Credite pentru telefoane și mașini, probleme în familie sau conflicte cu superiorii: de ce dezertează militarii și ce ascunde secretul de stat invocat de Ministerul Apărării

24 de militari au fost condamnați doar în primele 10 luni ale anului 2026 pentru dezertare. Un credit de 54 de mii de lei pentru un telefon, șase împrumuturi bancare, o soră care avea nevoie de operație, o iubită însărcinată sau conflicte cu superiorii – acestea sunt câteva dintre motivele invocate în instanță de militarii care au părăsit unitățile militare, transformându-se din soldați în inculpați, iar ulterior în condamnați.

Unii au fugit la doar câteva zile după încorporare, alții au plecat din spitalele militare sau au dispărut luni întregi, timp în care, afirmă ei, au muncit pentru a-și achita datoriile. Pedepsele aplicate de instanță în 2026 au variat de la amenzi de zeci de mii de lei la condamnări cu închisoarea, inclusiv cu executare. Unii militari au cerut judecătorilor să-i condamne la închisoare cu suspendare pentru că nu aveau bani să achite amenzile.

Solicitați de Ziarul de Gardă să comunice câte cazuri de dezertare au fost înregistrate în ultimii ani și care sunt principalele motive invocate de militari, reprezentanții Ministerului Apărării au refuzat să ofere aceste informații, invocând secretul de stat. Totodată, instituția susține că nu dispune de o evidență statistică centralizată a infracțiunilor de dezertare.

Alexandru Zubco, reprezentant al Oficiului Avocatului Poporului, susține că, dincolo de dificultățile de adaptare, dezertările pot fi alimentate și de tratamentele necorespunzătoare și relațiile ostile din unitățile militare. Expertul critică severitatea sancțiunilor și consideră necesară revizuirea sistemului de recrutare.

„Îngropați în datorii”: credite pentru telefoane, automobile și împrumuturi bancare

Un credit de 54 de mii de lei, contractat pentru cumpărarea unui telefon, l-a determinat în aprilie 2024 pe Maxim, militar prin contract în cadrul Batalionului 22 de menținere a păcii, să nu se mai întoarcă la serviciu după un weekend petrecut acasă.

Tânărul a povestit în instanță că primise o notificare privind achitarea datoriei. A încercat să adune banii, dar a reușit să strângă doar 10 mii de lei. În loc să revină în unitate, a început să muncească neoficial în construcții, fără să-și anunțe comandantul – credea că oricum nu l-ar fi putut ajuta.

După aproximativ trei luni și jumătate de absență, a fost depistat de poliție. Deși superiorii l-au caracterizat pozitiv, în ianuarie 2026 a fost condamnat la o amendă de 42,5 mii de lei. În momentul examinării dosarului, Maxim se afla la muncă peste hotare, iar instanța a acceptat judecarea cauzei în lipsa lui. 

Un alt militar, cu același prenume, Maxim, a fost condamnat la o amendă de 32,5 mii de lei pentru că nu s-a întors dintr-o permisie în mai 2025. Tânărul a declarat că a rămas acasă pentru a-și ajuta părinții, care aveau probleme financiare. 

Problemele financiare au fost invocate și de Vasile, fost caporal în cadrul Inspectoratului General de Carabinieri. Acesta nu s-a prezentat la serviciu în mai 2022, în perioada în care urma să asigure paza sediului Delegației Uniunii Europene din Chișinău.

În instanță, Vasile a explicat că avea șase credite, iar salariul nu îi ajungea pentru a-și acoperi datoriile, așa că a depus un raport de eliberare din serviciu. Pentru că ordinul întârzia, fără să mai aștepte, a plecat la muncă în Polonia.

Superiorii l-au descris drept indisciplinat și greu de integrat în colectiv. Totodată, unul dintre comandanți a recunoscut că militarul era nemulțumit de faptul că era chemat la serviciu inclusiv în zilele libere. În martie 2026, Vasile a fost condamnat la o amendă de 32,5 mii de lei.

