Ai cui sunt avocaţii parlamentari?
Evaluarea TI Moldova arată că dependenţa faţă de Parlament a Centrului pentru Drepturile Omului este mult prea mare şi mult prea evidentă. Prezentarea raportului anual de respectare a drepturilor omului poartă caracterul unei dări de seamă. „În această situaţie, publicul percepe Centrul ca pe o instituţie dependentă de Parlament, şi nu ca pe un adevărat avocat al poporului care trebuie să apere în Parlament drepturile omului, venind cu critici şi la adresa Parlamentului”, se menţionează în evaluare. Totodată, legea care urmează să reglementeze activitatea Centrului a stârnit mai multe controverse, deputaţii modificând-o radical, fără consultări cu societatea civilă.
Avocaţii parlamentari îşi desfăşoară activitatea în cadrul Centrului pentru Drepturile Omului (CpDOM) – instituţie publică independentă, creată în 1998. Aceasta dispune de anumite resurse financiare, umane şi de infrastructură, care însă nu sunt suficiente pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale, despre această situaţie semnalându-se în rapoartele mai multor experţi internaţionali şi naţionali. Lipsa unui sediu adecvat, clădirea fiind avariată, fără birouri pentru audienţa persoanelor, lipsa mijloacelor de transport suficiente, dotarea insuficientă cu automobile, salariile mai mici decât ale altor funcţionari din alte autorităţi publice centrale sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă instituţia, semnalate de TI Moldova în cadrul evaluării celor 13 piloni din cadrul Sistemului Naţional de Integritate.
Integritatea avocaţilor parlamentari
Astfel, Ion Manole, directorul executiv al Asociaţiei Promo-Lex, susţine, în discuţia cu autorii studiului, că au fost cazuri în care avocaţii parlamentari au fost influenţaţi politic, cel mai elocvent exemplu fiind reacţia acestora la evenimentele din 7 aprilie 2009, când, în opinia lui, avocaţii nu au apărat activ drepturile omului şi nu au fost liberi şi independenţi. „Atât organizaţiile pentru drepturile omului, cât şi societatea aveau nevoie de un ajutor rapid al avocaţilor poporului, însă aceştia s-au limitat la declaraţii politice…”, a menţionat Manole.
„De asemenea, deşi există cerinţe de profesionalism şi conduită ireproşabilă faţă de candidaţii la funcţia de avocat parlamentar, au fost cazuri când avocaţii nu au făcut faţă acestor cerinţe. De exemplu, experţii în protecţia drepturilor copilului au alertat opinia publică referitor la faptul că avocatul copilului, dna Tamara Plămădeală, a apărut de mai multe ori în ipostaza de susţinător al agenţiilor specializate în adopţiile internaţionale. În opinia Marianei Ianachevici, director executiv al organizaţiei „Ave Copiii”, statutul de avocat al copilului este incompatibil cu cel de apărător al intereselor unor firme specializate în adopţii”, se menţionează în evaluare. Un alt caz la care TI Moldova a atras atenţia este cel al avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu, cea care, la forumul internaţional de la Erevan din iulie 2013 a numit Armenia „stat agresor”, iar declaraţiile sale erau cât pe ce să provoace un scandal diplomatic între R. Moldova şi Armenia.
Subordonare şi dependenţă în loc de critici
„La general, CpDOM asigură accesul publicului la informaţiile ce ţin de activitatea instituţiei şi a avocaţilor parlamentari. Totuşi, pagina web nu este interactivă şi nu oferă posibilitatea adresării petiţiilor sau solicitării informaţiilor on-line. Declaraţiile de venituri şi proprietate ale avocaţilor parlamentari nu sunt plasate pe pagina web a Centrului”, constată autorii evaluării. În baza interviurilor cu diverse instituţii care au fost la un moment dat în contact cu avocaţii parlamentari, autorii studiului relevă că „experţii PNUD-Moldova califică cooperarea CpDOM cu Parlamentul drept deficitară, explicând acest fapt inclusiv prin lipsa unor reglementări clare ale procedurii de audiere a raportului anual, lipsa procedurilor de audiere a rapoartelor tematice, precum şi prin eforturile insuficiente ale Centrului de a semnala deputaţilor despre cazurile de încălcare a drepturilor omului”, se spune în evaluare.
