Irakli Porchkhidze: „E mai uşor să spui că e rea Europa, decât să devii tu însăţi bună…”
O dezbatere la tema comunicării vectorului european, organizată recent de Asociaţia pentru Politică Externă (APE), a reunit la Chişinău experţi din ţările Grupului Vişegrad, dar şi din cele ale Parteneriatului Estic. Cel mai lung drum l-a făcut invitatul din Georgia, Irakli Porchkhidze. Absolvent al Universităţii Central-Europene din Budapesta şi al Universităţii Columbia din New York, el a fost parte a echipei de tineri profesionişti care s-au afirmat în sectorul public în perioada preşedinţiei lui Mihail Saakaşvili. Astfel, Irakli a deţinut funcţia de prim-viceministru de Stat pentru Reintegrare şi secretar adjunct al Consiliului Naţional de Securitate, iar în prezent ajută la prosperarea ţării din poziţia de vicepreşedinte al Institutului pentru studii strategice din Tbilisi.
— Dle Porchkhidze, un punct comun al discuţiilor de astăzi a fost diminuarea opţiunii pro-europene în mai multe ţări. Este valabil şi pentru Georgia?
— În Georgia parcursul european are o susţinere înaltă, de circa 70 de procente. Nu au existat nici fluctuaţii prea mari şi nici o scădere prea drastică, aşa cum s-a întâmplat în Moldova. Dar, bineînţeles că, dacă Guvernul nu îşi va face treaba, inclusiv în materie de comunicare, există riscul ca acest indicator să scadă.
— Moldova, relativ nu demult, se afla la aceleaşi 70%. Dar, cifra susţinătorilor a scăzut aproape în jumătate. Cum a reuşit Georgia să rămână „pe val”?
— O explicaţie ar fi că toate guvernele noastre au fost pro-europene. A existat continuitate, nu am avut rupturi sociale atât de profunde ca în Moldova, nu suntem atât de fragmentaţi demografic, cu o populaţie de 85% georgieni. Şi, mai ales, n-am avut partide care să fie deschis pro-ruse. Majoritatea georgienilor nu sunt nostalgici după Rusia. Poate, pentru că am avut un război în 2008…
— Şi noi am avut un război…
— În cazul Moldovei îşi spun cuvântul mass-media. Majoritatea presei georgiene este pro-europeană şi asta face marea diferenţă. În plus, nu avem atât de multe media ruseşti sau de limba rusă, inclusiv TV cu acoperire naţională, cum e în Moldova. Avem televiziunea naţională plus câteva locale, de unde se informează oamenii. Bineînţeles că există un segment de populaţie care urmăreşte posturile TV din Rusia. Dar, important este că majoritatea surselor de ştiri sunt georgiene. Ştirile contează cel mai mult – cu condiţia să fie făcute profesionist şi echidistant!
— Ce facem cu exemplul Ţărilor Baltice care, pentru a contracara propaganda, pur şi simplu au interzis televiziunile ruseşti?
— O asemenea decizie ar genera frustrare pentru o anumită parte a populaţiei şi nu ştiu dacă ar soluţiona problema. Căci, există internetul, TV prin satelit sau prin cablu, de unde oamenii se pot informa. De aceea, cred că soluţia este ca media existente să producă şi conţinut în limba rusă, care să le ofere informaţie „alternativă” consumatorilor din această categorie. Trebuie să recunoaştem aici că mai avem o problemă: nu reuşim să „traducem” beneficiile euro-integrării pe înţelesul tuturor oamenilor. Trebuie să le explicăm în limbaj clar ce înseamnă procesul dat. Aceasta ar fi cea mai bună cale de combatere a propagandei ruse.
— Pentru că?..
— Pentru că ruşii şi-au schimbat modul de a aborda problema. Ei nu mai încearcă să ne vândă mitul despre Rusia – căci Rusia de astăzi este despre soldaţi, despre ocupaţie şi violenţă, iar aici spaţiul de manevră este foarte mic. Drept urmare, ei au schimbat strategia şi ne vând… problemele celorlalţi. Ale UE, în cazul nostru. De aceea şi distorsionează informaţii despre Uniunea Europeană, speculând cu probleme care într-adevăr există, dar pe care le interpretează după bunul plac şi creează, istorii false despre viaţa şi oamenii de acolo, care nu au absolut nimic cu realitatea. O fac, pentru a scădea încrederea cetăţenilor – fie din Moldova, fie din Georgia – în ideea europeană. Şi oamenii cred, pentru că, se ştie, minciuna întotdeauna este crezută mai uşor. Aşadar, astăzi pentru propaganda rusă este mai eficient să inventeze probleme despre cineva, pe care ulterior să îl prezinte într-o lumină nefavorabilă, decât să-şi soluţioneze propriile probleme şi să apară ca exemplu pozitiv. Iar misiunea noastră este să detectăm aceste mesaje false.
