Nepot cu frigider pentru bunică

La 80 de ani a ajuns să doarmă pe la vecini, pe la mănăstire şi să trăiască din mila credicioşilor care o cunosc de la biserică, unde a lucrat ani în şir. Asta pentru că propria fiică a lăsat-o fără de propria casă, în locul ei instalându-l pe fiul său, proprietar cu acte în regulă.

Totul a început în 2005. Agripina Tcacenco, o bătrână de 80 de ani acum, îşi ducea traiul într-un apartament cu două camere din sectorul Botanica. Are trei copii, doi feciori şi o fiică. Toată viaţa a lucrat la biserici. Îi ajuta pe cei săraci şi cocea prescuri. Fiica şi unul dintre feciori locuiesc la Chişinău. Celălalt fiu este stabilit cu traiul în Canada. În fiecare lună el îi trimitea mamei sale câte 200 USD, pentru întreţinere. Ca să mai adune câte un bănuţ, bătrâna şi-a mai luat doi chiriaşi în una din cele două odăi. Prin 2006, la insistenţa fiicei sale, Vera Muntean, a semnat un contract cu nepotul său, Valentin Muntean. Acesta se întorsese de la muncă din SUA. El a decis să locuiască la bunica sa, obligându-se să aibă grijă de ea. Tânărul o asigura că o va întreţine pe viaţă şi o va înmormânta în schimbul transmiterii locuinţei în proprietatea sa. După ce s-a căsătorit, nepotul a şi trecut cu traiul în apartament. Aceasta se întâmpla în 2007.

Închisă în frigider sau aruncată sub balcon

Odată instalat, a demarat tot felul de schimbări, pe care Agripina Tcacenco nu le accepta. Bâtrâna nu era auzită. După renovări, stăpâna apartamentului nu se mai putea folosi de baie, cada fiind schimbată cu o cabină de duş. Pentru a-şi face igiena, se adresa la vecini. Din toate promisiunile făcute de nepot, bătrâna s-a ales cu nimic. După mai multe conflicte, nepotul a ameninţat-o că o va închide în frigider sau o va arunca sub balcon. Speriindu-se, bătrâna a părăsit apartamentul, refugiindu-se pentru un timp când la o mănăstire, când la vecini sau la celălalt fiu care locuieşte în Chişinău.

Fiul său, Vladimir Tcacenco, a găsit întâmplător facturile de plată, venind la maică-sa în ospeţie. El a văzut că sunt scrise pe numele lui Valentin Muntean. Mirată a fost şi Agripina Tcacenco, care, neştiind carte, nu le-a citit vreodată. Atunci a şi înţeles că apartamentul este scris pe numele nepotului.

Toate acestea au loc în văzul vecinilor. Una dintre vecine, Eudochia Căldărean, spune că nu a mai văzut aşa ceva. „Cum poate propria fiică să o alunge din casă pe maică-sa? De multe ori am întrebat-o, când o vedeam, de ce procedează aşa, de ce îi ia toţi banii bătrânei. Ea îmi răspundea că oricum e bătrână şi că repede o să moară”, spune Vera.

Nora bătrânei, Vera Tcacenco, ne-a spus că s-ar putea întâmpla ca bătrâna să nu mai intre în casă. „Ei dau bani peste tot şi totul se face în favoarea lor. Nimeni nu se întreabă unde să meargă bătrâna la anii aceştia. Au profitat de faptul că nu ştie carte şi au făcut un contract de donaţie care nu are niciun fel de răspundere. Deci, ea a semnat contractul ca să rămână în drum. Trebuia să fie o persoană din partea ei, ca sa-i citească şi ea să semneze”.

„De vină este, poate, vârsta ei”