Tot un credit, de această dată pentru un automobil, a fost invocat de Igor, și el militar prin contract. Acesta a fost judecat pentru că nu s-a prezentat la serviciu începând cu 4 decembrie 2024. La 19 mai 2026, judecătoarea Lilia Lupașco a decis condamnarea acestuia la un an de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de probă de doi ani, deși procurorii au cerut trei ani de închisoare. 

Nu toți militarii care au invocat lipsa banilor aveau însă credite de achitat.

Octavian, un militar în termen de 19 ani, originar din raionul Cantemir, a plecat în concediu în mai 2025, însă nu s-a mai întors la Brigada 2 Infanterie Motorizată.

Tânărul, care crescuse la orfelinat, a explicat în instanță că avea nevoie de bani și că frații săi nu îl puteau ajuta financiar, astfel că a decis să muncească în perioada în care trebuia să-și îndeplinească serviciul militar.

A revenit în unitate pe 26 iunie 2025, după aproximativ 46 de zile de absență.

Comandantul companiei, Nicolae Reaboi, a declarat că soldatul nu avea părinți și crescuse la orfelinatul din Cantemir. După dispariție, superiorii au încercat să-l contacteze, însă tânărul nu avea telefon mobil. Singurul număr de contact lăsat în unitate aparținea orfelinatului.

La 5 martie 2026, judecătoarea Tatiana Postolachi l-a condamnat la o amendă de 32 de mii de lei, cu 2000 de lei mai mult decât solicitase procurorii.

Pentru a-și achita datoriile, a dezertat din armată și Andrei, militar în termen în cadrul Brigăzii 2 Infanterie Motorizată. În iunie 2025, acesta și un camarad au profitat de momentul în care ceilalți soldați se pregăteau pentru lucrări de curățenie, și-au pus haine civile și au ieșit prin poarta din spate a unității.

Andrei a revenit abia în septembrie, după aproape trei luni. Ambii militari au fost condamnați la doi ani și trei luni de închisoare cu suspendare, pe un termen de probă de doi ani.

Între armată și familie: o soră care avea nevoie de operație, un tată internat și o iubită însărcinată

Dacă unii militari au părăsit unitățile pentru a-și achita datoriile, alții au invocat situații dificile din familie.

Este cazul lui Nicolae, care nu s-a mai întors din concediu în iunie 2025. Tânărul a declarat că a rămas acasă pentru a-și ajuta mama, rămasă singură după decesul fratelui său, dar și pentru a achita un credit. 

După ce a început să muncească și a reușit să stingă datoria, Nicolae s-a trezit în fața unei alte probleme financiare: amenda de 35 de mii de lei solicitată de procuror. În instanță, a cerut să fie condamnat la închisoare cu suspendare, explicând că nu are bani pentru a plăti amenda. Judecătorul i-a acceptat argumentele și l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare, pe un termen de probă de un an.

Cristian a părăsit unitatea militară la 7 iunie 2026. Tânărul a invocat probleme familiale, explicând că tatăl său fusese internat într-o instituție medicală de psihiatrie. La 16 octombrie 2026, judecătoarea Inga Darii a decis aplicarea unei pedepse de un an de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de probă de doi ani.

Andrei a explicat că nu s-a întors din concediul de Paște deoarece iubita sa era însărcinată. Militarul a rămas acasă mai bine de o lună, deși trebuia să revină în unitate pe 14 aprilie 2026. Instanța a considerat că argumentele nu au justificat absența prelungită din unitatea militară și i-a aplicat o amendă de 32,5 mii de lei.

Conflicte cu superiorii, presupuse agresiuni și probleme de adaptare

Dincolo de problemele financiare și familiale, unele dosare scot la iveală relații tensionate în unitățile militare și dificultăți de adaptare la viața din armată.

Mihai a părăsit Spitalul Clinic Militar Central din Chișinău în iunie 2022. Soldatul a susținut în instanță că avea dureri de cap provocate de stres, că nu se înțelegea cu superiorii și că nu avea încredere în evaluările medicilor militari.

După ce a fost găsit acasă, a fost transportat la Spitalul Militar Teritorial Bălți. A plecat și de acolo după o singură noapte. Documentele militare indicau că tânărul avea dificultăți de adaptare, era retras, refuza uneori să mănânce și încercase anterior să părăsească unitatea.

