Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Două surori condamnate la despărţire

Două surori condamnate la despărţire

Două surori, chinuite de sărăcie şi ignoranţa autorităţilor, poartă pe umeri povara vieţii pline de lipsuri, îngrijind şi de mama lor bolnavă, în timp ce Primăria pregăteşte actele să le despartă. Autorităţile parcă aşteptând să moară mama, ca să o ducă pe surioara mai mică la casa de copii.

Doina va împlini în curând 22 de ani, iar Romela, sora ei, are 12 ani. Sunt două surori din satul Heciul Nou, raionul Sângerei, care locuiesc împreună cu mama lor grav bolnavă. Despre situaţia foarte grea a acestei familii şi despre lupta ei pentru supravieţuire am aflat de la colegul nostru Oleg Brega. Cele două surioare i s-au adresat după ajutor, spunând că sunt intimidate de poliţistul de sector.

554-heciu-nou1Primăria nu are bani

Am încercat să aflu mai multe despre această familie. Comunicând cu fetele, am aflat că Doina, în cei 22 de ani de viaţă, nu a fost niciodată la şcoală şi nici măcar la grădiniţă, ea nu ştie să scrie, să citească, să calculeze. Într-un fel, are noroc de Romela, care frecventează şcoala, deşi foarte rar. Mama fetelor, Natalia Chişcă, e grav bolnavă, nu le poate ajuta cu nimic, ba chiar ea însăşi are nevoie de foarte mult ajutor. Cu 4 ani în urmă, în 2012, a fost diagnosticată cu ciroză. Din lipsă de mijloace şi de susţinere, nu a făcut niciun tratament. În decembrie 2015 starea mamei s-a agravat brusc şi în momentul de faţă are nevoie de îngrijire specială, pentru că este practic ţintuită la pat.

Toate greutăţile au căzut pe umerii Doinei, ea devenind responsabilă de îngrijirea mamei şi a surorii mai mici. Nu au venituri, nici sprijin financiar de undeva, de aceea Doina, în disperare, a fost de câteva ori la Primărie pentru a cere ajutor măcar pentru lemne de foc sau pentru a o transporta pe mama la spital. Doina spune că, în aceste cazuri, atât asistenta socială Marina Banu, cât şi primara Valentina Chironda au refuzat-o, spunând că Primăria nu are bani.

Am apelat la prieteni şi cunoscuţi, am strigat după ajutor pe reţelele de socializare şi, pentru că de fiecare dată s-a demonstrat că suntem solidari cu cei care au nevoie de participare şi sprijin, am reuşit să colectăm donaţii şi pentru această familie. Vineri, 5 februarie, aşa cum am promis, împreună cu Viorica Tătaru şi Cristina, o tânără care s-a oferit voluntar să ne ajute să transportăm donaţiile către familie, am pornit spre Heciul Nou.

A promis să nu lipsească de la şcoală

Ceea ce am găsit mi-a umplut ochii de lacrimi. O căsuţă mică, bătrânească şi foarte sărăcăcioasă. Doina ne aştepta lângă portiţa mică şi ruginită, care abia se ţinea să nu cadă. Romela, mai ruşinoasă, ne urmărea de după uşă. Am chemat-o să iasă la poartă, să facem cunoştinţă. Ne-a răspuns că nu are cu ce se încălţa. Nu fusese nici la şcoală, căci şi rândul de haine pe care le are fuseseră spălate şi erau încă ude. Am intrat. În cămeruţa mică în care trăiesc am găsit două paturi foarte vechi, unul era rupt, iar în loc de picioare avea cărămizi. Într-un colţ de cameră era un dulăpior fără uşă şi un fotoliu vechi şi rupt. Pereţii goi păreau gata să se risipească. Fetele aprinseseră focul şi era călduţ.

554-heciu-nou-3Le-am adus sacoşele cu bunurile colectate. Romela căuta bucuroasă prin sacoşele cu haine, şi-a ales o scurtă albastră şi o pereche de pantaloni roşii. A primit şi o pereche de cizmuliţe cu blană. Arăta fericită, spunând că niciodată nu a avut încălţăminte şi haine atât de frumoase. Romela ne-a promis că nu va mai lipsi niciodată de la şcoală, pentru că acum are haine de schimb şi încălţări.

De mai bine de 12 ani casa lor nu este conectată la energia electrică, iar fetele şi mama stau serile la lumina candelei, de aceea Romela se străduie să îşi facă lecţiile până la apusul soarelui.

