Ruşinea de a recunoaşte problemele bătrâneţii
Unii părinţi, ajunşi la vârsta senectuţii, în loc de recunoştinţă şi susţinere din partea celor apropiaţi, cărora le-au dedicat timpul şi efortul anilor tinereţii, primesc în schimb agresiuni fizice şi psihice. Puţini vârstnici se decid, însă, să declare public aceste probleme. Ruşinea şi frica devin un impediment serios în elucidarea violenţei în rândul persoanelor în etate.
Părăsiţi de cei cărora le-au dăruit cândva viaţă, uitaţi de rude şi de stat, unii vârstnici îşi găsesc uneori alinare în azilurile de bătrâni. Alteori, supuşi bătăilor din partea copiilor sau a rudelor apropiate, le este frică să recunoască violenţa la care sunt supuşi zilnic. Deseori, unica lor şansă sunt voluntarii. Aceştia, la fel în etate, sunt, totuşi, instruiţi şi dispuşi să întindă o mână de ajutor.
Şi-a lăsat mama în grija vecinilor
Fiica mătuşii Elvira (nume schimbat, n.r.) a vândut casa părintească din Chişinău şi a cumpărat o altă locuinţă în Ialoveni, unde a adus-o şi pe mama sa. Ulterior, femeia „s-a căsătorit, a vândut şi această casă şi a plecat, iar mama şi-a lăsat-o în grija unor vecini”, relatează Tamara Tomşa, voluntară în Ialoveni. Fiica revine în localitate doar ca să ia pensia mamei, având procură pe numele său, dar lăsând-o astfel pe mamă fără sursa sa legală de existenţă. „Sperăm că, în curând, această procură va fi anulată şi femeia singură va putea să se folosească de bani”, spune voluntara, care a sesizat această injustiţie.
Elena (nume schimbat, n.r.) din Ialoveni, de asemenea, era la un pas să rămână în stradă. Aceasta a fost minţită de propriul nepot. Tânărul a decis să facă reparaţie. Deoarece nu dispunea de resursele financiare necesare, şi-a convins bunica să ia împrumut de la bancă. Nepotul a cheltuit fără să restituie împrumutul, iar banca, după o perioadă, a pus sechestru pe casa bunicii. Recent, femeia a decedat şi banca a vândut imediat casa, cazul devenind o lecţie pentru alte persoane ajunse în situaţii similare. Voluntara Tamara Tomşa cunoaşte multe cazuri de acest fel, când bătrânii neajutoraţi îşi trăiesc dramele în tăcere. Ea consideră că şi conceptul ajutorului social trebuie ajustat deseori, în interesul bătrânilor supuşi violenţei. „Ajutor social se oferă doar persoanelor solitare, însă uneori şi cele care au familii necesită acest ajutor. Cei apropiaţi cred că bătrânii nu au nevoie de nimic şi uită de ei. Nu se gândesc la faptul că fiecare vârstă necesită o atitudine aparte. E nevoie de reintegrarea persoanelor în etate în societate, deoarece ele trebuie să-şi găsească locul lor şi să nu se simtă o povară”, susţine Tamara Tomşa.
Amenda nu este o soluţie
Uneori, nici apelurile la adresa organelor de drept nu contribuie prea mult la soluţionarea problemelor. Claudia Cârja, lidera voluntarilor din s. Carabetovca, r. Basarabeasca, a relatat despre un asemenea caz, când o femeie în vârstă era bătută de soţ în mod repetat. Într-un final, femeia a contactat inspectorul de sector şi i-a cerut ajutorul. „Poliţistul, ca să scape mai repede, i-a aplicat bărbatului o amendă în valoare de 1500 de lei, iar acesta a început să vândă oile, ca să achite amenda”, relatează Claudia Cârja. Voluntarii au solicitat ajutorul experţilor Gender-Centru, cerând un sfat. „Am făcut zarvă atunci. Am sunat şi la Ministerul Afacerilor Interne, relatând această situaţie eronată: adică el este vinovat şi tot el vinde bunurile de la casă ca să achite amenda. Banii au fost restituiţi, iar bărbatul a semnat o declaraţie că nu-şi va mai lovi nevasta. Acum, le spune celorlalţi bărbaţi din vecinătate să nu se lege de soţiile lor, că se ocupă cu voluntariatul şi-şi cunosc drepturile. De atunci, parcă-i uns cu ouă”, spune Claudia Cârja. Pe de altă parte, la nivel de ţară, situaţia violenţei în rândurile persoanelor vârstnice este greu de estimat în cifre exacte. Poliţia raportează unele cazuri, altele ajung în atenţia asistenţilor sociali, însă multe cazuri rămân necunoscute.