Într-un registru medical era consemnat un diagnostic preventiv de tulburare de adaptare. Deși procurorii au cerut un an de închisoare cu executare, judecătoarea Natalia Patrașcu a decis, la 27 ianuarie 2026, aplicarea unei amenzi de 45 de mii de lei.

Probleme în relațiile cu ceilalți militari a invocat și Vlad, care a fugit din spitalul militar la numai opt zile după încorporare. Tânărul a declarat că era ofensat de colegii din cazarmă și că nu știa cui să reclame asemenea comportamente.

Potrivit unei reprezentante a unității, acesta își exprimase dorința de a pleca acasă și făcuse afirmații îngrijorătoare privind propria siguranță, motiv pentru care fusese internat pentru evaluare medicală. În martie 2026 a fost amendat cu 32 de mii de lei.

Un caz în care problemele familiale s-au suprapus cu dificultățile de adaptare este cel al militarului Drangoi, care a lipsit 66 de zile din unitate. Acesta a susținut că plecase să câștige bani pentru operația surorii sale minore, de care avea grijă bunica. Instanța a considerat că împrejurările familiale invocate nu fuseseră demonstrate prin probe suficiente pentru a justifica liberarea de răspundere penală și l-a condamnat la o amendă de 32,5 mii de lei.

De la o aniversare în Comrat la refuzul de a mai face armata

În alte dosare, militarii nu au invocat datorii sau situații familiale grave, ci împrejurări personale ori dorința de a nu mai continua serviciul.

Andrei nu s-a întors din concediu în iunie 2025, explicând că participase la o aniversare în Comrat și ulterior nu mai avea bani pentru transport. Procurorul a cerut doi ani de închisoare cu executare, iar instanța i-a aplicat un an și șase luni de închisoare, dintre care nouă luni cu executare efectivă. 

Maxim a fost judecat pentru că a părăsit fără permisiune Spitalul Militar în septembrie 2024.

Unul dintre superiorii săi, Serghei Perederin, a declarat că militarul manifesta o opoziție categorică față de continuarea serviciului. „Nu dorește categoric să îndeplinească serviciul militar”, se arată în rechizitoriu. 

La 28 mai 2026, judecătoarea Tatiana Bivol l-a condamnat la un an de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de probă de doi ani.

Eduard, soldat în cadrul Brigăzii a 2-a Infanterie Motorizată, încorporat în serviciul militar la 22 decembrie 2025, a fost condamnat pentru dezertare după ce nu s-a întors în unitatea militară din concediul acordat cu ocazia sărbătorilor pascale.

Soldatul nu a invocat, potrivit sentinței, un motiv concret pentru care nu s-a întors în unitatea militară, dar a solicitat să fie condamnat la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, explicând că nu dispune de mijloace financiare pentru achitarea unei eventuale amenzi.

În cadrul procesului, comandantul interimar, Veaceslav Poian, l-a caracterizat drept un militar „slab pregătit și puțin capabil”, care nu cunoaște regulamentele militare, are „un caracter pasiv” și „nu se bucură de stimă și respect în colectiv”. La 28 septembrie 2026, magistrata Aliona Postu de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, l-a recunoscut vinovat de dezertare și i-a aplicat o amendă de 32 de mii de lei. 

Nicolae a fost încorporat la 22 ianuarie 2024 în Batalionul 22 de menținere a păcii. La numai o săptămână, pe 29 ianuarie, a părăsit unitatea militară.

În instanță, acesta a solicitat aplicarea unei amenzi și a declarat că are posibilitatea să o achite. La 8 aprilie 2026, judecătoarea Viorelia Grigoraș l-a condamnat la o amendă de 25 de mii de lei. 

Un alt militar, identificat în hotărâre prin numele de familie Gulea, a fost judecat pentru părăsirea fără permisiune a unei instituții medicale militare în decembrie 2024. La 30 aprilie 2026, judecătoarea Elena Ungureanu i-a aplicat o amendă de 25 de mii de lei.

