(VIDEO) Alcoolicii: învinşi şi învingători. De ce beau moldovenii?

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Republica Moldova se află aproape de vârful clasamentului privind consumul de alcool. După Belarus, moldovenii beau anual cel puţin 16 litri de alcool pe cap de locuitor, ceea ce îi împinge în capcana alcoolismului. Potrivit specialiştilor, există mai multe metode de tratament, însă deseori ineficiente, întrucât tratamentul dependenţei implică dorinţă, timp, motivaţie, răbdare, resurse financiare şi altele – ceea ce le lipseşte persoanelor consumatoare de alcool. Totuşi, eroii acestui reportaj şi-au depăşit limitele şi vor să-şi împărtăşească experienţa.

Directorul Dispensarului Republican de Narcologie, Mihail Oprea, spune că problema alcoolismului în R. Moldova este una complicată, pentru că populaţia consumă alcool în cantităţi foarte mari şi tratamentul este un proces anevoios. „Această procedură necesită răbdare din partea pacientului. El trebuie să fie motivat să facă schimbarea pentru a se întoarce la normalitate. Este important şi profesionalismul cadrului medical, pentru că specialiştii trebuie să ajute persoana, să o facă să înţeleagă consecinţele bolii, rezultatul tratamentului, posibilitatea de revenire şi continuare a vieţii familiale şi sociale”, explică directorul.

Pentru anul 2016, Compania Naţională de Asigurări în Medicină a încheiat un contract cu Dispensarul Republican de Narcologie pentru profilaxia, depistarea, tratamentul şi reabilitarea bolnavilor cu profil narcologic în valoare de circa 24 milioane de lei. Astfel, alcoolismul se poate trata în baza poliţei medicale. Directorul Dispensarului susţine că „toate persoanele care sunt motivate pot face tratamentul în cadrul instituţiei sau în cabinetele narcologice din teritoriu. Vor fi consiliate şi, respectiv, vor face medicaţie în condiţii de ambulatoriu”, a declarat Mihail Oprea pentru Ziarul de Gardă.

„Alcoolismul nu este o problemă de voinţă sau de tărie de caracter, cum este foarte des interpretată”

Tratamentul medicamentos nu întotdeauna este eficient pentru un alcoolic. În realitate, acesta implică mai multe aspecte şi se face pe etape. Arcadie Astrahan, directorul Centrului de Criză şi Reabilitare „Recovery”, spune că medicamentaţia este abia prima etapă pentru o persoană cu consum activ sau în cazuri de intoxicaţie cu alcool. „După această primă etapă este nevoie de consiliere psihoterapeutică foarte intensă. Alcoolismul nu este o problemă de voinţă, de tărie de caracter, cum este foarte des interpretată. Este o maladie care în cele mai multe cazuri nu este curabilă, însă se poate obţine un nivel foarte bun de control prin metode medicale, psihologice, sociale”, a afirmat directorul, care este şi psihoterapeut în cadrul Centrului.

Specialistul spune că după prima etapă medicamentoasă este nevoie de cel puţin o lună în care zilnic se fac şedinţe cu psihologii. O şedinţă costă cel puţin 200 de lei, astfel că un alcoolic, pe lângă motivaţie, trebuie să aibă şi bani ca să se poată trata.

„La 30 de ani ne tot ţinem de alcool”

În satul Puhoi din raionul Ialoveni, ca şi în alte sate sau oraşe din republică, se consumă la greu alcool. Dar satul a decis să lupte cu acest fenomen. Primarul Petru Frunze a găsit o modalitate prin care să determine mai multe persoane „să se lase de băut” şi să muncească. Este vorba despre un concurs la care a invitat să participe în jur de 50 de alcoolici, ca la final să primească un premiu de 1000 de lei fiecare.

Primarul mărturiseşte că cei mai mulţi nu au fost interesaţi de concurs. „Am discutat personal cu fiecare. O parte din ei au refuzat de la bun început. Respectiv, au acceptat vreo 14 persoane. Au încheiat un acord cu primăria, prin care să se oblige că timp de jumătate de an nu vor consuma băuturi alcoolice, se vor angaja în câmpul muncii şi, totodată, nu vor aplica violenţa asupra membrilor familiei sau ai comunităţii. Pe parcurs, unii au revenit la patima lor şi la final am ajuns cu 3 persoane”, susţine Petru Frunze.

Svetlana şi Ion formează o familie împreună cu cei doi băieţei ai lor – unul de clasa întâi şi altul mai mic. Ei locuiesc în casa părinţilor. Pentru că au fost consumatori de alcool şi au renunţat, primarul trebuie să-i remunereze acum cu 2 mii de lei, în total.

Svetlana s-a plâns că o duc cam greu, motiv pentru care au căzut în patima vinului. „Suntem tineri, în primul rând, iar în al doilea rând, nu e frumos, că ne vede lumea şi o să zică că la anii aceştia, la 30 de ani pe care îi avem, ne tot ţinem de alcool. Nu se poate chiar aşa! Ne stricăm sănătatea! Copiii trebuie crescuţi şi i-am spus soţului că trebuie de lepădat, de ţinut în mâini, ca să fie totul bine. Şi iată, cu ajutorul nostru şi cu cel al primarului, am reuşit!”, povesteşte soţia.

De cealaltă parte, Ion se arată mulţumit că au depăşit momentul de cumpănă. Este angajat la primărie şi are sarcina zilnică să ude florile, să măture în centrul satului şi să aibă grijă să fie curat. „Înainte da, noi serveam, dar acum deloc. Domnul primar s-a străduit să ne ajute cu un loc de muncă aici, în sat, să ne dea un ajutor bănesc. Lucrul nu este greu şi noi ne străduim ca să arate totul frumos”, se arată optimist soţul.

„Alcoolul este mai puternic decât mine”

O altă metodă de a se trata de alcoolism sunt întâlnirile dependenţilor la Clubul Alcoolicilor Anonimi. În fiecare marţi şi joi seara aceştia se întâlnesc într-un loc secret şi discută despre „patima băutului”. Fiecare membru trece printr-un program de 12 paşi ca să-l motiveze să se abţină de la consum.

„Bună seara. Mă numesc Andrei şi sunt alcoolic de 5 ani”, aşa se salută fiecare participant cu ceilalţi, înainte de a discuta despre trăirile lor. Un alt membru mărturiseşte că nu mai bea alcool de jumătate de an. „Îmi plăcea să fiu beat. De la început, în primii ani de consum, mă simţeam mai vesel, cu mai mută energie, dar în ultimii ani, beam pur şi simplu ca să mă îmbăt. Adică, nu beam un pahar de vin ca să am poftă de mâncare. Dacă luam un pahar, nu mă mai opream”, povesteşte un membru al Clubului Alcoolicii Anonimi.

O membră a aceluiaşi grup zice că totul a început de când a finalizat 10 clase şi a venit în Chişinău. „Atunci am început cu prietenii. Eu simţeam că devin mai veselă, mai deschisă, mai dezlănţuită. Beam tot mai mult şi erau momente când nu controlam cantitatea. Voiam tot timpul să beau pentru că deja nu mă mai simţeam fericită. Mi se părea că în interiorul meu ceva nu era în regulă. Găseam un gol în interior şi obişnuiam să-l umplu cu alcool. Atunci nu mă gândeam că sunt alcoolică. Pe parcurs, am ajuns la Alcoolicii Anonimi şi deja mă abţin de la alcool de mai mult de 10 ani”, spune femeia.

Georgeta Carasiucenco