Regândirea concepţiei învăţământului liceal: nevoia de a educa personalităţi
Deşi învăţământul liceal a fost conceput, iniţial, drept unul ce pregăteşte absolvenţii pentru continuarea studiilor în instituţiile de învăţământ superior, totuşi, în 2000—2014, el a devenit unul în masă şi realizează mai mult misiunea de protecţie socială a elevilor şi a cadrelor didactice şi, mai puţin, cea de studiere.
Potrivit mai multor studii sociologice, învăţământul în ansamblu nu corespunde în deplină măsură aşteptărilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ liceal, dar şi necesităţilor pieţii muncii, pentru că e unul irelevant şi ineficient. Datele statistice arată că elevii şi părinţii se declară nemulţumiţi de faptul că, de obicei, cunoştinţele acumulate în licee nu le sunt de un real folos în viaţă. Totodată, conform estimărilor cadrelor didactice din universităţi, circa 50% din absolvenţii de licee nu au cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a-şi continua studiile în învăţământul superior.
„A învăţa e o muncă. Ea trebuie să fie plăcută şi eficientă”
Institutul de Politici Publice (IPP) a realizat o cercetare sociologică privind reconceptualizarea învăţământului liceal. În cadrul studiului, au fost stabilite lacunele sistemului şi reformele necesar de efectuat ca învăţământul să devină mai atractiv.
„Am studiat situaţia actuală a sistemului de învăţământ liceal. În cercetare au fost implicate toate părţile interesate: elevul, cadrul didactic, cadrul de conducere din şcoli, din colegii şi universităţi, precum şi reprezentanţii mediului de afaceri, adică viitorii angajatori, care, în cele din urmă, pun notă sistemului de educaţie. În urma acestui studiu, am observat că învăţământul nostru este uneori prea pedagogizat şi nu are conexiuni directe cu ceea ce se întâmplă în viaţa reală. Noi vrem ca studiile să fie relevante pentru viitor. Ideea liceului e de a pregăti elevul pentru studiile universitare, dar nu pentru a-i ocupa timpul liber”, explică Anatol Gremalschi, director de programe al IPP.
Studiul sociologic arată că, în prezent, curricula este inflexibilă şi supraîncărcată. Elevii nu au posibilitatea să se aprofundeze în domeniile care îi interesează, iar unii profesori le dau prea multe teme pentru acasă, astfel încât ei nu mai ajung să aibă timp liber, chiar şi în vacanţe. „E o încălcare a disciplinei de muncă – învăţătorul din şcoală se simte stăpânul copilului căruia îi dă să lucreze cât consideră el că e necesar, fără a lua în calcul temele date şi de ceilalţi învăţători. Noi promovăm ideea că învăţătorul este un angajat al instituţiei de învăţământ, el are drepturi şi obligaţiuni pe care nu trebuie să le încalce. Totodată, trebuie să înţelegem că a învăţa este o muncă, însă, această muncă trebuie să fie plăcută, eficientă şi să nu obosească. Trebuie să trecem la metode de predare interactive, participative şi bazate pe punerea în evidenţă a contribuţiilor fiecărui elev. Nu e necesar să-l înveţi pe elev tot ce există, ci să-l înveţi să găsească ceea de ce are cu adevărat nevoie, să le poată aplica şi să le înţeleagă”, subliniază Anatol Gremalschi.
Numărul elevilor scade vs numărul liceelor creşte
Deşi numărul elevilor s-a redus cu 35%, numărul liceelor a crescut de circa două ori.
Totodată, nu s-a luat în calcul faptul că liceul trebuie să aibă cel puţin două clase pentru fiecare nivel de instruire (una la profilul real, alta la cel umanist, n.r.), iar numărul de elevi per clasă să nu fie mai mic de 25 de elevi în instituţiile rurale şi 30 de elevi în cele urbane. Aceste stipulări nu au fost respectate, fapt ce a făcut ca în foarte multe instituţii elevii să nu mai aibă posibilitatea de a-şi alege profilul dorit sau măcar unul bine definit. Instituţiile în cauză, încercând din proprie iniţiativă să „mixeze” profilurile real şi umanist într-o singură clasă.
De asemenea, pentru completarea claselor şi păstrarea locurile de muncă ale cadrelor didactice şi manageriale, instituţiile de învăţământ recurg la anumite şiretlicuri, formând clase liceale şi admit la studii toţi doritorii, indiferent de nivelul lor iniţial de pregătire. „Copiii sunt sacrificaţi pentru nişte ambiţii personale. Astfel, am ajuns în situaţia în care aproximativ 80% din liceele din sate au doar câte o clasă şi nu mai mult de 15 elevi”, menţionează expertul.
Orele opţionale, provocarea cadrelor didactice
Potrivit experţilor, învăţământul liceal poate deveni mai atractiv doar în cazul în care se va orienta spre dorinţele elevilor şi necesităţile lor de pregătire profesională ulterioară. În acelaşi sens, creşterea ponderii disciplinelor opţionale şi extinderea listei acestora va permite elevului să-şi construiască un profil de învăţare orientat spre viitoarea carieră profesională.
„Posibilitatea elevilor de a-şi alege singuri disciplinele opţionale le permite să-şi construiască trasee particulare de învăţare conform talentelor, intereselor şi nevoilor de formare a propriului sistem de atitudini şi valori, de motivare pentru învăţarea şi participarea activă la propria formare, utilizarea mai eficientă a resurselor prin concentrarea eforturilor personale, a timpului şi capacităţilor individuale asupra studierii disciplinelor de orientare spre viitoarea profesie”, este de părere Anatol Gremalschi.
Studiul mai arată că ponderea disciplinelor opţionale este foarte joasă şi în multe cazuri ele sunt impuse elevului.
Cercetările au demonstrat că acestea reprezintă pentru cadrele didactice adevărate provocări, care vor orienta profesorii spre creşterea nivelului de pregătire profesională, ameliorarea calităţii şi creşterea gradului de responsabilitate.
Cauzele eşecurilor de la BAC
„Copiii care au picat BAC-ul sunt nişte victime ale ignoranţei, intereselor personale şi a lipsei de profesionism a cadrelor didactice. Părinţii, elevii, cadrele didactice şi conducerea liceelor trebuie să coopereze pentru a înţelege ce e mai bine pentru un copil. Şcolile în care nu sunt suficienţi învăţători ar trebui închise, pentru a-i oferi copilului posibilitatea de a merge la un liceu raional, unde activează cadre didactice calificate”, menţionează directorul de proiecte IPP.
În termeni statistici, şansele unui elev dintr-un liceu mic de a promova examenul de bacalaureat sunt cu circa 30 la sută mai mici decât şansele unui elev dintr-un liceu mare. Aceeaşi legitate se atestă şi în cazul notelor de la examenele de bacalaureat. Conform tendinţelor statistice, notele elevilor din liceele mici sunt mai mici decât cele ale elevilor din liceele mari.
Analiza datelor statistice referitoare la notele obţinute de elevi pe parcursul anilor de liceu şi cele luate la examenele de bacalaureat relevă faptul că între ele există diferenţe semnificative. Sunt înregistrate cazuri în care notele date de cadrele didactice din liceu sunt mai mari cu peste trei puncte în raport cu notele de la bacalaureat.
„Învăţământul trebuie să fie axat pe elev, să-i oferim posibilitatea de a se dezvolta, dacă e mai bun, să ajungă într-o şcoală mai bună, să nu încurcăm egalitatea şanselor cu nivelarea sau omogenizarea în sensul rău al cuvântului”, a subliniat expertul.