Dezertări repetate și un militar care lucra ca DJ în timp ce lipsea de la serviciu

Unele dosare arată că nici revenirea în unitate după prima dezertare nu a împiedicat repetarea faptei.

Cristian, militar în termen în cadrul Batalionului 1 Rachete Antiaeriene S-125, a fost judecat pentru două episoade de dezertare. Prima dată a părăsit unitatea în ianuarie 2024, în timpul serviciului de pază.

Soldatul a susținut că, înainte de a fugi, fusese lovit de mai multe ori cu palma de un superior, după ce asupra sa fuseseră găsite un bec modificat și un tub de pix rupt, obiecte despre care militarii suspectau că ar putea fi utilizate pentru consumul unor substanțe interzise.

Superiorul vizat a negat agresiunea. Cristian și-a abandonat echipamentul și a părăsit unitatea printr-o porțiune liberă a gardului.

A revenit după aproximativ patru luni.

În decembrie 2024 a dezertat din nou, de această dată după ce nu s-a mai întors din concediu. A explicat că voia să petreacă mai mult timp cu familia.

Șase zile mai târziu a fost găsit la o spălătorie auto, unde ajuta un prieten.

Cristian a fost condamnat la nouă luni de închisoare cu executare, în penitenciar de tip semiînchis. Judecătoarea Viorelia Grigoraș a explicat că nu îi poate aplica o amendă, deoarece inculpatul nu este angajat și nu are venituri stabile, iar executarea unei asemenea pedepse ar fi dificilă. Sentinţa a fost atacată la Curtea de Apel Centru. 

Grigore, militar prin contract, a fost judecat pentru două perioade de absență neautorizată în toamna anului 2024.

Din informațiile prezentate în dosar reiese că în perioada în care nu se prezenta la serviciul militar acesta desfășura activități de DJ și era activ pe rețelele sociale.

Superiorii au oferit o caracterizare critică, menționând că militarul „se bucură de puțină stimă și respect în colectiv”. Procurorul a solicitat doi ani de închisoare cu executare. La 24 iunie 2026, judecătorul Tudor Stambol a decis aplicarea unei amenzi de 32,5 mii de lei.

Artiom a fost judecat pentru mai multe episoade de absență neautorizată, după ce părăsise o instituție medicală militară. În fața instanței, acesta a solicitat aplicarea unei amenzi, deși nu era angajat. Judecătoarea Tatiana Bivol a decis, la 8 iunie 2026, condamnarea sa la un an și șase luni de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de probă de trei ani.

Igor, militar în termen, a fost judecat pentru absența sa în perioada 28–31 iulie 2023. La 31 martie 2026, judecătorul Radu Grecu i-a aplicat o amendă de 31,8 mii de lei pentru dezertare. 

Andrei a lipsit din unitatea militară în perioada 23 martie – 16 mai 2025. În explicațiile oferite, acesta a invocat o agresiune pe care ar fi suferit-o în timpul concediului. La 15 septembrie 2026, judecătoarea Lilia Lupașco l-a condamnat la o amendă de 32,5 mii de lei.

Toți militarii vizați în dosarele examinate și-au recunoscut integral vinovăția. Aceștia au fost informați de instanțele de judecată că au dreptul să achite doar jumătate din amenda stabilită dacă efectuează plata în cel mult trei zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie.

Avocat: „Militarii dezertează pentru a avea o «vacanță» la mama, bunica sau prietena de acasă”

Dezertarea este întâlnită, de regulă, în primele luni de serviciu militar, susține avocatul Roman Tîmbur, care l-a reprezentat în instanță pe Andrei, unul dintre soldații condamnați după ce nu s-au mai întors din concediul de Paște.

Avocatul afirmă că, din experiența sa, mulți dintre militarii care părăsesc neautorizat unitățile militare nu invocă motive suficient de întemeiate, ci își doresc să petreacă mai mult timp acasă, alături de familie sau de partenere.

Potrivit avocatului, există și situații în care militarii dezertează în grupuri de câte două sau trei persoane, iar unele dintre aceste cazuri sunt asociate cu consumul excesiv de alcool. El admite însă că există și cazuri în care dezertarea are la bază situații familiale grave, precum îmbolnăvirea unei rude sau nașterea unui copil.

