumva despre divorţ este cel în care soţul şi soţia nu mai pot locui împreună, locuiesc separat, dar în sânul familiilor lor, adică nu singuri”, spune Secara.

Despre căsătoriile LGBT. „În principiu, cultura vedică este orientată spre oameni care vor să se ocupe cu practica duhovnicească, să se dezvolte. Pentru aceasta, există anumite condiţii – ca omul să se poată ocupa mai bine de practica spirituală. Deci, acest tip de relaţii nu se prevăd în cultura vedică. Aceşti oameni, într-un anume fel, fac parte din acea categorie pe care oamenii dezvoltaţi spiritual îi compătimesc, şi se străduie să le dea cunoştinţe şi să le spună cum să trăiască corect. În principiu, toţi oamenii au nevoie de cunoştinţe – cineva mai mult, cineva mai puţin. Aceşti oameni vor să fie la fel de fericiţi ca şi toţi ceilalţi, dar se vede că în relaţiile „obişnuite” ei nu au găsit o soluţie, o protecţie, o satisfacţie şi o caută altundeva. În cultura noastră, cel mai important e ca omul să-şi creeze o relaţie cu Dumnezeu, şi când el şi-a creat-o pe aceasta nu caută altceva, care s-ar putea considera inacceptabil, de exemplu”.

Despre moarte. „Moartea se raportează doar la corp, sufletul este veşnic. Primul lucru pe care trebuie să-l înţeleagă omul care se ocupă de practica spirituală e că el nu este acest corp material. Natura fiecărei fiinţe este sufletul. În momentul morţii are loc o trecere – sufletul se mută în alt corp, la fel cum dvs. aţi schimba o cămaşă. Cultura vedică îi învaţă pe oameni cum să trăiască corect şi să dea acest examen de trecere, pentru că la momentul morţii totul va fi verificat. Deci, în conformitate cu acţiunile şi dorinţele sale, omul primeşte un asemenea „costum” – un nou corp. Toate acestea sunt fireşti şi în cărţile culturii vedice asta este scris”.

Despre venituri. „Cel mai important lucru pe care trebuie să-l primească un om sunt cunoştinţele. După ce un om a primit cunoştinţe, poate şi ştie să trăiască aşa cum consideră el necesar să o facă. Dumnezeu nu are nevoie de serviciile noastre, dar pentru binele nostru, Dumnezeu acceptă unele acţiuni de slujire a sa. Cel mai bine e atunci când aceste acţiuni sunt făcute dezinteresat, adică la baza lor stă iubirea curată. Noi nu avem niciun fel de taxe, tot ce se face, se face benevol. Noi tot avem anumite ritualuri, ceremonii vedice, în contextul cărora se pot face unele jertfe, însă cel mai important este conţinutul şi sensul lor”.

***

Din numărul total al populaţiei care şi-a declarat religia la ultimul recensământ (2 611,8 mii de persoane), 96,8% s-au declarat ortodocşi. Din rândul persoanelor de altă religie fac parte baptiştii (creştinii evanghelici baptişti), care reprezintă 1,0%, Martorii lui Iehova, cu o pondere de 0,7%, penticostalii, într-o proporţie de 0,4%, adventiştii de ziua a şaptea, cu o pondere de 0,3%, şi catolicii – de 0,1%. Ponderea persoanelor care s-au declarat atei şi fără religie (agnostici) a fost de 0,2%. 193 mii de persoane nu şi-au declarat religia, reprezentând 6,9% din populaţia R. Moldova, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Libertatea practicării religiei în R. Moldova este garantată şi protejată de Constituţie. Articolul 31 din Constituţie stabileşte că libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează în temeiul statutelor proprii, în condiţiile legii. În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire. Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.