În acest stat, nu s-a găsit o locuință pentru un pedagog

De 33 de ani, Valentina Știrbu este profesoară. Ea locuiește într-o construcție dărâmată, din curtea unui liceu din Chișinău. De aproape 25 de ani, profesoara luptă cu legile din R. Moldova, încercând să obțină o locuință decentă, în care să poată trăi. În ultimul timp, situația Valentinei Știrbu s-a deteriorat și mai mult, ea riscând să rămână pe drumuri, pentru că i se cere să părăsească spațiul, în care locuiește. Din spusele funcționarilor instituțiilor de resort ale statului, legea stă în capul mesei, dar profesoara nu se regăsește în această lege.

De la tânăr specialist la pedagog pensionar

În 1986, Valentina Știrbu s-a angajat în calitate de profesoară de chimie și biologie la Centrul de excelență în industria ușoară. Acesta i-a fost locul de muncă de bază și de aici a sperat toată viața că va obține un acoperiș deasupra capului. Paralel, deoarece salariul pe care îl primea era insuficient, a lucrat și în calitate de lector superior la Catedra de Pedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, la Colegiul de Comerț, la Universitatea Cooperatist-Comercială și la Academia de Științe. Spune că a scris în coautorat peste 50 de lucrări metodico-științifice. Pentru că mereu a sperat la condiții de viață mai bune, nu le-a prea vorbit colegilor de muncă despre problemele privind spațiul său locativ.

Problema locuinței, cea mai dureroasă în familia Știrbu

Profesoara spune că atunci când s-a angajat la muncă în calitate de tânără specialistă, a fost inclusă în lista de așteptare pentru o locuință, or, în acele vremuri, cadrelor didactice le erau garantate locuințele din partea statului. Între timp, Uniunea Sovietică s-a destrămat, iar ea a așteptat aceleași garanții de la stat. Pe lângă aceasta, la începutul anilor ‘90, a investit bani într-un apartament cu două camere de tip cooperativ. Apartament nu a primit, iar locuința în care investise bani așa și nu a mai fost construită. Familia profesoarei a rămas doar cu promisiunile. Între timp, fiul a reușit să absolvească și universitatea. Acum femeia locuiește în curtea unui liceu, într-o construcție care nici măcar cămară nu poate fi numită. Soțul a decedat, iar fiul închiriază locuințe pe la prieteni. În aprilie, curent, profesoara a primit o scrisoare de la Direcția Generală Educație Tineret și Sport a municipiului Chișinău, fiind rugată să elibereze spațiul de bunuri personale, pentru că toate construcțiile auxiliare în care locuiește, urmează a fi demolate.

Spune că după mai bine de 20 de ani în care a tot scris petiții și solicitări de a i se oferi un spațiu locativ, după nesfârșite audiențe pe la Primăria capitalei, un acoperiș deasupra capului așa și nu a primit, chiar dacă i s-au promis multe. „Ni s-a propus o cameră de 13 metri pătrați fără baie și cu veceu afară. Ce obțin eu în acest caz?”, se întreabă femeia, care nu își dorește altceva decât să primească un spațiu locativ conform legislației în vigoare.

În căutarea soluțiilor

Cei de la Direcția Generală Educație, Cultură, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău spun că ei sunt responsabili doar de procesul educațional, nu și de spațiile de locuit, care ar fi putut fi oferite pedagogilor. Iurie Sedlețchi, juristul Direcției, spune că, chiar și așa, conducerea acesteia s-a implicat și a încercat să rezolve pe cale amiabilă problema profesoarei. A fost găsit un spațiu de locuit într-un cămin și i-a fost propus în schimbul celui în care locuiește. „Acolo este o clădire care pune în pericol viața elevilor liceului, dar și a dumneaei. Noi am oferit ce am găsit”, ne-a spus juristul. Valentina Știrbu afirmă că ea nu poate primi acest spațiu și că își dorește o locuință așa cum le-a fost oferită vecinilor cu care a trăit în aceeași curte, simțindu-se defavorizată în raport cu aceștia. 

Tamara Crețu, directoarea adjunctă a Centrului de Excelență în Industria Ușoară din Chișinău, spune că instituția de învățământ în care lucrează profesoara cunoaște problema locativă a acesteia. „La nivel de instituție, nu putem rezolva problema, deoarece școala nu dispune de spațiu locativ ca să i-l ofere. Nu avem cum. Ne pare rău”, a mai spus Crețu.