Roman Tîmbur susține că majoritatea militarilor judecați pentru dezertare își recunosc vinovăția pentru a beneficia de o pedeapsă mai blândă.

„Probabil că 99 % din acești militari, în cadrul urmăririi penale, cât și al judecării cauzei, recunosc vinovăția, astfel obținând o pedeapsă mai mică”, afirmă avocatul, precizând că este vorba despre o estimare bazată pe experiența sa profesională.

Acesta explică și de ce în unele cazuri avocații solicită condamnarea la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în locul amenzii. Potrivit lui Tîmbur, mulți dintre tinerii ajunși pe banca acuzaților provin din familii cu posibilități financiare modeste și nu dispun de bani pentru a achita amenzi de câteva zeci de mii de lei.

„Pedeapsa solicitată cel mai des este cea de închisoare cu suspendare condiționată, chiar dacă sunt la prima abatere, din motiv că starea financiară nu le permite să achite o amendă de câteva zeci de mii de lei”, explică avocatul.

Totodată, potrivit lui, condamnarea pentru dezertare nu înseamnă automat încetarea serviciului militar.

„Atât pe parcursul judecării cauzei, cât și după pronunțarea sentinței, ei continuă să își execute serviciul militar, indiferent de soluția instanței”, susține Tîmbur.

Avocatul afirmă că există și militari care părăsesc repetat unitățile militare, chiar și după ce au fost cercetați sau condamnați pentru dezertare. În asemenea situații, consecințele pot fi mai grave, inclusiv aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă.

Expert al Oficiului Avocatului Poporului: „Mulți cedează psihic și găsesc calea pentru dezertare”

Alexandru Zubco, șeful Direcției Prevenirea torturii din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, consideră că fenomenul dezertării trebuie analizat inclusiv prin prisma modului în care sunt recrutați tinerii, a condițiilor din unitățile militare și a dificultăților de adaptare la serviciul militar obligatoriu.

Potrivit acestuia, mulți dintre tinerii încorporați la vârsta de 18 ani nu sunt pregătiți pentru rigorile vieții militare, iar obligația de a efectua serviciul militar poate intra în contradicție cu interesele, aptitudinile și planurile lor personale.

„Tinerii din ziua de astăzi nu prea sunt acomodați cu acest tip de serviciu și această obligație. Vârsta de 18 ani nu mai este cea care era anterior”, explică Zubco.

Expertul subliniază că dezertările și cazurile de neîntoarcere în unitățile militare nu reprezintă un fenomen nou, fiind întâlnite atât în R. Moldova, cât și în alte state. În lipsa unor date comparative, susține acesta, nu se poate afirma că fenomenul s-a amplificat în 2026. Problema principală este, în opinia sa, modul în care autoritățile reacționează la asemenea situații.

Zubco atrage atenția că, dincolo de dificultățile de adaptare, există și probleme legate de tratamentul aplicat militarilor, inclusiv relații tensionate cu superiorii sau cu alți soldați. Acesta susține că unele dintre aceste situații pot ajunge la comportamente abuzive și pot determina tinerii să părăsească unitățile militare.

„Ce ne îngrijorează pe noi este nu atât faptul că tinerii nu se pot acomoda la serviciul ăsta militar, dar condițiile, tratamentul acestor persoane și relațiile care sunt deseori ostile între ei, cât și relațiile dintre contingentele de ofițeri și militarii noi sosiți”, afirmă reprezentantul Oficiului Avocatului Poporului.

Potrivit lui, există situații în care militarii sunt supuși unor tratamente necorespunzătoare sau constrânși să execute anumite acțiuni, ceea ce poate accentua dificultățile psihologice și dorința de a părăsi serviciul.

„Din cauza respectivă, mulți cedează psihic și găsesc calea pentru dezertare”, susține Zubco.

Recrutarea militarilor, criticată: „Goana după indicatori, dar nu după calitate”

O altă problemă semnalată de reprezentantul Oficiului Avocatului Poporului ține de modul în care sunt selectați tinerii pentru serviciul militar obligatoriu.