Notarul Adelina Bumbu a perfectat toate actele de la început până la sfârşit. Bătrâna spune că o cunoştea de mică. „Am trăit pe o stradă, nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea proceda astfel”, spune Agripina Tcacenco. Conform hotărârii instanţei de judecată, notarul a recunoscut că cunoaşte părţile de mulţi ani. La autentificarea contractului de donaţie, ea, în calitate de notar, nu a explicat reclamantei prin ce diferă contractul de donaţie de contractul privind înstrăinarea imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Ea nu i-a explicat bătrânei riscurile încheierii unui astfel de act juridic. Solicitată de Ziarul de Gardă, notarul Adelina Bumbu ne-a relatat că „în şedinţa de judecată, Agripina Tcacenco mi-a spus că sunt o mincinoasă. Mă gândec că de vină e vârsta ei. Ea spune că e necărturară. Dar cum citeşte cărţile bisericeşti pe care le are? În judecată, avocatul a spus că ea cunoaşte „slavona”, dar „latina” – nu”. Potrivit notarei, Agripina Tcacenco a fost cea care a grăbit lucrurile şi a insistat să se facă contractul, ca să nu intervină altcineva. „Punctul culminant a fost o vizită a fiului, care a văzut bonurile de plată pe numele nepotului. Acest lucru l-a şocat. El a întrebat-o cum s-a întâmplat acest lucru. Iar ea, ca o prefăcută, a spus că nu ştia nimic şi că i-au luat apartamentul fără să ştie”.

Prima instanţă cu câştig de cauză

În 2008, bătrâna se hotărăşte să acţioneze în judecată. Prima instanţă a hotărât că, conform art. 199, Cod Civil (CC), una dintre condiţiile de valabilitate a oricărui act juridic este consimţământul, care reprezintă „manifestarea exteriorizată, de voinţă, a persoanei de a încheia un act juridic şi aceasta este dacă provine de la o persoană cu discernământ şi este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat”. Consimţământul vicios constituie temei de nulitate a actului juridic. Astfel, conform art. 221 CC, actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Instanţa de judecată a ajuns la concluzia că contractul de donaţie încheiat între Agripina Tcacenco şi Valentin Muntean este un act simulat, prin care se înţelegea un contract de înstrăinare a imobilului cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Instanţa a reţinut că nici contractul de întreţinere nu a fost executat de pârât, creându-i reclamantei condiţii insuportabile de trai, ea fiind forţată să-şi abandoneze casa. Astfel, contractul urma să fie anulat. În consecinţă, părţile contractului de donaţie, recunoscut nul, în conformitate cu art. 219 alin. 2 CC urmează a fi stabilite în poziţia iniţială cu radierea dreptului de proprietate a lui Valentin Muntean din registrul bunurilor imobile şi restabilirea drepturilor de proprietate a Agripinei Tcacenco în privinţa acestui bun. Cerinţele reclamantei privind evacuarea nepotului din apartament sunt în corespundere cu art. 315, 376 CC, potrivit cărora, dacă dreptul proprietarului de posesie asupra bunului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de presiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării.

Curtea de Apel respinge decizia primei instanţe

După ce a fost dispusă evacuarea familiei Muntean şi a fost încasată de la ei suma în mărime de 901,51 lei în beneficiul statului, nepotul a adresat un apel împotriva hotărârii primei instanţe.

De această dată, Curtea de Apel a casat hotărârea primei instanţe, emiţând o nouă hotărâre. În conformitate cu art. 386 al CPC, hotărârea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În decizia Curţii de Apel se arată că, potrivit declaraţiiilor din cererea de chemare în judecată, se înţelege că intimata (Tcaciuc Agripina) doreşte să revoce donaţia pentru ingratitudine. În acest caz ar fi trebuit invocat art. 835 CC, care prevede trei cauze de revocare a donaţiei: ingratitudinea, neîndeplinirea sarcinii şi starea de nevoie, care nu şi-a găsit confirmarea în cadrul şedinţelor din prima instanţă. Conform art. 835 al (3) CC, „revocarea donaţiei poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul în care cel îndreptăţit să revoce a luat cunoştinţă de motivul de revocare”.
Fiica bătrânei, Vera Muntean, spune că nimeni nu a dat-o afară din casă. Potrivit ei, conflictul l-ar fi iscat Eudochia Căldărean, care vrea apartamentul pentru fiul său, care a fost căsătorit de trei ori şi nu are unde locui. „De aceea şi umblă cu bătrâna peste tot, împotriva mea. Aseară, fratele meu a adus-o acasă. Cum ar putea fiul meu s-o alunge din casă, dacă el a scăpat-o de la moarte de trei ori, chemând salvarea?”

Nora Agripinei Tcacenco spune că bătrâna vrea acasă, spune Vera Muntean: „Ea insistă să vină acasă, ca să moară între pereţii săi”.

Veronica RUSSU