Patru sute de copii şi un tată

400 de copii din orfelinatele din întreaga Ucraină şi-au regăsit „tatăl” în chipul părintelui Mihail Jar, care le-a dăruit iubirea atunci când ei nu se mai aşteptau să o regăsească. Părintele este extrem de ataşat de copii, pentru că, la rândul său, a fost orfan.

Când a aflat despre preotul care îngrijeşte de atâţia orfani, comunitatea românilor basarabeni din Paris a decis să organizeze o acţiune de caritate, pentru a ajuta copiii care şi-au găsit fericirea, aproapele şi înţelegerea la orfelinatul de la mănăstirea Bănceni, raionul Herţa, regiunea Cernăuţi. „Timp de trei săptămâni, oamenii din Paris au adus rechizite şcolare, dulciuri, produse de igienă, alimente neperisabile, jucării şi bani pentru copiii înfiaţi sau care se află sub tutela părintelui Mihail Jar”, spune organizatorul acestei acţiuni de caritate, Vasile Calmaţui.

Casa de copii cu dizabilităţi

La mănăstirea din Bănceni am ajuns cu două zile înainte de sosirea camionului din Paris. Astfel, am profitat din plin de posibilitatea de a ne bucura privirile cu privelişti frumoase, locuri liniştite şi clădiri impunătoare, înconjurate de o pădure deasă. Căutându-l pe părintele Jar, am descoperit chiliile călugărilor, vopsite într-un verde pal, cu flori colorate la fiece balcon. Acolo, la mănăstire, ai impresia că timpul s-a oprit în loc, liniştea te pătrunde şi nu te mai grăbeşti. Eşti atent la fiecare detaliu.

În apropierea mănăstirii din Bănceni sunt două clădiri a câte cinci şi şase etaje. Una dintre case mai e încă în construcţii. „Construim un centru de reabilitare pentru copiii noştri cu dizabilităţi, dar şi pentru bolnavii care vor veni la mănăstire”, spune maica Elizabeta, care ne conduce în casa pentru copii cu dizabilităţi, unde trăiesc 76 de băieţi. În fiecare cameră, stau câte patru sau cinci copii şi un asistent care are grijă de ei timp de o zi şi o noapte, după care e înlocuit de altul. „Trebuie să fim alături de ei, să-i ajutăm când au nevoie, mai ales în timpul nopţii, când unii dintre ei au accese de epilepsie”, explică Alexandru, unul dintre asistenţii care au grijă de copiii cu dizabilităţi. Alexandru era mic atunci când a fost adus la casa de copii de către Mihail Jar. Acum are 20 de ani. După clasa a IX-a, a plecat la colegiul de medicină, unde, timp de patru ani, a învăţat de asistent medical. „Când am început să am grijă de copiii cu dizabilităţi de la mănăstire, mi-am dat seama că trebuie să învăţ şi anumite exerciţii fizice, ca să le dezvolt mişcările, muşchii. De aceea, am mai făcut şi câteva cursuri de cultură fizică, apoi am venit aici”, povesteşte Alexandru despre familia sa extinsă.

Alexandru vine la copiii cu dizabilităţi în fiece dimineaţă, face cu fiecare în parte exerciţii, are grijă să nu le lipsească nimic, iar seara se întoarce la casa de copii din Molniţa. „Noi nu avem termen limită de şedere, ca în orfelinate. Aici, suntem o familie mare, unde stai cât vrei şi pleci dacă simţi că ai nevoie să te retragi”, spune Alexandru.

„Colţ de rai” pentru copii

La Molniţa, care se află la doar câţiva kilometri de Bănceni, găsim o biserică şi patru clădiri mari, de diferite culori. Sunt, totuşi, lucruri care le fac asemănătoare – florile de la balcoane, liniştea din jur şi frumuseţea unui „locuşor de rai”, cum l-a numit un băieţel care a ieşit din casa de culoare albastră. Părintele Laurenţiu ne povesteşte că fiecare casă îşi are destinaţia sa. Casa maro este pentru fetiţe, cea albastră – pentru băieţi, casa roz este locul unde trăiesc copiii afectaţi de SIDA, iar casa albă este locul unde copii învaţă, mănâncă, se distrează. În casă, există şi o sală de concerte, un atelier unde sunt confecţionate haine pentru toţi cei care trăiesc acolo, un bazin, un teren de joacă. Copiii învaţă la şcoala din satul Molniţa. Câte o maică are grijă de patru-cinci copii. Ea nu se ocupă de pregătirea mâncării, de spălat, ci doar îi supraveghează ca o educatoare-mamă. Maicile vin de la mănăstirea de maici Boian, ca să aibă grijă de copii. „În total, sunt peste 130 de maici, 80 de călugări şi 350 de lucrători plătiţi care ajută la construcţii, strângerea recoltei de pe cele 1.000 de ha de pământ, îngrijirea animalelor de la ferma mare, unde creştem 5.000 de păsări, 800 de porci, 200 de vite, oi, cai…”, enumeră părintele Laurenţiu.

Cei de la mănăstire susţin că construirea acestor case se face pe banii oamenilor de rând. Apoi, adaugă faptul că nu s-ar fi descurcat fără ajutorul unor oameni de afaceri, înstăriţi, dar şi evlavioşi.

În prezent, la Molniţa, este construit un cuptor special, care îi va asigura cu căldură, în caz că Rusia va renunţa să mai vândă gaz Ucrainei. „Situaţia critică din ţară ne îngrijorează mult. Nici nu mai reuşim să luăm sub tutelă alţi copii, pentru că e tot mai greu”, a încheiat părintele Laurenţiu.

Organizatorii proiectului de colectare a ajutoarelor aduse din Paris sunt următorii: asociaţia La Paris, Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, societatea Edideco.

Tatiana BEGHIU