Protejează-te de pericolele iernii: degerături, hipotermii, luxaţii şi entorse

Accidentele ortopedice precum degerăturile, hipotermiile, luxaţiile sau entorsele sunt câteva dintre pericolele care ne pot crea neplăceri în sezonul rece. Victimă a iernii poate fi orice persoană, dar cele mai vulnerabile categorii sunt copiii şi persoanele în etate. Despre cum putem evita problemele pe care ni le rezervă iarna, gerul şi gheaţa ne spune Angela Vatamaniuc, medic la Clinica de Asistenţă Medicală Primară.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Cele mai periculoase accidente ortopedice în timul iernii sunt hipotermiile şi degerăturile. Hipotermia este extrem de gravă, afecţiunea se caracterizează prin scăderea temperaturii corpului sub 35° C. Cele mai dese cazuri de hopotermii sunt atestate la copiii şi bătrânii care trăiesc în case prost încălzite. De asemenea, persoanele care consumă alcool, persoanele cu deficienţe mintale pot fi afectate de hipotermii, deoarece acestea nu percep dacă le este frig sau cald.

Semnele unei hipotermii sunt frisoanele intense, un mijloc de apărare a organismului prin producerea de căldură. Pielea va deveni rece şi palidă, ritmul respiraţiilor va fi încetinit, iar pulsul va deveni lent şi neregulat. De asemenea, vor apărea tulburări de vorbire şi echilibru, iar dacă expunerea la frig continuă, vor apărea slăbiciunea, somnolenţa şi chiar pierderea cunoştinţei. Dacă scăderea temperaturii corpului continuă, persoana poate intra în comă, urmată de stop cardio-respirator.

În cazul hipotermiilor uşoare, tratamentul include scoaterea persoanei din mediul care a determinat hipotermia. Victima va fi dezbrăcată de orice îmbrăcăminte udă, urmând să fie măsurată temperatura corpului. Dacă aceasta este sub 35° C, vom contacta medicul, în caz contrar, vom încălzi corpul, în special zona pieptului, gâtului, capului şi abdomenului. Un remediu important în tratarea hipotermiei sunt lichidele, de aceea îi vom da victimei să bea lichide calde nealcoolice.

Un alt pericol al iernii sunt degerăturile, identificate prin leziuni ale ţesuturilor provocate în urma expunerii la temperaturi scăzute. În asemenea situaţii, nasul, obrajii, urechile, degetele de la mâini şi picioare sunt afectate cel mai frecvent. Cel mai mare risc privind degerăturile le prezintă persoanele care îşi petrec majoritatea timpului în aer liber, vorbim de persoanele fără adăpost, vânzătorii de la tarabe, persoanele care consumă alcool, vârstnicii şi copiii.

În urma degerăturilor pielea afectată devine roşie, apar senzaţiile de furnicături, arsură şi amorţeală. Îngheţul la suprafaţa pielii provoacă senzaţia de durere şi mâncărime. Primul ajutor în cazul degerăturilor constă în scoaterea rapidă a persoanei de sub acţiunea gerului, a apei îngheţate sau a zăpezii şi transportarea ei într-o încăpere caldă. Se va încălzi zona afectată, acoperind-o cu o plapumă. Dacă degetele mâinilor şi ale picioarelor sunt afectate vom încuraja victima să şi le mişte, pentru a reîncepe să simtă zona afectată.

Sfaturi pentru a preveni hipotermiile şi degerăturile:

• Se vor purta haine largi, care să permită circulaţia normală a sângelui.
• Încălţămintea trebuie să fie călduroasă şi impermeabilă.
• Dacă degetele de la picioare sunt înghetate foarte tare, vom scoate cizmele sau ghetele din picioare doar într-o cameră caldă.
• Hainele sau încălţămintea udă se vor scoate cât mai repede posibil.
• Iarna nu se iese afară la ger fără mănuşi, fular şi căciulă.
• Nu se vor transporta greutăţi în maini, deoarece acestea comprimă vasele de sânge.
• Alcoolul nu este recomandat, deoarece prin consumul acestuia se pierde o parte din caldura corpului şi doar se provoacaă iluzia de căldură.

Pentru că în sezonul rece accidentele sunt mai frecvente ca oricând, atenţie la gheaţă, care poate provoca entorse, luxaţii şi fracturi.

Entorsa se manifestă printr-o întindere, răsucire sau îndoire forţată a ligamentelor. În general, entorsa se produce din cauza unei mişcări bruşte sau a unei căzături. Durerea este resimţită imediat, articulaţia se umflă, devine dureroasă, iar mişcarea uneori este imposibilă. Tratamentul constă în imobilizarea articulaţiei prin ciorap elastic sau aparat gipsat de către medic.

Mai grave decât entorsele sunt luxaţiile, care determină întinderea şi ruperea ligamentelor cu deplasarea osului din articulaţie. Şi în acest caz, durerea este primul semn, apoi articulaţia se umflă iar membrul îşi modifică aspectul normal. Recomandabil este ca membrul să fie imobilizat într-o poziţie nedureroasă şi victima să fie transportată la spital.

În cazul fracturilor şi rupturilor oaselor, vom apela imediat la asistenţa medicală, deoarece pericolul de infecţie este foarte mare, ulterior, consecinţele pot fi grave. Prezentarea la ortoped este obligatorie, acesta va stabili gravitatea fracturii şi tratamentul convenabil.

Pentru conformitate, V.B.