Zubco consideră că evaluările efectuate de comisiile locale de recrutare nu sunt întotdeauna suficient de riguroase pentru a identifica vulnerabilitățile fizice sau psihologice ale viitorilor militari. În consecință, susține acesta, în unitățile militare ajung și tineri care întâmpină dificultăți serioase de adaptare sau care nu sunt pregătiți pentru responsabilitățile presupuse de serviciul militar.

Expertul afirmă că evaluarea aptitudinilor fizice și psihologice nu ar trebui să se limiteze la o singură zi, ci să presupună o examinare mai amplă, desfășurată pe o perioadă mai lungă.

De asemenea, acesta critică numărul mare de tineri planificați pentru încorporare, considerând că autoritățile ar trebui să pună accent pe calitatea selecției, nu pe îndeplinirea unor indicatori numerici.

„Se întâmplă că e goana după indicatori, dar nu după calitate”, afirmă Zubco.

Potrivit lui, în locul unui contingent de aproximativ 1 200 de recruți, ar putea fi luată în considerare reducerea acestuia la 600–800 de persoane, pentru a permite o selecție mai riguroasă.

O dificultate suplimentară apare, susține expertul, atunci când un tânăr este deja încorporat, depune jurământul militar, dar ulterior se constată că nu poate face față cerințelor serviciului.

Zubco consideră că legislația ar trebui să prevadă un mecanism prin care militarii care demonstrează, după o perioadă de adaptare, că nu sunt apți pentru continuarea serviciului să poată fi reevaluați și, dacă este cazul, eliberați din armată.

„Dacă s-a demonstrat că tânărul nu poate, a încercat să depășească o lună, două, nu se încadrează, să aibă această posibilitate”, explică acesta.

Potrivit expertului, o asemenea modificare ar permite protejarea integrității și drepturilor tinerilor care nu se pot adapta serviciului militar, fără ca aceștia să ajungă să răspundă penal pentru părăsirea unității.

Amenzile pentru dezertare, considerate prea mari

Alexandru Zubco critică și severitatea sancțiunilor aplicate militarilor condamnați pentru dezertare, în special amenzile care ajung la câteva zeci de mii de lei.

În opinia sa, asemenea pedepse pot avea consecințe financiare grave pentru tinerii proveniți din familii vulnerabile, mai ales în situațiile în care părăsirea unității militare a fost determinată tocmai de dificultăți financiare sau familiale.

„Amenda e foarte mare, 2000–2300 de euro. Pentru un tânăr, o familie vulnerabilă, asta e sumă exorbitant de mare. Eu nu știu dacă este justificată menținerea acestei amenzi atât de mari”, afirmă Zubco.

Expertul consideră că legiuitorul ar trebui să reexamineze modul în care este sancționată dezertarea în timp de pace, făcând o distincție între situațiile în care militarii părăsesc unitățile în circumstanțe grave și cele în care nu revin la timp din concediu sau din permisie.

Acesta propune ca anumite forme de părăsire neautorizată a serviciului militar să fie sancționate contravențional, nu penal.

„Noi, tânărul acesta îl luăm forțat și încă îl și condamnăm și facem și un CV negativ și pe urmă, ce să mai cerem din acest tânăr”, afirmă reprezentantul Oficiului Avocatului Poporului.

Potrivit lui, sancțiunile ar trebui să țină cont într-o măsură mai mare de circumstanțele concrete în care s-a produs dezertarea, de situația personală a militarului și de motivele care l-au determinat să părăsească unitatea.

„Desigur că legiuitorul ar putea să revizuiască în termen apropiat pedepsirea, focusată nu pe încasarea sumei, dar focusată pe evaluarea corespunzătoare a motivelor care au dus la dezertare”, susține Zubco.

Acesta subliniază că propunerea sa vizează în special cazurile de neprezentare la timp în unitate, nu situațiile grave, precum părăsirea serviciului cu arme sau în alte circumstanțe care ar prezenta riscuri sporite.

