De la ZdG la Pererâta: o carte pentru copiii din satul lui Grigore Vieru

La o aruncătură de băţ de România, la Pererâta, Briceni, acolo de unde a pornit podul de flori pentru prima dată şi acolo unde este centrul lumii lui Grigore Vieru, copiii încă mai citesc versuri de-ale marelui poet în grafie chirilică. Majoritatea cărţilor, dintre puţinele câte le au în biblioteca satului şi a gimnaziului, sunt din perioada sovietică. În ajunul sărbătorilor de iarnă, echipa Ziarului de Gardă a ajuns la Pererâta cu cărţile care au fost colectate în cele 8 săptămâni ale acţiunii “O carte pentru copiii din satul lui Grigore Vieru”.

Satul natal al lui Grigore Vieru se află pe malul Prutului, în extremul nord al R. Moldova. Ca să ajungi din capitală la el, îţi ia vreo patru ore de mers cu automobilul. Distanţa mare este şi una dintre explicaţiile de ce atât de rar ajung acolo inclusiv cărţile.

În centrul localităţii se află şcoala mică şi şcoala mare, cum numesc sătenii cele două clădiri ale gimnaziului. Gimnaziul ce poartă numele lui Grigore Vieru se află în aceeaşi clădire în care a  învăţat poetul, care era de-o vârstă cu el. În clasa în care a învăţat cel mai renumit consătean, acum se află muzeul gimnaziului. Obiecte de muzeu au devenit fotografii de-ale localnicilor cu marele scriitor, articole de presă despre activitatea sa, dar şi proiectele şcolare ale elevilor în baza creaţiei celui care le-a slăvit satul.

„E bucuria visului împlinit”

Gătiţi ca de o zi de sărbătoare, cu cămăşi albe sau în costume populare, copiii ies în curtea şcolii pentru a vedea cine sunt cei care le aduc cărţi tocmai de la Chişinău. Salutul de “bună ziua”, însoţit de o plecăciune delicată din cap, este un semn de bună educaţie şi respect, pe care fiecare copil îl adresează oaspeţilor. Câţiva băieţi, cei mai privilegiaţi, au fost numiţi responsabili de dusul cărţilor în bibliotecă. Cu paşi grăbiţi, fiind conştienţi de importanţa acţiunilor lor, ei îşi arată mândria în privire şi-n mersul ţanţoş.

„Probabil aţi citit pe faţa copiilor cât de importante sunt cărţile acestea pentru noi toţi. E bucuria visului împlinit. Altceva nu pot să spun nimic”, declară Valentina Ceban, cea care de 18 ani este directoarea gimnaziului. Elena Ceban, profesoară de limba română, recunoaşte că de multe ori copiii fie citeau în chirilică lucrările pe care le studiau la ore, fie nu se pregăteau de ore sub pretextul insuficienţei de literatură artistică. “Citeau ceea ce aveam. Chiar dacă era cu grafie chirilică, se acomodau la situaţie. Acum, când aţi adus cărţile, m-au chemat şi pe mine să văd cât de multe cărţi, de care am dus lipsă până acum, vom avea”, spune profesoara.

Concert în semn de mulţumire pentru cărţi

Pentru că este un eveniment special primirea unui lot de carte, elevii, ghidaţi de profesori, au pregătit un program special, un fel de şezătoare dedicată cărţii şi, fireşte, operei lui Grigore Vieru. În cea mai spaţioasă sală din şcoală, pe peretele văruit din dreapta unui cazan de încălzire, stă portretul poetului, asemeni unei icoane, sub un prosop şi cu panglică neagră la colţ. Sub acesta, o expoziţie cu lucrări de-ale şcolarilor, desene şi poezii, în baza creaţiei vierene. Elevii au recitat poezii de-ale lui Grigore Vieru şi au cântat despre cărţi, în semn de mulţumire. “Credem că meritul nu este doar al ZdG sau al cititorilor noştri, meritul în mare parte este al marelui poet Grigore Vieru, numele căruia a convins donatorii să vină cu o carte bună şi să o transmită pentru copiii din acest sat. Ei sunt nişte privilegiaţi datorită faptului că Grigore Vieru este consăteanul lor”, susţine Aneta Grosu, redactorul-şef  al ZdG, care a venit cu ideea acţiunii “O carte pentru copiii din satul lui Grigore Vieru”.

Tot în aşteptare de ajutor se află şi casa părintească a poetului. Fără gard, şi doar cu trei pari verzi care amintesc unde a fost cândva poarta, casa pare a fi uitată. La uşă este lacăt, iar geamurile sunt sparte. În odaia din stânga, prin geamul fără sticlă, pot fi admiraţi pereţii cu desene. Vecinii spun că acestea au fost făcute de mâinile mătuşii Dochiţa, mama scriitorului. Doar culoarea lutului de pe podeaua încăperii pare a fi mai proaspătă. Restul lucrurilor stau ca într-o debara, un pat din fier, nişte lucruri aruncate grămadă şi un dulăpior din lemn, vopsit în albastru.

„Unii scriitori îşi fac palate din casa părintească”

De câţiva ani buni se tot vorbeşte că se va amenaja un muzeu aici. Anul trecut Guvernul a anunţat că alocă nişte bani în acest scop, s-au mai făcut şi donaţii, dar unde sunt banii nici primarul şi nici vecinii, în a căror grijă este casa, nu ştiu. Primarul Anatolie Ceban spune că procesul este tărăgănat din cauza actelor. El a dat asigurări că şi autorităţile raionale, şi cele locale se vor implica financiar, doar că acestea nu pot face nimic atâta timp cât casa este proprietate privată. Vecina Nina Ceban, care întreaga viaţă a lucrat în calitate de pedagog, îşi aminteşte de poet cu un zâmbet blajin, de altfel ca şi majoritatea sătenilor. Femeia crede că marea responsabilitate pentru îngrijirea acestei case revine familiei. “Cred că familia îşi poate permite, din toată averea care a fost lăsată urmaşilor. Unii scriitori îşi fac palate din casa părintească…”, a spus bătrâna cu tângă şi fără a-şi duce la bun sfârşit gândul.

Cea mai apropiată rudă din sat a poetului, care a mai rămas în viaţă, este verişoara Lucia. Obişnuită cu vizitele curioşilor, aceasta le vorbeşte tuturor despre renumita sa rudă. În casa ei, pe perete, lângă iconiţă, stă o fotografie cu Grigore Vieru, foarte senin şi plin de viaţă. Verişoara Lucia spune că îi simte prezenţa de parcă poetul ar mai fi printre noi. Femeia îşi aminteşte cu lacrimi în ochi de badea Grişa, după cum îl numea. Ultima dată când a vorbit cu el, înainte de Crăciun, acesta-i spusese că tare ar vrea ca în primăvară să vină în sat pentru vreo lună. “Aşa mi-i dor să mă duc în sat, să calc cu piciorul pe iarbă, pe pământul unde m-am născut. La primăvară am să vin pentru vreo lună, ca să trag aer din sat şi să mă duc la Prut, să scriu o carte”, îşi aminteşte Lucia. La scurt timp după această discuţie s-a întâmplat tragicul accident.

Tatiana EŢCO