Președinta Consiliului Sindicatului Educației şi Științei din municipiul Chișinău, Maria Sârbu, afirmă că, în ultimii zece ani, instituția nu are vreo atribuție la acordarea spațiilor locative. „Am avut câteva cazuri înainte de asta, în care sindicatele au participat în comisiile care studiau dosarele pentru oferirea spațiilor locative pentru profesori. De atunci nu participăm nici la nivel republican, nici la nivel municipal. În municipiu există construcții, cămine, care ar putea fi transformate în locuințe pentru cadrele didactice. Ne-am adresat fostului primar, Dorin Chirtoacă, primarului interimar, Ruslan Codreanu, dar aceste propuneri nu s-au luat în serios”, a mai spus președinta. Cât despre cazul Valentinei Știrbu, aceasta a spus că sindicatul ar putea să o ajute cu un suport material sau să vină cu un demers la instituțiile statului, însă nu s-a adresat nimeni cu un apel în acest sens. „Vrem să înaintăm propuneri la guvern, ca să se rezolve aceste situații, doamna trebuie doar să vină și să ne spună”, a conchis Maria Sârbu.

Din spusele lui Ghenadie Donos, președintele Federației Republicane a Sindicatelor din Educație și Știință, sindicatele nu pot oferi spații locative pentru pedagogi. „Noi mergem la autorități cu demersuri și recomandări. Dacă ar exista vreun mesaj ca să ne implicăm, desigur o vom face. Este vorba de colegi de breaslă, pe care ar trebui să îi protejăm. Noi am avut cazuri când pedagogii locuiau în localitățile rurale în case fără lumină. Am intervenit către primării și li s-au oferit condiții mai bune de trai. Totodată, ne străduim să susținem tinerii specialiști, ca să le fie respectate drepturile”, a mai spus Donos, arătându-se deschis să se implice și în soluționarea cazului profesoarei Valentina Știrbu.

Șeful Direcţiei generale locativ-comunale şi amenajare a Primăriei Chișinău, Ghenadie Dubiţa, spune că Legea cu privire la locuințe este documentul viabil în baza căruia activează Direcția. Despre propunerea sindicatelor de a transforma căminele în spații de locuit pentru pedagogi, funcționarul a spus că legea nu prevede o astfel de abordare a problemei. „Nu mai avem la ziua de azi, în R. Moldova, repartizarea apartamentelor pe gratis. Este Legea cu privire la locuințe, care stabilește că statul asigură dreptul la locuințele sociale, de serviciu, de manevră, hoteluri-azil sau de tip cămin. De competența autorităților locale sunt doar locuințele sociale, de serviciu și de manevră. Faptul că dumnealor doreau să obțină, pe gratis, niște încăperi și să le privatizeze, nu mai este actual în prezent. Nu este o astfel de posibilitate în lege, de a soluționa problema în așa mod. Legislația nu prevede ca încăperile să fie transmise pe gratis”, a mai spus Dubița. 

Despre cazul Valentinei Știrbu, nu a negat faptul că, anterior, cazuri similare au fost soluționate prin acordarea locuințelor. „La etapa actuală, e în vigoare legea nouă, iar dumneaei nu poate merge pe legea veche. Cât ține de relațiile dintre cetățeni și cooperative, acestea nu sunt de competența noastră. Ea sau oricare altă persoană poate soluționa problema locuințelor prin instrumentele pe care le are: accesul la piața locuințelor sau la piața locuințelor de închiriat”, a mai spus funcționarul. Despre posibilitatea de a i se acorda o locuință socială profesoarei, a spus că ea trebuie să întrunească condițiile impuse de lege. De apartamentele sociale beneficiarii se pot folosi timp de cinci ani. „În prezent, în municipiul Chișinău, nu sunt locuințe sociale libere. Avem și peste 240 de creditori, care au decizii de judecată prin care Primăria e obligată să le acorde spațiu locativ”, a precizat șeful Direcției. Una din posibilitățile, care ar putea să apară sunt locuințele neprivatizate. 

Locuințele care nu vor fi privatizate până în 2021 se vor transforma în locuințe sociale. „Nici în bugetul de stat nu sunt prevăzuți bani pentru construcția locuințelor sociale, chiar dacă statul este obligat să o facă. În urma demersurilor noastre, ni s-a spus că nu există posibilitatea și nu avem nici în perspectivă șansa să fie alocați banii necesari din buget. În 2002-2010, au fost emise hotărâri de judecată, prin care administrația publică locală era obligată să acorde locuințe sociale diferitor categorii de angajați: polițiști, procurori, judecători. În legile speciale era scris că administrația publică locală e obligată să le acorde spațiu locativ”, a conchis Dubița.

Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, în anul de studii 2018-2019, numai în instituțiile de învățământ primar și secundar general din municipiul Chișinău au activat 3433 de cadre didactice cu vechimea în muncă de 20 de ani și mai mult. În 2017, pe întreg teritoriul R. Moldova, unui locuitor îi reveneau 24,6 metri pătrați de locuință.

Corina Șeremet