I-au învăţat să stimeze alte persoane, însă nu şi pe propriii părinţi
„Important este că oamenii au început să-şi cunoască drepturile, să ştie unde se pot adresa, unde pot declara aceste cazuri, dar şi să vorbească deschis despre situaţiile date”, susţine Valentina Bodrug-Lungu, directoare Gender-Centru. Până în prezent, este dificil de estimat fenomenul violenţei în rândurile persoanelor în etate, inclusiv din cauza faptului că este un fenomen ascuns. Vârstnicii nu comunică despre violenţa asupra lor, în special din partea rudelor. „Când agresorii sunt vecinii sau persoane necunoscute, pot să anunţe poliţia, dar foarte rar persoanele în etate sunt gata să vorbească despre violenţa din sânul familiei, deoarece, deseori, acestea consideră că şi ele sunt, oarecum, culpabile de ceea ce se întâmplă”, explică Valentina Bodrug-Lungu.
„Lumea nu prea vrea să scoată gunoiul din casă. Avem un caz în care tatăl vârstnic este abuzat de fecior, care nici nu-l hrăneşte, nu are grijă de el, dar când i-am spus să mergem să scriem cerere la poliţist, s-a opus”, susţine Constantin Olteanu, director „Artizanat”, s. Manta, Cahul. „Mai avem o bătrânică la care a venit nepotul din puşcărie şi o agresează, nu vrea să muncească. Şi ne-am pomenit în aceeaşi situaţie… Lumea nu vrea să ne meargă în întâmpinare, noi vrem să-i ajutăm, dar ei nu spun nimic”, explică voluntarul. De aceeaşi părere este şi Tamara Tomşa, voluntară din Ialoveni. „Le este ruşine să recunoască. Se consideră vinovaţi că, probabil, şi-au educat prost copiii, nu i-au învăţat ce înseamnă stima pentru aproapele său. I-au învăţat să stimeze alte persoane, însă nu şi pe propriii părinţi”, punctează voluntara.
O scenetă – un caz real
Voluntarii de la Satul Nou, Cimişlia, au prezentat la Chişinău în cadrul campaniei „Vârsta cere acţiuni” o scenetă în care au înfăţişat indiferenţa copiilor şi a nepoţilor faţă de vârstnici, considerându-i inutili şi trimiţându-i la aziluri de bătrâni. Sceneta s-a bazat „pe un caz real din sat. Ne-am gândit că e bine să vadă tineretul, căruia să-i dăm o lecţie, ca să nu-şi lase părinţii în seama altora. Tinerii pleacă în străinătate şi îngrijesc persoane străine, iar părinţii lor se pierd aici în singurătate”, spune Vera Ciobanu, cea căreia i-a revenit rolul central în scenetă, o bătrânică trimisă de ginere şi nepoţi la azil, în timp ce fiica ei a plecat peste hotare să îngrijească de alţi vârstnici.
Campania „Vârsta cere acţiuni” a fost lansată în 2007 de către organizaţia HelpAge International şi este marcată anual de Ziua internaţională a persoanelor în etate (1 octombrie). În anul curent, campania marchează opt ani şi îşi propune să asigure reflectarea problemelor îmbătrânirii în politici şi să lupte împotriva discriminării în bază de vârstă.
„Pe parcursul ultimilor ani, avem o creştere a speranţei de viaţă care ne aduce în cohorta ţărilor europene cu o bunăstare câtuşi de puţin modestă, dar este şi în R. Moldova. Din 2007—2009 până în 2014, a crescut speranţa de viaţă până la 72 de ani”, susţine Gheorghe Ţurcanu, viceministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
Totodată, Tatiana Sorocan, directoare HelpAge International, susţine că fenomenul creşterii economice în sine nu va spori bunăstarea persoanelor în etate, de aceea este necesară aplicarea unor politici specifice, care să abordeze problemele cu care se confruntă persoanele în etate. Astfel, campania „Vârsta cere acţiuni” „pledează pentru o protecţie socială mai bună, servicii medicale disponibile în toate zonele rurale, costuri reduse la medicamentele pentru vârstnici şi posibilităţi de angajare a persoanelor în vârstă după pensionare”, adaugă Tatiana Sorocan.
R. Moldova, pe locul 74 după bunăstarea persoanelor vârstnice
La 1 octombrie 2014, de Ziua internaţională a persoanelor în etate, HelpAge International a lansat Indicele Global „AgeWatch 2014”, care clasează 96 de ţări ale lumii în funcţie de bunăstarea socială şi economică a persoanelor în vârstă în patru domenii-cheie: securitatea veniturilor, sănătate, capacitatea de personal şi un mediu favorabil. „Indicele din acest an a constatat că ţara în care este cel mai bine să îmbătrâneşti este Norvegia (1). În afară de Japonia (9), topul celor 10 ţări este ocupat de state din Europa de Vest, America de Nord şi Australia”, anunţă directoarea Help Age. Cea mai grea bătrâneţe este trăită în Afganistan (96). În secţiunea cea mai de jos a clasamentului sunt reprezentate Venezuela (76), Serbia (78) şi Turcia (77), condiţiile lor fiind similare cu cele ale ţărilor din Africa şi Asia. R. Moldova se plasează pe locul 74.
ZdG
