Merele cu gust european. Lecţia poloneză
În 2014, R. Moldova a semnat Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, care le permite cetăţenilor să exporte mărfuri în cea mai extinsă piaţă din lume, piaţa UE. Deşi, pe parcursul ultimului an, exporturile spre UE au crescut, sezonul agricol 2015 i-a găsit iarăşi pe ţărani cu aceeaşi dilemă în faţă: piaţa din Rusia nu ne mai primeşte, iar pentru piaţa UE încă nu suntem pregătiţi.
Reporter de Gardă a vizitat fermieri din R.Moldova şi fermieri din statele europene vecine, pentru a discuta, a compara şi a identifica dificultăţile şi soluţiile agricultorilor, pentru a auzi pe cei care, în orice ţară s-ar afla, cresc cele mai solicitate produse: fructe şi legume. Am fost pe la livădari din Polonia, ca să aflăm răspunsuri la întrebările ţăranilor din Moldova. Polonia, ţara care produce anual 2,5 milioane tone de mere şi este, de fapt, cel mai mare producător de mere de pe piaţa europeană, care, la rândul său, e cea mai mare piaţă din lume.
Problema nr.1: Terenuri fărâmiţate
Anatolie Iepure, primarul satului Hagimus, Căuşeni, este şi proprietar de pămant şi cunoaşte problemele ţăranilor inclusiv din propria experienţă. El spăiune că „livezile au fost împărţite ţăranilor după destrămarea colhozurilor. Oamenii au primit câte un rând sau câte jumătate de rând de livadă. Astfel, proprietarii nu au putut folosi tractoare sau alte mecanisme agricole pentru prelucrare, şi le-au abandonat”.
Un studiu realizat de Proiectul Competitivitatea Agricolă şi Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED) arată că, în R.Moldova „aproximativ jumătate din suprafaţa totală de terenuri agricole se află în proprietatea a 300,000 de fermieri, care deţin mici parcele de teren. Adesea, aceste parcele de 1—2 ha sunt subdivizate în 3—4 loturi mici, utilizate în scopuri diferite. Capacitatea de a atinge progrese cu mijloace circulante de producere şi tehnologi îmbunătăţite este limitată din cauza parcelării, lipsei irigării, lipsei finanţelor şi ratele înalte ale dobânzilor pentru credite. Aceşti factori, combinaţi, au dus la o productivitate mai redusă faţă de concurenţii-cheie”.
Familia Turczyn din Polonia are livezi în regiunea Opole Lubelsky. Cresc preponderent mere. Tot ei au câteva hectare de livadă lângă casă. De fapt, casa a apărut mai târziu, iniţial, însă, aici era un teren agricol pe care l-au procurat şi l-au dezvoltat aşa cum au ştiut mai bine. Pentru asta au beneficiat de training, consultanţă şi de fonduri europene pentru procurarea tehnicii şi contrucţia infrastructurii necesare. După 10 de ani de muncă în propria livadă, l-am întrebat pe proprietar dacă mai e ceva ce nu ştie despre pomicultură.
„Nu voi spune niciodată că ştiu totul. Varietatea de specii, procesul de producere, capacităţile de stocare se schimbă mereu. Datoria mea este să urmăresc aceste schimbări. Pot spune că ştiu câte ceva despre toate astea, dar învăţ tot timpul. Dacă apare ceva nou despre creşterea merelor, despre chimicale, urmăresc neapărat şi învăţ despre tot ce e nou.”
Deşi e un fermier tânăr, Pawel Turcin s-a impus în rândul fermierilor, pentru că a avut oportunităţi: a obţinut un teren extins, neparcelat, pe care l-a gestionat beneficiind de subvenţii.
Problema nr.2: Soiuri îmbătrânite
Pawel Turczyn consideră că fermierii din Moldova vor depăşi dificultăţile dacă vor folosi experienţa livădarilor europeni, evitând greşelile acestora. El spune că, mai întâi, livădarii nu trebuie să se gândească la exportul fructelor, ci la cultivarea unor produse de calitate cât mai înaltă. „Sfatul meu e să aveţi produse bune, de calitate. Produsele de calitate se vând mai uşor. Cel mai important e să ai un produs bun”.
Pawel a analizat soiurile care dau o roadă mai mare şi sunt mai rezistente. Actualmente, livădarii din Polonia cultivă mere de soiuri Idared, Szampion, Jonagored, Gloster, Golden Delicious, Gala Royal, Must. Pawel a ales Golden Delicious, mai ales pentru că acestea dau roadă chiar din primul an.
În R.Moldova, nu toate soiurile sunt disponibile şi omologate, iar cele existente nu pot fi depozitate, păstrate şi exportate în cantităţi mari. Anatolie Iepure spune că e nevoie de soiuri noi de piersici, pruni, meri, rezistente la termeni extinşi de păstrare. „Soirurile din Moldova nu sunt pentru exort, deşi avem savanţi, vocea lor nu se aude. Sunt soiuri care ar fi trebuit anulate acum 20 de ani. N-avem prea multe livezi cu fructe de export, dar nici unităţi de ambalare modernă, nici frigidere de mare capacitate”.