Soluția propusă: trecerea la o armată profesionistă

În opinia lui Alexandru Zubco, una dintre soluțiile pe termen lung ar fi trecerea R. Moldova la un sistem militar profesionist, bazat pe serviciul prin contract, în locul recrutării obligatorii.

Expertul consideră că un asemenea sistem ar permite selectarea persoanelor care își doresc să urmeze o carieră militară, pe baza unor evaluări fizice, psihologice și intelectuale mai riguroase.

„Soluția generală ar fi ca R. Moldova să treacă la o armată profesionistă, bazată pe contract. În acest sistem, selecția militarilor s-ar face în baza unor examene fizice, intelectuale și de aptitudini, iar cei care ar alege să servească în armată ar face-o din proprie dorință, fiind motivați să depună efort pentru a-și servi țara”, afirmă Zubco.

Acesta susține că recrutarea obligatorie poate deveni un impediment în dezvoltarea personală a unor tineri, în timp ce serviciul prin contract ar presupune o alegere asumată și o pregătire corespunzătoare.

Până la o eventuală schimbare a modelului de organizare a armatei, expertul consideră necesară îmbunătățirea procesului de recrutare, reducerea numărului de persoane încorporate și consolidarea relațiilor dintre ofițeri și militarii în termen.

Zubco afirmă că Oficiul Avocatului Poporului a formulat anterior recomandări privind respectarea drepturilor militarilor și îmbunătățirea condițiilor din unitățile militare, însă susține că acestea nu au fost implementate în măsura necesară.

În opinia sa, autoritățile ar trebui să acorde mai multă atenție cauzelor care îi determină pe tineri să dezerteze și să identifice soluții pentru prevenirea unor asemenea situații, în loc să se concentreze exclusiv pe sancționarea lor penală.

Ministerul Apărării consideră informațiile despre numărul dezertărilor și cauzele acestora secret de stat

La 20 octombrie 2026, Ziarul de Gardă a adresat Ministerului Apărării o solicitare oficială de informații, încercând să afle amploarea fenomenului dezertării în Armata Națională, cauzele care îi determină pe militari să părăsească unitățile fără permisiune, dar și măsurile întreprinse de autorități pentru prevenirea unor asemenea situații.

ZdG a solicitat date privind numărul cazurilor de dezertare și de părăsire neautorizată a unităților militare înregistrate anual în perioada 2021–2026, inclusiv câți militari în termen au fost vizați. De asemenea, am întrebat care sunt cele mai frecvente motive invocate de militarii care nu revin din concediu sau părăsesc unitățile fără permisiune, câte cazuri au fost transmise organelor de urmărire penală și câte s-au soldat cu sancțiuni disciplinare.

În contextul în care mai mulți militari condamnați pentru dezertare au invocat în instanță dificultăți financiare, probleme familiale, conflicte cu superiorii sau dificultăți de adaptare la serviciul militar, am solicitat și informații despre numărul militarilor care au semnalat asemenea probleme.

Totodată, ZdG a întrebat câți militari în termen au depus, în ultimii cinci ani, plângeri privind tratamente umilitoare, abuzuri, violență fizică sau psihologică în unitățile militare și cum au fost soluționate acestea. Alte întrebări au vizat condițiile în care poate fi prelungit concediul unui militar în termen în situații familiale excepționale, inclusiv în cazul sarcinii partenerei, precum și măsurile de prevenire a dezertărilor și de reintegrare a militarilor care revin în unități după absențe neautorizate.

La 5 noiembrie 2026, la 16 zile calendaristice de la expedierea solicitării, reprezentanții Ministerului Apărării au transmis un răspuns în care au refuzat să comunice numărul cazurilor de dezertare și cele mai frecvente motive invocate de militari, argumentând că informațiile respective constituie secret de stat.

„Informațiile indicate vizează starea moral-psihologică și disciplina militară, domenii care, potrivit reglementărilor în vigoare, sunt atribuite categoriei informațiilor ce constituie secret de stat, cu gradul de secretizare «restricționat»”, se arată în răspunsul semnat de locotenent-colonelul Marin Butuc, locțiitor al șefului Direcției comunicare strategică.

