Malaria, Aloco şi PIN CODE-ul militarilor în Africa

Ştiu cum să iasă vii şi nevătămaţi din cele mai periculoase circumstanţe. Sunt disciplinaţi, buni cunoscători ai psihologiei umane şi pot să conducă automobilul noaptea, în condiţii de stres, pe cele mai dificile drumuri. Ei sunt cei care asigură pacea în regiunile de risc.
goosepjsjacka.se

Mai bine de zece ani, militarii din R. Moldova participă la Misiuni ONU de Menţinere a Păcii. Ajunşi pe un tărâm străin, aceştia fac cunoştinţă cu poporul băştinaş, dar şi cu tradiţiile din regiunea respectivă. Astfel, în spatele fiecărui pacificator există o istorie mai mult sau mai puţin periculoasă.

O oră de zbor, pentru a comunica prin internet cu cei de acasă

Valerian Ursu, locotenent-colonel, a participat la misiunea UNMIS (Misiunea Naţiunilor Unite din Sudan) în 2005-2006 şi la UNMIL (Misiunea Naţiunilor Unite din Liberia) în 2009-2010, în comandamentul forţelor aeriene. Recunoaşte că prima misiune a fost mai dificilă, deoarece se afla încă „la faza de planificare a tuturor resurselor, chiar şi a personalului, existând un mare deficit de observatori. Din acest punct de vedere, misiunea s-a confruntat, în faza iniţială, cu mari dificultăţi”, spune el. Era lipsă chiar şi de conteinere de metal, necesare pentru protecţia personalului, dar şi de mobilier, computere, tehnică de transmitere a datelor etc. „Ţara gazdă, după conflictul de mai bine de 20 de ani (războiul civil din Sudan), nu avea infrastructura necesară. Toate clădirile, toate facilităţile au fost practic distruse”, explică Valerian Ursu.

Militarul a locuit într-o casă abandonată. „Important era că fusese clădită din beton, ceea ce e mai sigur pentru protecţie”, accentuează acesta. Îşi aminteşte, însă, cazurile în care locuia în corturi, care nu le asigurau protecţia. „Nu au existat problemele cu care ne-am confruntat în Sudan”, spune bărbatul. În prima misiune, era dificil până chiar şi să ia legătura cu cei de acasă. „Puteam să-i sunăm doar când se făcea legătura prin satelit, iar la un interval de două-trei luni, puteam lua legătura prin internet. Pentru aceasta, ne deplasam la Statul Major, situat la o distanţă de circa o oră de zbor cu elicopterul”, relatează Valerian. În Liberia, nu s-a confruntat cu astfel de probleme, având posibilitatea să discute cu cei dragi zilnic, de la telefonul mobil.

Primii militari moldoveni în Liberia

Dumitru Sîli, locotenent-colonel, s-a aflat, în 2004-2005, în misiunea UNMIL (Liberia). „A fost o experienţă extrem de interesantă. Suntem primii militari din Moldova care s-au aflat în Liberia”, spune locotenent-colonelul Sîli. „Africa nu se schimbă, problemele rămân aceleaşi. Obiectivul ţintă e să rămâi în viaţă. Maladiile din Africa, mai ales malaria, prezintă cel mai mare pericol”, susţine el. „Trebuie să fii sănătos, să ai o imunitate puternică şi să te alimentezi bine, să ţii cont de igiena personală”, punctează militarul. Însă condiţiile de trai precare complicau acest lucru. Alături de camarazii săi, Dumitru trebuia să aducă apă potabilă de la spital, unde era purificator de apă. „Pentru necesităţile fiziologice, ne deplasam cu maşina şi umpleam câte un butoi cu apă din fântâni”, spune militarul.

Cu cei de acasă comunica prin intermediul tehnologiilor moderne. „Fiecare militar primea un PIN CODE special pentru convorbiri telefonice mai ieftine decât cele mobile”, susţine pacificatorul. Deşi orice misiune presupune pericol, Dumitru spune că „niciodată nu mi-am pus această întrebare. Ne executam obligaţiile. Oamenii, în general, erau paşnici”, relatează bărbatul, care şi astăzi preferă să nu-şi pună problema pericolului. Evident că nu putea reveni acasă dintr-o ţară exotică fără un atribut al poporului respectiv. „I-am adus soţiei statuete specifice pentru Africa. I s-au părut interesante. La piaţă nu găseşti aşa ceva”, zâmbeşte militarul.