— Acum nişte ani, Republica Moldova era povestea de succes a Parteneriatului Estic – din păcate, nu mai este… Unde se află Georgia astăzi în acest sens?
— Georgia îşi urmează calea europeană, aşa cum sper că şi-o urmează şi Moldova. Ceea ce ar trebui să învăţăm cu toţii din Parteneriatul Estic este că nimic nu ţi se dă pentru ochi frumoşi şi pentru totdeauna. Putem fi „mari” azi, dar nu vom mai fi la fel mâine, dacă nu vom lucra şi nu vom dedica resurse. Dacă nu depunem efort ca să devenim o mai bună democraţie şi o mai bună economie, dacă nu luptăm cu fenomenul corupţiei, lucrurile devin reversibile. A fi un stat democratic e o luptă continuă, dovadă şi faptul că azi asistăm la situaţii de degradare a democraţiei în ţări unde n-am fi crezut să se întâmple aşa ceva vreodată… Dacă te opreşti, rişti să regresezi. Iar integrarea europeană se înscrie perfect în această logică.
— În ce domenii a reuşit Georgia să producă schimbarea datorită reformelor şi procesului de racordare la standardele europene?
— Înainte de toate, am reuşit să aducem noi elite, care să fie transformabile şi transformatoare, iar aceasta a generat schimbări la diverse niveluri în întreaga societate. Drept urmare, am reuşit să fortificăm funcţionalitatea instituţiilor şi am modernizat statul. Astfel, prima lecţie este despre elite, despre lideri, fără de care nu sunt posibile progresul şi dezvoltarea. Aceşti lideri sunt necesari şi în plan politic, şi în cel al societăţii civile – important este ca ei să fie competenţi şi profesionişti în domeniul lor de activitate. Şi atunci oamenii îi vor urma.
Al doilea moment e ca lucrurile să se întâmple repede. Altminteri, intri în cicluri electorale şi devine mai greu. Şi, bineînţeles, este nevoie de voinţă politică şi de curaj. Trebuie să fii pregătit să faci reforme, indiferent câţi prieteni vei pierde şi câţi duşmani îţi vei face. Şi să le faci pe toate odată, pe toate segmentele. Dacă reformezi un singur sector, iar pe altele le laşi pentru mai târziu, vei obţine o insulă care, încet-încet, va fi erodată de apele rămase corupte din jurul ei.
— În Moldova, atunci când se vorbeşte despre impactul slab al Parteneriatului Estic, deseori este invocat faptul că acesta nu a oferit ţării o perspectivă clară de aderare. Urmând această logică, cum se simte Georgia care, în termeni geografici, chiar nu are nicio şansă? Cum aţi reuşit să înfruntaţi geografia?
— Înainte de toate, trebuie să vă spun că, dacă aţi întreba un georgian cine e el, aţi auzi că este european. Există o identitate europeană în rândul concetăţenilor mei şi o afinitate pentru spaţiul european. Şi pe aceasta se construieşte totul.
Suntem acolo unde suntem, în spatele Rusiei. Anul 2008 s-a întâmplat tocmai pentru că Rusia a văzut că Georgia devine un alt stat, modern şi total diferit decât ar vrea să vadă Kremlinul în vecinătatea sa sudică. Georgienii au înţeles, însă, că geografia nu trebuie să fie o piedică şi că, dacă vrei să fii un stat european, trebuie să acţionezi ca un stat european. Dacă vrem să trăim mai bine, trebuie să creăm un spaţiu mai bun. Parteneriatul Estic ne oferă o şansă să devenim acest stat mai bun. Important e să nu uităm că povestea este despre noi.
— În ce măsură a valorificat Georgia avantajele economice ale asocierii?
— Volumul exporturilor spre UE a crescut, dar esenţialul este că am reuşit să ne diversificăm destinaţiile şi nu mai suntem dependenţi doar de piaţa rusească. Aceasta ne oferă şi o altfel de independenţă per total. Pentru că piaţa rusească, din păcate, continuă să fie una politică, pentru care suntem obligaţi să plătim nişte costuri politice. În plus, a crescut şi nivelul de siguranţă pentru potenţialii investitori, care ştiu că vin într-o ţară unde funcţionează legi şi reguli europene.
— Dacă ar fi să vă adresaţi moldovenilor, ce le-aţi spune?
— Le-aş spune că în partea aceasta a lumii, în ţările noastre, după 70 de ani sau mai mult sub ruşi, oamenii cred că voinţa neapărat trebuie să ne fie impusă de „sus”. Dar cheia este în noi înşine de această dată. Şi este vital ca Moldova să rămână parte a spaţiului pro-european. La fel cum rămânerea Georgiei sau a Ucrainei pe acest parcurs este vitală pentru Moldova. Dacă una dintre ţări cade ori se retrage de pe listă, vor suferi toate. Şi nu trebuie să permitem acest lucru.
— Vă mulţumim pentru interviu!
Foto: forum-ekonomiczne.pl
Sorina Ştefânţă
