Orfanii cu părinți noi
Problema copiilor cu părinţi decăzuţi din drepturi e tot mai acută în R. Moldova. În timp ce unii visează să aducă pe lume un copil, alţii, avându-i, îi abandonează şi refuză să-şi îndeplinească obligaţiile de părinte. Conform Raportului statistic din 2015 al Biroului Naţional de Statistică, cele mai frecvente cauze de privare de drepturile părinteşti sunt neglijarea obligaţiilor părinteşti (abuz, nepăsare, violenţă) şi lipsa condiţiilor de trai.
Acum 8 ani, soţii Juncu din Bieşti, Orhei, au luat o decizie despre care spun că le-a schimbat complet viaţa. Pentru că nu aveau copii proprii, au decis să adopte două surori care aveau o copilărie complicată.
„Soţul era plecat la muncă peste hotare, iar eu făceam singură toate treburile gospodăreşti. Nu am avut copiii noştri şi simţeam că ar trebui să schimb ceva în viaţa noastră. Mereu mă gândeam că ar fi bine să înfiem un copil şi să-i oferim grija şi dragostea noastră. Într-o zi a venit la poartă o cunoscută din sat şi, printre altele, mi-a povestit că are o vecină, mamă a două fetiţe, care dispare cu lunile de-acasă, iar sărmanele copile rămân singure în condiţii mizere de trai. După asta, nu-mi mai găseam liniştea. Nu ştiam cum să-i propun soţului să le adoptăm, ca să înţeleagă şi să nu refuze”, povesteşte Nadea Juncu, precizând că, spre surprinderea sa, soţul a răspuns pozitiv la această propunere.
„M-am bucurat mult când soţia a venit cu această veste. Toată viaţa mi-am dorit copii, nu ştiu de ce credea ea că aş putea refuza”, spune Gheorghe Juncu.
Nu au stat mult pe gânduri şi au apelat autorităţile locale, solicitând detalii despre procedura de adopţie a copiilor. Nu a fost simplu, dar, într-un final, au obţinut drepturi de părinţi adoptivi ai fetiţelor, care pe atunci aveau 7 şi 12 ani. Timpul trecea şi Cristina, fiica mai mare, a plecat să-şi continue studiile la un colegiu. Recent, ea s-a stabilit cu traiul în România, unde s-a căsătorit şi are un copil.
Cea mai mică este încă minoră, învaţă la şcoala din sat şi trăieşte cu părinţii adoptivi.
Confidenţe la 14 ani
„A fost greu la început, deoarece mama biologică nu era capabilă să aibă grijă de noi, servea mult, pleca de acasă, iar eu şi sora rămâneam singure. Pe tata nu-l cunosc, nu l-am văzut şi nici nu s-a vorbit vreodată în familia noastră despre el. După o perioadă de chinuri, am plecat să locuim la bunica, dar şi ea consuma alcool şi nu ne purta de grijă. Despre condiţiile din casă nici nu vreau să-mi amintesc. Nu-mi imaginez cum mi-am petrecut o parte din copilărie acolo. A fost un drum lung până am ajuns în familia Juncu. Mai întâi autorităţile ne-au propus să mergem fie la orfelinat, fie într-o familie adoptivă. Eu şi sora ne-am gândit că într-o familie ne va fi mai bine. Ne-am şi adaptat repede. Avem condiţii bune de trai, ne poartă de grijă. Mai avem mici conflicte, ca în fiecare familie, dar am învăţat să le rezolvăm rapid. Eu, fiind adolescentă, vreau să petrec mai mult timp cu prietenii, iar ei mereu mă verifică unde sunt, cu cine, când voi veni acasă… Înţeleg că au motivele lor de a mă ţine sub control, probabil, se îngrijorează să nu repet greşelile părinţilor mei…
Mai ţin legătura cu mama mea, dar foarte rar, ştiu doar că locuieşte pe la nordul Moldovei, mai are şi acolo alţi doi copii şi că nu s-a lăsat de alcool. Mătuşile mele i-au propus să meargă la tratament, să se angajeze la muncă, dar ea nu a dorit. Nu vreau s-o judec, poate că i-a fost dat să treacă prin astfel de încercări. Deocamdată, nu ştiu ce vreau să devin în viitor şi ce voi ajunge când voi fi mare. Cu siguranţă, nu vreau să repet calea mamei, nu-mi doresc o astfel de soartă, deşi niciodată nu ştii ce te aşteaptă”, spune minora, acum de 14 ani.
Statisticile orfanilor cu părinţi în viaţă
Potrivit datelor oficiale, în 2015, în R. Moldova au fost înregistraţi 2493 de copii care aveau unul sau ambii părinţi decăzuţi din drepturi. Aceleaşi date arată că, în 2010, erau 2017 astfel de copii.
Specialişti de la Direcţia Municipală Chişinău a Protecţiei Copilului spun că, de obicei, părinţii sunt decăzuţi din drepturi atunci când se eschivează de la exercitarea obligaţiilor, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere; atunci când refuză să ia copilul din maternitate sau din altă instituţie curativă, educativă, dintr-o instituţie de asistenţă socială sau alta similară; atunci când fac abuz de drepturile părinteşti şi se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicând violenţa fizică sau psihică, atentează la inviolabilitatea sexuală a copilului. Şi comportamentul amoral al unor părinţi influenţează negativ asupra copilului. Sunt inacceptabile şi situaţiile în care părinţii suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie. Printre motive figurează şi situaţiile în care părinţii au comis infracţiuni premeditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a partenerului.
