În R. Moldova, fiecare a zecea persoană suferă de depresie

Trişti, cu privirea în pământ, izolaţi de societate, neinteresaţi de viaţă – aşa arată mulţi dintre noi. Chipurile unor astfel de persoane demonstrează că ele suferă deja de primele simptome ale depresiei. Dacă nu e tratată la timp, această stare se poate transforma în boli psihice grave, care să dăuneze nu doar persoanei care suferă, ci şi celor din preajmă.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Cu câţiva ani în urmă, Eugenia şi-a pierdut mama. Ca orice copil, îşi iubea mama şi ţinea la ea. Acum recunoaşte că doar atunci când a pierdut-o a înţeles cât de mult avea nevoie de ea.

Tu eşti, Niuţa?

Timp de jumătate de an, Eugenia şi-a îngrijit mama, care, la început, îi uita numele, apoi o privea îndelung, fără să o recunoască. Erau zile când memoria nu-i revenea. Atunci susţinea cu fermitate că nu a avut niciodată copii. Când veni timpul să nu se mai poată ridica fără ajutorul cuiva, Eugeniei îi era foarte greu: „Erau zile când simţeam că înnebunesc. Singură abia mă mişc, dar trebuia s-o îngrijesc şi pe mama. Uneori îşi revenea. Se uita la mine atent, apoi spunea mirată: „Tu eşti, Niuţa?!” (aşa mă dezmierdau când eram mică) şi se bucura enorm când îi spuneam că eu sunt”. A doua zi, însă, femeia  nu-şi mai amintea de copii, dar nici propriul nume. Noaptea nu se putea odihni, pentru că se sufoca, iar Eugenia trebuia să stea alături de ea şi, în caz de necesitate, să-i acorde primul ajutor.

În ajunul Sfântului Vasile, mama Eugeniei era agitată, rugându-şi fiica să nu plece de lângă ea. „Se uita la mine de parcă încerca să-mi memorizeze fiecare gest. A fost ultima noastră zi împreună”, spune Eugenia, ştergându-şi lacrimile. Seara, mama ei începu să se sufoce. Apoi s-a culcat şi s-a întors cu faţa la perete, chemând pe cineva cu mâna. Eugenia a întrebat-o pe cine cheamă. „Pe taică-tu. Nu l-am văzut de mult”, i-a răspuns mama. Eugenia mărturiseşte că era nepregătită de această despărţire.

Familia, remediul împotriva depresiei

Vecina spune că-i era milă de Eugenia: „Amândouă se chinuiau, dar erau împreună şi asta le dădea puteri. Când s-a dus Vera, a apărut aşa o umbră pe faţa Jenicăi. M-am speriat când a ieşit din camera ei. Am încercat s-o liniştesc, îi spuneam că era de aşteptat, că era bătrână, dar ea parcă nu mă auzea, nici măcar nu mă vedea. Se uita ţintă la mama ei, de parcă nu înţelegea ce se întâmplă”.

Mai bine de şase luni, familia Eugeniei nu mai prezenta interes pentru ea. Rareori îşi întreba fiicele cum se descurcă, apoi se retrăgea în lumea ei. Nu dorea să comunice cu nimeni, nu dorea să iasă din casă. În plus, i s-a agravat şi sănătatea fizică. Medicii au depistat mai multe probleme. Astfel, Eugenia a fost internată în secţia de terapie generală. „Colegele mele erau vesele, vorbeau tare şi foarte mult. Mă deranja acest lucru. În fiecare zi, când venea fata la mine, o rugam să mă ia de acolo”, îşi aminteşte Eugenia.

Orice gest sau cuvânt o supăra, nu voia să vorbească sau să facă ceva. Deoarece Eugenia refuza categoric să se adreseze la un psiholog, fiica mai mare a făcut-o în locul ei. Acesta i-a prescris antidepresante, dar şi cât mai multe emoţii pozitive. Astfel, fetele au început să insiste s-o scoată afară, să citească o carte, povesteau cu lux de amănunte ceea ce li s-a întâmplat în ziua aceea. „Ele încercau să mă implice în viaţa lor, iar eu mă opuneam. Nu înţelegeam ce-i cu mine. Doar îmi iubesc mult fetele. Se spune că timpul vindecă. Poate că vindecă, dar nu până la capăt. Şi azi mai am zile ca acelea, deşi mult mai rar. Dacă nu era familia alături de mine, nu ştiu ce-aş fi ajuns”, spune Eugenia.

Factorii depresiei

Sănătatea fizică a omului are o legătură directă cu cea mintală sau sufletească. Eugenia suferea mult din cauza pierderii mamei, din acest motiv a început să cedeze fizic. Cu astfel de cazuri se confruntă mai multe persoane care nu discută problemele ce le frământă cu un specialist. Există şi situaţii când oamenii nici nu ştiu care este sursa, motivul din cauza căruia nu-şi pot găsi liniştea sufletească şi se află într-o stare deprimantă. În astfel de situaţii, ajutorul poate veni doar din partea unui specialist.

Depresia poate fi declanşată de numeroşi factori, de la cei emoţionali până la cei de ordin fizic. Drept cauze ale apariţiei depresiei pot servi schimbarea serviciului, a locului de trai, a ritmului de viaţă, naşterea unui copil sau pierderea cuiva drag (cazul Eugeniei). Pe de altă parte, dacă în familie este cineva predispus la depresie, aceasta îi poate afecta şi pe urmaşi, fiind transmisă genetic. Sunt şi cazuri când o durere fizică poate declanşa stări de depresie. Pentru a depista acest fapt, însă, iarăşi e nevoie de un specialist.