Absent la naştere – prezent la datorie

Veaceslav Donica, locotenent-colonel, s-a aflat în misiunea UNMIL în 2012-2013, perioadă în care i s-a născut cel de-al treilea copil. Absenţa tatălui la naşterea copiilor a devenit o tradiţie în familia Donica, acesta fiind plecat în misiune şi la naşterea celorlalţi doi copii ai săi. „De fiecare dată, m-am aflat la datorie, dar mă bucur că sunt sănătoşi”, zâmbeşte bărbatul cu un oarecare regret. Deşi îl doare absenţa sa în aceste clipe importante pentru orice părinte, îşi aminteşte cu emoţie despre reunirea familiei, dar şi întâlnirea cu noul membru. Soţia nu i-a reproşat niciodată nimic, şi asta pentru că ştia bine cine este alesul inimii sale.

Veaceslav Donica spune că este imposibil să descrii toate emoţiile care te copleşesc atunci când păşeşti pe un tărâm străin, pentru că, doar trăindu-le, poţi să le înţelegi. Totuşi, îşi aminteşte „primul moment, care este şi primul şoc trăit, când cobori din avion în ţara unde ai fost repartizat şi înţelegi abia atunci unde ai ajuns şi care este misiunea ta”, relatează pacificatorul. Timp de un an de zile, Veaceslav a locuit împreună cu camarazii săi în junglă. „Condiţiile sunt greu de suportat pentru noi, însă o pregătire militară bună te ajută să faci faţă nevoilor”, spune pacificatorul. Deşi au fost vaccinaţi înainte de plecare, militarul recunoaşte că nu există vaccinuri contra tuturor maladiilor. „Deşi suntem în sec. XXI, încă nu s-a inventat vaccin împotriva malariei. În fiecare misiune, au loc decese în urma diferitor incidente, dar şi din cauza unor boli. Am avut chiar colegi care au decedat, pe mine m-a păzit Domnul şi m-am întors acasă”, spune bărbatul.

O populaţie simplă care apreciază pacea

Maiorul Eugen Mariţ s-a aflat în misiunea UNOCI (Coasta de Fildeş) în 2010-2011. Îşi aminteşte de timpul în care „singura lumină venea de la o lumânare. Apa o aduceam de la bază şi o foloseam cu mare atenţie”, spune pacificatorul. Baza se afla la o depărtare de circa 15 km. Deşi se deplasau cu maşina, militarii erau nevoiţi să treacă prin mai multe blocade şi posturi, ca să ia apă. Îşi aminteşte deşteptarea matinală, şi asta pentru că, aflându-se într-o regiune populată predominant de musulmani, la ora 04:00, băştinaşii începeau să se roage. A fost impresionat şi de tradiţiile locale, una dintre care presupunea „chemarea” ploii. „N-am mai văzut aşa ceva anterior. Un grup de bărbaţi, care purtau costume speciale, ţineau în mână un fel de tobe, lovind în ele. Sunetul era extrem de puternic. Populaţia care îl auzea se ascundea imediat, ştiind bine ce urmează. Vă spun sincer, am fost uimit când, pe parcursul aceleiaşi zile, începea să plouă”, relatează militarul entuziasmat.

Bineînţeles că n-a putut rata ocazia să guste şi din bucatele tradiţionale, care, iniţial, i s-au părut prea condimentate, pentru ca, ulterior, nu doar să se obişnuiască, dar chiar să le ducă dorul. Îşi aminteşte cu zâmbet de aloco, „un fel de mâncare ce conţine banane şi ceapă, prăjite în ulei de palmier cu chili şi piper. Merită încercat”, ne asigură maiorul. Deşi populaţia, în mare parte, era paşnică, Eugen Mariţ îşi aminteşte şi situaţii mai dificile. „Autovehiculele noastre au fost blocate de circa 50 de persoane, care loveau în maşini în semn de protest, că nu erau de acord cu ceea ce se întâmpla în regiune. Loveau cu pumnii, cu bâtele, cu macetele”, relatează Eugen. Era periculos să-i înfrunte direct, însă „şi mai periculos era să rămânem în maşini. Am fi părut laşi. Am coborât şi am mers la negocieri, după care ne-am despărţit paşnic”, explică militarul. De fapt, „este o populaţie simplă, care apreciază foarte mult pacea”, adaugă el.

Pe 29 mai, a fost marcată Ziua Trupelor ONU de Menţinere a Păcii. Potrivit datelor Ministerului Apărării, R. Moldova participă în misiuni cu mandat ONU din 2003. Până în prezent, 88 de militari ai Armatei Naţionale au fost detaşaţi în misiuni în calitate de observatori militari şi ofiţeri de stat major în componenţa operaţiunilor şi misiunilor ONU, dintre care 37 de militari în Coasta de Fildeş, 27 – în Liberia, 13 – în Sudan, 8 – în Sudanul de Sud, 2 – în Georgia şi 1 – în Kosovo. Astăzi, 12 militari moldoveni se află în misiuni de menţinere a securităţii internaţionale sub egida ONU, iar un ofiţer activează la New York, SUA, în cadrul Departamentului ONU pentru operaţiuni de menţinere a păcii (DPKO).Billiga Parajumpers Jacka Dam