În cazul în care unul sau ambii părinţi au fost decăzuţi din drepturi, autoritatea tutelară în evidenţa căreia se află copilul stabileşte statutul de copil rămas fără ocrotire părintească şi aplică o formă de protecţie în funcţie de nevoile copilului.
Astfel, copiii rămaşi fără ocrotire părintească pot fi adoptaţi sau plasaţi în: serviciul de tutelă/curatelă, serviciul de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă) sau serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituţie rezidenţială).
La solicitarea ZdG, avocatul Denis Dobrioglo s-a referit la situaţiile în care unul sau ambii părinţi sunt lipsiţi de drepturi părinteşti. Acesta susţine că decăderea din drepturile părinteşti poate fi solicitată de unul dintre părinţi, de tutore ori de autoritatea tutelară. „Doar instanţa de judecată poate decide decăderea părinţilor din drepturi, şi asta se face în conformitate cu prevederile Codului Familiei, prin hotărâri, prezentând dovezi şi probe”, explică avocatul. El aminteşte că, chiar dacă sunt decăzuţi din drepturi, părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii. Cei care nu-şi asumă această responsabilitate sunt chemaţi în judecată, fiind obligaţi să-şi onoreze datoriile de părinte. În R. Moldova, legislaţia prevede sancţiuni în cazul neexecutării deciziilor judiciare. L-am întrebat pe avocat dacă cei decăzuţi din drepturile părinteşti şi le pot restabili. „Părintele se poate restabili în drepturi în cazul în care sunt eliminate circumstanţele pentru care a fost decăzut din drepturi. Este o procedură minuţioasă şi poate avea loc doar pe cale judecătorească”, spune Denis Dobrioglo.
Comunicarea cu psihologul – o soluţie uitată
Pe lângă acţiunile ce pot veni în apărarea şi protecţia drepturilor copiilor, specialiştii spun că poate fi eficientă comunicarea cu psihologul, care poate veni în ajutor atunci când e nevoie de stabilirea echilibrului emoţional, depăşirea situaţiilor dificile sau chiar dramatice. Psihologul e persoana care poate identifica dificultăţile cu care se confruntă atât copiii, cât şi părinţii.
Psihologa Irina Novac susţine că „un părinte bun e cel care se implică necondiţionat în creşterea şi educarea copilului, cel care îi oferă afecţiune, siguranţă, grijă, atenţie şi educaţie. Părinţii sunt sprijinul copiilor în perioada de formare a personalităţii. Alături de asemenea părinţi, copiii devin oameni fericiţi, independenţi şi de succes”.
Despre copiii ai căror părinţi sunt decăzuţi din drepturi, Irina Novac spune că aceştia se confruntă cu numeroase situaţii negative. „Copiii lipsiţi de părinţi sunt neajutoraţi, vulnerabili, nesiguri. Aceşti copii, pe viitor, vor întâmpina dificultăţi în relaţiile cu lumea. De cele mai multe ori, aceştia caută alinare, se ataşează uşor de persoane şi mereu cerşesc dragoste. Se întâmplă şi viceversa. Uneori aceşti copii se izolează de lumea înconjurătoare, devin reci şi ostili. Asemenea reacţii pot provoca stări depresive, lipsă de încredere în forţele proprii”, explică psihologa, accentuând că există riscul ca pe viitor aceşti copii să aibă mereu frica de a rămâne singuri. „Din acest motiv, ei îşi vor sufoca partenerii şi copiii, cerşind mereu atenţie, dragoste, alinare. Există probabilitatea ca ei să nu fie stabili emoţional, să cadă în depresii severe. Aceste acţiuni pot duce la neînţelegeri, certuri, chiar şi la destrămarea familiei lor. Copilăria pune o amprentă puternică asupra comportamentului adultului, multe traume psihologice dobândite în copilărie se vor răsfrânge la maturitate”, spune Irina Novac.
Despre o eventuală corectare a comportamentului părinţilor decăzuţi din drepturi, aceasta crede că „există speranţe, dar, în primul rând, este nevoie de ajutorul unui specialist, al unui psiholog. E un proces de durată. Un psiholog nu poate spune cu siguranţă că după 10 şedinţe părintele va păşi pe calea cea dreaptă. Sunt necesare şedinţe permanente pentru a înţelege motivele şi pentru a identifica sursa suferinţelor. Un asemenea adult e identificat cu un copil neajutorat, care are probleme la nivel psihologic şi emoţional. Nu-i putem judeca pe acei părinţi care au fost decăzuţi din drepturi, pentru că nu cunoaştem originea comportamentului lor faţă de copil. De multe ori, aceşti părinţi nu conştientizează că fac ceva greşit, pentru că, la rândul lor, au fost crescuţi într-un mediu distrugător”, conchide psihologa.
Daniela Turculeţ