Ministerul Apărării susține că nu dispune de statistici centralizate privind infracțiunile de dezertare

Deși au refuzat să comunice numărul cazurilor de dezertare, reprezentanții Ministerului Apărării au oferit explicații privind procedura de sesizare a organelor de urmărire penală atunci când militarii sunt suspectați de comiterea unor infracțiuni.

Potrivit instituției, comandanții unităților și instituțiilor militare transmit organelor procuraturii materialele de constatare referitoare la presupusele infracțiuni comise de militarii din subordine.

Ulterior, examinarea materialelor și desfășurarea procedurilor penale revin organelor competente.

În răspuns se mai precizează însă că rezultatele examinării sesizărilor transmise de comandanții unităților militare nu îi sunt comunicate în mod sistematic de către organele de urmărire penală.

„În consecință, instituția nu dispune de date consolidate care să permită constituirea unei evidențe statistice centralizate privind numărul infracțiunilor prevăzute la art. 371 din Codul penal («Dezertarea»)”, se arată în răspuns.

Astfel, reprezentanții Ministerului Apărării afirmă că nu dețin date centralizate privind infracțiunile de dezertare, fără a preciza câte cazuri de părăsire neautorizată a unităților militare au fost constatate de comandanți sau câte sesizări au fost transmise procurorilor în perioada solicitată.

Răspunsul instituției nu clarifică nici câte dintre aceste situații au fost soluționate prin aplicarea unor sancțiuni disciplinare, fără a ajunge în fața organelor de urmărire penală.

Fără date despre plângerile privind abuzurile și problemele invocate de militari

Totodată, reprezentanții Ministerului Apărării nu au prezentat nici informații despre numărul militarilor care au invocat probleme familiale, financiare, de sănătate sau dificultăți de adaptare la serviciul militar.

ZdG a mai solicitat Ministerului Apărării să comunice câți militari în termen au depus, în ultimii cinci ani, plângeri privind tratamente umilitoare, abuzuri sau violență fizică și psihologică și cum au fost soluționate acestea, așa cum aceste aspecte se regăsesc în mai multe dintre sentințele judecătorești analizate de ZdG.

Ministerul nu a oferit date privind numărul plângerilor și nici informații despre rezultatele examinării lor. Răspunsul nu conține o explicație privind imposibilitatea comunicării acestor informații.

Ce măsuri întreprinde Armata Națională pentru prevenirea dezertărilor

Întrebați despre măsurile de prevenire a dezertărilor, reprezentanții Ministerului Apărării susțin că în cadrul Armatei Naționale sunt desfășurate sistematic „activități de prevenție, educative și disciplinare”.

Potrivit instituției, acestea urmăresc informarea militarilor despre prevederile legislației penale și consecințele juridice ale încălcării acesteia, desfășurarea activităților de educație militară și civică, precum și facilitarea adaptării recruților la condițiile și rigorile serviciului militar.

Instituția nu a indicat însă câte asemenea activități au fost organizate, câți militari au beneficiat de acestea sau dacă există evaluări privind rezultatele măsurilor de prevenire.

De asemenea, reprezentanții Ministerului nu au prezentat o analiză a principalelor cauze ale dezertării și nici nu au explicat dacă sunt aplicate măsuri distincte pentru militarii care invocă probleme financiare, dificultăți familiale, conflicte cu superiorii sau probleme de adaptare.

Ce se întâmplă cu militarii care revin după o dezertare

O altă întrebare adresată Ministerului Apărării a vizat reintegrarea militarilor care revin în unitate după o perioadă de absență neautorizată.

Reprezentanții Ministerului precizează că militarii care revin în unitățile militare după o absență neautorizată și față de care au fost aplicate măsurile legale corespunzătoare își continuă serviciul militar în termen, potrivit programului de instruire stabilit, până la îndeplinirea integrală a duratei acestuia.

Instituția invocă în acest sens articolul 18 din Legea nr. 1245/2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei.

Reprezentanții Ministerului nu au precizat însă dacă militarii care revin beneficiază de consiliere psihologică, de evaluări suplimentare sau de alte măsuri individuale pentru prevenirea unor noi episoade de dezertare.