Psihoterapeuta Angela Nicolaou susţine că atunci când depresia nu este tratată, „ea se extinde în timp şi afectează toate domeniile: relaţiile în familie, la serviciu, cu prietenii. În cele mai grave cazuri, o persoană poate ajunge chiar şi la sinucidere”. Dacă starea depresivă durează mai mult de trei săptămâni, persoana trebuie să se adreseze la psiholog. Angela Nicolaou susţine că, în unele cazuri, depresia poate fi voalată de diverse boli, cum ar fi durerile de inimă, de cap, de stomac. Psihoterapeuta spune că, de fapt, „problema vine de la creier. O pacientă de-a mea a recurs la intervenţie chirurgicală tot la recomandarea medicului, dar continua să se simtă rău, pentru că starea ei fizică era rezultatul stării ei psihologice”.

Moldovenii şi depresia

În trecut, puţini moldoveni se adresau la psiholog, pe de o parte, pentru că erau de părere că aceasta ar indica faptul că sunt nesănătoşi mintal, pe de altă parte, nici nu prea aveau nevoie. Interacţiunea cu pământul, cu natura, adică cu tot ce e frumos şi emană energie pozitivă, îi ajuta pe oameni. Lucrând pământul, muncind în aer liber, oamenii îşi descărcau energia negativă, uitau de probleme, şi acesta era remediul lor împotriva depresiei. Astăzi, fiind înconjurate de zgârie-nori, închise în oficii, tot mai multe persoane se adâncesc în problemele cotidiene, unele mai mari, altele mai mici, acestea afectându-le sănătatea, dar şi viaţa. În prezent, instabilitatea politică, criza economică insuflă populaţiei din ce în ce mai multă neîncredere în ziua de mâine.

Persoanele mature, care pleacă în căutarea unui loc de lucru, a unei vieţi mai bune, pot cădea uşor pradă disperării. E destul de dificil să te angajezi la un loc nou şi să o iei de la-nceput, iar dacă nu eşti acceptat, noul şef are prea multe cerinţe, iar salariul nici pe departe nu e cel scontat, sentimentul de deznădejde începe să-şi facă tot mai mult loc în cugetul omului până îi sfâşie psihicul. Specialiştii susţin că, de obicei, femeile sunt cele afectate de depresie, ceea ce nu exclude riscul de îmbolnăvire a bărbaţilor şi copiilor, aceştia suportând-o mult mai greu.

Părinţii, pentru a le oferi copiilor o viaţă mai bună, pleacă la muncă peste hotare, copiii fiind lăsaţi în grija buneilor sau a rudelor. Despărţirea de părinţi la o vârstă fragedă este, deseori, primul factor de depresie, ce poate avansa în timp. Copilul, deseori, nu conştientizează faptul că tatăl şi mama au plecat să muncească pentru viitorul lui. El se consideră părăsit, trădat şi se adânceşte în această stare de disperare şi impas, care se poate agrava dacă nu i se va acorda ajutor specializat. Respectiv, factorii politici, economici, sociali nu întârzie să-şi lase amprenta pe felul de a fi al omului. Starea lui emoţională, sănătatea exterioară, dar şi interioară depind în mare măsură de prosperitatea sau degradarea ţării în care trăieşte.

Depresia şi alcoolul

Psihoterapeuta Angela Nicolaou spune că unele persoane depresive, în speranţa de a-şi rezolva problemele, recurg la alcool, droguri, pastile psihotropice. Acestea însă afectează şi mai mult starea pacientului, distrugându-i creierul. Deşi persoanele depresive, ca regulă, sunt agresive doar cu ele însele, atunci când este implicat şi alcoolul, comportamentul lor se poate schimba. Acestea pot deveni agresive şi cu lumea înconjurătoare. „În astfel de cazuri, alcoolul este cauza stărilor de agresivitate, deoarece el distruge creierul uman”, afirmă psihoterapeuta.

Accesele de agresivitate sunt o reacţie de autoapărare, în special atunci când oamenii nu înţeleg frământările interioare pe care le suportă persoana în cauză. Pe de altă parte, în cazul persoanelor predispuse la agresivitate, alcoolul intensifică această stare. Agresivitatea orientată asupra altor persoane, la fel ca şi cea orientată spre sine, nu este altceva decât o evadare de la sine. „Depresia este o luptă continuă cu tine însuţi, explică Angela Nicolaou, un monolog în care glasul intern îţi tot repetă că nu eşti bun de nimic şi n-o să reuşeşti în viaţă”. Atunci când această voce învinge, persoana e capabilă chiar să se sinucidă, doar să n-o mai audă.

Psihoterapeuta accentuează că, în cazul în care depresia e o componentă a altei boli, cum ar fi schizofrenia depresivă sau psihoza maniacală depresivă, bolnavul poate deveni agresiv cu alte persoane. În astfel de cazuri, pacientul trebuie să se adreseze la psihiatru, deoarece aceşti oameni nu răspund de propriile acţiuni şi pot deveni un pericol pentru societate. „Nici în astfel de cazuri, nu toţi oamenii care suferă de aceste boli sunt agresivi. Ele se manifestă diferit, deoarece oamenii sunt diferiţi. Fiecare are sistemul său nervos, mai puternic sau mai slab”, spune Angela Nicolaou.

În R. Moldova, fiecare a zecea persoană suferă de depresie. Conform evaluării medicilor-psihologi, până în 2020, depresia va fi cea mai frecventă boală din lumea dezvoltată, tot ea fiind şi a doua cauză a handicapului.

Olga BULAT