„Bani de lecuire pentru mama nu avem. Am fost la Primărie să cerem să ne ajute s-o ducem pe mama la spital. Noi vrem mamă, sora e mică, trebuie să o crească mai departe. Primăriţa a ridicat glasul că ea nu are ce să-mi facă şi nu are cu ce mă ajuta, şi să ies de la ea din cabinet”, povestea printre lacrimi Doina. „Primăriţa mă acuza că mama consumă alcool, dar întrebaţi mahalaua, niciodată nu a văzut-o nimeni beată, ea de unde avea, de unde nu avea, se ducea prin sat şi aducea acasă produse, să facă mâncare la copii”, ne povestea Doina.

Am trecut pe la magazinul din sat. Am intrat cu Romela să cumpărăm fructe şi biscuiţi pentru mama fetelor, care le aştepta la spital. „Voi sunteţi de la televiziune, aşa vorbeşte lumea prin sat, că vine televiziunea la fetele Nataşei Chişcă, offff….. mai bine tac, fetele nu au nicio vină”, ne spune vânzătoarea cu ochii în pământ.

„Doina e mare şi poate să facă ce vrea, dar pe Romela o ducem la internat”

Apoi am mers la Primărie, deoarece am dorit să discutăm cu primara Valentina Chironda şi cu asistenta socială Marina Banu despre situaţia acestei familii. Ne-au dat de înţeles că nu erau încântate de vizita noastră. Asistenta socială a refuzat categoric să ne vorbească la cameră, în schimb a scos să ne arate o foaie care, chipurile, este semnată de familie precum că au primit ajutor material în 2009, adică tocmai cu 5 ani în urmă. Foaia era fără ştampilă şi nu părea să fie veche de 5 ani. Discutând cu cele două reprezentante ale Primăriei, ni s-a creat impresia că se bazează pe ceea ce zice lumea despre mama fetelor, şi nu pe starea copiilor. Deşi le-am rugat să o ajute pe Doina cu un loc de muncă, au spus că pot doar să ajute cu înscrierea minorei la un internat. „Doina e mare şi poate să facă ce vrea, să îşi caute singură de lucru, dar pe Romela nu i-o lăsăm, o ducem la internat”, a spus răspicat primara.

Marina Banu, asistenta socială, a şi început să se ocupe de actele Romelei pentru a fi dusă la internatul din Sângerei, lucru care se poate întâmpla după moartea mamei. Astfel, cele două surori riscă să fie despărţite, chiar dacă ele nu vor asta, ele vor să rămână împreună, iar Doina vrea să fie ajutată să se angajeze undeva să muncească, ca să poată avea grijă de sora mai mică.

Am vizitat-o şi pe mama fetelor la spitalul din Sângerei. A fost internată exact cu trei zile înainte de a veni noi în sat, în momentul în care am făcut mai multe apeluri telefonice să ne interesăm de situaţia acestei familii. Din spusele Doinei, ca prin minune, Primăria a găsit atunci o mie de lei ca să ajute fetele să-şi interneze mama. Iar în ziua vizitei noastre, 5 februarie, primara Valentina Chironda chiar a şi vizitat-o pe mama fetelor fără ca ele să ştie. După cum ne-a povestit femeia, primăriţa a venit şi a vorbit pe un ton ridicat cu ea, spunând că aşa primăriţă nu va găsi care să o ajute din fondul social şi că o va duce cu forţa pe Romela cea mică la internat.

„Eu le-am crescut singurică cum am putut, fără om, iaca m-am îmbolnăvit, mergeam prin sat cu ziua şi câteodată mai luam şi eu un pic de rachiu să amorţesc, că dădeam cu sapa de doamne fereşte, să îmi cresc copiii. Hai, luaţi-mă acasă!”, ne rugă mama celor două fete, chiar dacă abia se ţinea aşezată pe patul de spital.

I-am lăsat Romelei rechizite pentru şcoală, iar pe un termen scurt de timp i-a fost asigurat familiei necesarul de produse alimentare şi de igienă.
Am pornit spre Chişinău cu gândul să încercăm să le ajutăm pe cele două surori să rămână împreună, alături, căci asta e familia lor. A doua zi, Aliona Ivanenco din cadrul echipei mobile Sângerei ne-a declarat că o vor ajuta pe Doina să găsească un loc de muncă.

Nata Scobioală