Executorul judecătoresc – actorul final al actului de justiţie

Am tot vorbit despre executări de hotărâri, executări silite, contestarea actelor de executare, dar nu şi despre „actorul” care operează cu acestea. După cum v-aţi dat seama, astăzi va fi vorba despre executorul judecătoresc. Cine este el? Care sunt atribuţiile lui? Sunt întrebări la care veţi afla răspunsul mai jos.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Aşadar, instituţia executorului judecătoresc o găsiţi atât în Codul de Executare al RM, cât şi în legea nr. 113 privind executorii judecătoreşti din Republica Moldova.

Executorul judecătoresc este o persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat.

Potrivit legii, executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii. Efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.

Important: activitatea executorului judecătoresc nu este activitate de întreprinzător.

Per general, executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

• să pună în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii;
• să notifice actele judiciare şi extrajudiciare;
• să comunice actele de procedură;
• să  recupereze pe cale amiabilă orice creanţe (datorii);
• să întocmească procesele-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
• să sechestreze, să ridice, să depoziteze, să administreze şi să vândă bunurile sechestrate în procesul de executare, precum şi bunurile gajate;
• să recupereze datoriile pe cale amiabilă;
• să urmărească mijloacele băneşti ale debitorului (atât în numerar, cât şi de pe conturile lui bancare) şi veniturile lui  (salariul, pensia, bursa, alte venituri) şi  să exercite controlul asupra corectitudinii în executarea indicaţiilor sale privind urmărirea mijloacelor băneşti şi a veniturilor debitorului;
• să aplice sechestru pe conturile debitorului şi să interzică băncilor virarea oricăror sume de pe aceste conturi, solicitând instituţiei bancare informaţii despre soldul sumei din contul debitorului, existent la momentul aplicării sechestrului, cu eliberarea imediată şi necondiţionată a unui extras bancar şi comunicat informativ;
• să verifice în instituţiile bancare operaţiunile efectuate la conturile bancare ale debitorului;
• să oblige instituţiile bancare şi organul fiscal să îl informeze despre deschiderea în viitor a unor conturi bancare de către debitor;
• să ridice de la debitor obiectele indicate în documentul executoriu.

Totodată, printre acţiunile – „cheie” ale executorului judecătoresc se numără:

Executări directe, adică obiectul executării silite sunt bunurile, sumele de bani, acţiuni concrete recunoscute prin hotărâre judecătorească sau prin titlu executoriu, cum ar fi :

• evacuări (din locuinţe, încăperi, sedii etc.);
• încredinţarea minorului sau stabilirea domiciliului minorului (în cazul divorţului părinţilor);
• vizitarea minorului (dacă unul dintre părinţi refuză celuilalt să-şi viziteze copilul);
• puneri în posesie, predări de bunuri etc.

Executări indirecte, care se realizează prin valorificarea bunurilor sau veniturilor debitorului, pe care acesta le are de primit de la terţe persoane, cum ar fi:

• urmărirea mobiliară a creanţelor, datoriilor (a tuturor bunurilor mobile: automobile, maşinării, utilaje ş. a );
• urmărirea imobiliară a creanţelor (a tuturor caselor, terenurilor, apartamentelor, loturilor ş.a.);
• confiscarea bunurilor debitorului, cu vinderea ulterioară a acestora la licitaţii.

Executorul acţionează tot timpul la cererea persoanei interesate. Adică solicitarea de executare va fi depusă la executorul judecătoresc mandatat de partea interesată. Totodată, executorul judecătoresc nu poate refuza primirea documentelor executorii decât cu unele excepţii, cum ar fi că acestea nu ţin de competenţa lui. Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile insistă, în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate face plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.

Dacă v-aţi adresat la un executor judecătoresc şi pe parcurs depistaţi că acesta se află în conflict de interese cu debitorul sau cu dvs., aflaţi că puteţi înainta recuz sau o cerere de recuzare (adică solicitaţi înlăturarea executorului de la procedura de executare).

Executorul judecătoresc poate fi recuzat dacă:

a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de până la gradul al treilea inclusiv sau de afinitate de până la gradul al doilea inclusiv;

b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;

c) există un conflict de interese între el şi creditor.

Dacă există temeiurile de mai sus, executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile  părţile despre acest fapt. Iar dacă acesta activează conştient în continuare, fără a anunţa părţile despre existenţa unui conflict de interese, atunci executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţi în procedura de executare.

Este important să cunoaşteţi faptul că atât recuzarea, cât şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate. Iar cererea de recuzare sau de abţinere de la executare a executorului judecătoresc se soluţionează în cel mult 10 zile de camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc, prin emiterea unei încheieri. Cererea de recuzare nu suspendă executarea, ceea ce înseamnă că procedura de executare continuă, chiar dacă executorul a fost recuzat.

Dacă recuzarea a fost respinsă, nu se admite înaintarea repetată a recuzării aceluiaşi executor judecătoresc pentru aceleaşi motive. Iar dacă recuzarea a fost admisă, executorul judecătoresc este înlăturat de la executare. (În practică, însă, cererile de recuzare sunt admise într-un număr foarte şi foarte mic.)

Pentru toate acţiunile pe care le întreprinde orice executor judecătoresc, se percep o serie de taxe, numite cheltuieli de executare. Despre acest subiect, vă voi vorbi în articolul următor.

Corina Oprea, juristă