Agricultorii de la noi mai spun că nu au resurse stabile din care s-ar informa despre ceea ce se întâmplă în domeniul agriculturii locale şi europene, despre tehnologii noi, soiuri, metode de prelucrare, posibilităţi de export. „Ca sa citesc ceva despre agricultură azi, abonez presa din Ucraina”, spune Iepure.
Problema 3: Nu exportul, ci calitatea contează
Familia Turczyn din Polonia exportă practic toată producţia, ştiind din timp ce va exporta. Încă din momentul înfloririi merilor, aceştia ştiu ce roadă vor avea. Livezile sunt irigate, protejate de fenomene meteorologice nedorite, iar fructele în exces sunt înlăturate de timpuriu. Atunci când sunt coapte, fructele sunt supuse selecţiei, într-o secţie de sortare computerizată. Pentru toate acestea, a avut susţinerea statului. „Maşina de sortare a fructelor a fost procurată cu ajutorul subvenţiilor primite de la UE. Înainte de aderare, am beneficiat de proiecte de preaderare, care la fel au oferit subvenţii”.
Livădarii polonezi dispun de credite europene pentru amenajarea spaţiilor de stocare, astfel încât fructele să fie în condiţii excelente până în momentul în care stăpânul va vrea să le vândă. Dar Pawel Turczyn susţine că subvenţionarea agriculturii în UE nu aduce doar avantaje şi o face dependentă de intervenţii bugetare. „E important să accesezi fonduri europene, ca să obţii un produs mai bun. Dacă avem posibilităţi de accesare de fonduri, le folosim, altfel, concurenţii noştri s-ar folosi de aceste avantaje”.
Livădarii din Moldova încearcă an de an să obţină finanţare pentru a dezvolta afacerile în agricultură, dar, de obicei, ceea ce obţin nu acoperă pierderile pe care le suportă din cauza secetei, grindinei, îngheţurilor, a altor condiţii climaterice care îi găsesc nepregătiţi.
„Ni s-au promis suvbevnţii. Am plantat soiuri noi de viţă de vie, care se păstrează iarna. Am muncit, am împrumutat să achit butaşii şi munca oamenilor, dar subvenţiile întârzie”, susţine Timofei Novac, unul dintre livădarii şi viticultorii vestiţi din sudul Moldovei.
Intraţi în circuitul împrumuturilor, livădarii şi viticultorii ajung încercuiţi de un şir de probleme: datorii, posibilităţi investiţionale reduse, munci efectuate superficial, produse de proastă calitate. Studiul ACED arată că producerea anuală de fructe în Moldova e de circa 400 mii tone, inclusiv mere, cultură cu cea mai mare pondere ce constituie circa 60% din producerea totală (250-300 mii tone, în funcţie de an). Cantitatea de fructe produse şi exportate ar fi mai mare, dacă proprietarii de terenuri ar beneficia de tehnică şi tehnologii adecvate, spun specialiştii.
Problema 4: Pregătirea pentru schimbări
Fermierii polonezi nu sunt cu toţii mulţumiţi de modul în care îşi cresc afacerile. În continuare, ei cred că agricultura e cea mai valoroasă, necesară şi grea muncă. Totuşi, se simt împliniţi. „Oamenii trebuie să fie pregătiţi pentru schimbări. Dacă vor analiza situaţia cu grijă, schimbările ar putea să le aducă beneficii. Primul lucru important este să cunoască cât mai multe despre viitoarea piaţă: cine le va procura fructele? Al doilea lucru – să cunoască cât mai bine cererea pieţei şi standardele de calitate. Şi subvenţiile sunt importante, dar, totuşi, sunt o problemă secundară”, susţine Pawel Turczyn.
Ei menţionează că accederea Poloniei în UE le-a adus beneficii vizibile, iar piaţa agricolă a suportat schimbări ireversibile în bine. Tomasz Bundz este un tânăr care livrează echipamente agricole în R.Moldova, de aceea îi este uşor să facă comparaţii şi evaluări. „După 12 ani de când suntem în UE, recunoaştem că am obţinut foarte multe. Pe lângă lucruri cum ar fi drumurile noi, primim numeroase ajutoare pentru fermieri, pentru oamenii de rând. Dacă vrei să porneşti o afacere, poţi veni cu un plan şi vei obţine fonduri de la UE. Chiar din primii ani după aderare, mulţi fermieri au primit subvenţii pentru procurarea unor maşini agricole noi, tractoare noi şi de orice ar avea nevoie ca să menţină fermele lor agricole. Majoritatea utilajelor agricole fermierii le procură în baza subvenţiilor. Subvenţiile pentru utilaje sunt acoperite de UE în proporţie de 90%”.
Estimativ, există circa 500 de producători de mere (mari şi mici) care s-au poziţionat ca lideri în producerea merelor. Peste 75% din teritoriul R. Moldova este format din cernoziom (sol negru), care este un excelent teren agricol. Terenurile agricole constituie 76% din suprafaţa totală.