De asemenea, experţii consideră că CpDOM nu se poziţionează ca o entitate independentă, ci subordonată Parlamentului, prezentarea raportului anual de respectare a drepturilor omului purtând caracterul unei dări de seamă. „În această situaţie, publicul percepe CpDOM ca pe o instituţie dependentă de Parlament, şi nu ca pe un adevărat avocat al poporului care trebuie să apere în Parlament drepturile omului, venind cu critici şi la adresa Parlamentului”. Autorii evaluării remarcă şi faptul că, deşi sunt mici progrese în conlucrarea CpDOM cu societatea civilă, această conlucrare este slab dezvoltată şi mai mult declarativă, iar în opinia unor reprezentanţi ai societăţii civile, CpDOM şi ONG-urile au uneori o atitudine negativă asupra activităţii reciproce, ceea ce îngreunează comunicarea şi conlucrarea.
Recomandări pentru CpDOM
În contextul evaluării, TI Moldova a elaborat mai multe propuneri care ar remedia deficienţele instituţiei. Astfel, se recomandă includerea prevederilor cu privire la instituţia avocatului parlamentar în Constituţia R. Moldova, elaborarea şi aplicarea unui mecanism de monitorizare a implementării recomandărilor CpDOM, punerea în corespundere a politicii de salarizare a avocaţilor poporului şi a personalului CpDOM cu nivelul de calificare, responsabilitate şi complexitate a activităţii funcţionarilor instituţiei, dar şi adoptarea de către Parlament a proiectului Legii cu privire la avocatul poporului, ţinând cont de recomandările experţilor internaţionali şi naţionali, care conţine prevederi referitoare la independenţa financiară a instituţiei, selectarea avocaţilor prin concurs, stabilirea garanţiilor suplimentare de profesionalism şi integritate pentru candidaţi, precum şi la transparenţa activităţii avocaţilor poporului.
De fapt, legea cu privire la avocatul poporului a provocat şi încă mai provoacă controverse în societate. Iniţial, legea prevedea că va exista un singur avocat parlamentar care se va numi avocatul poporului. La proiectul legii respective s-a lucrat încă din 2011, iar la finele anului trecut, Parlamentul o vota în lectura a doua, aceasta fiind remisă către Preşedinţie, care urmează să o promulge sau retrimită Parlamentului. Doar că, imediat după ce a fost votată de aleşii poporului, legea a fost contestată de mai multe ONG-uri, care au cerut preşedintelui, prin apeluri publice, să nu o promulge. Nemulţumirile sunt cauzate de modificările la care a fost supusă legea în Parlament, fără ca ele să fie consultate cu societatea civilă. Astfel, cele 17 ONG-uri semnatare ale apelului au indicat că proiectul de lege votat în lectura a doua de către deputaţi nu este făcut public, dar că, în urma analizei proiectului de lege de care dispuneau, au constatat mai multe schimbări radicale faţă de proiectul de lege discutat iniţial.
Legea privind Avocatul poporului, refuzată de Timofti?
Astfel, s-a instituit încă o funcţie de Avocat al poporului, care este specializat în protecţia drepturilor copilului, asta deşi, în cadrul grupurilor de lucru de elaborare a proiectului de lege în cadrul Ministerului Justiţiei în perioada 2011 – 2013 şi la adoptarea proiectului de lege în lectura întâia, Parlamentul a supus dezbaterilor publice activitatea doar a unui Avocat al poporului şi a mai mulţi adjuncţi, unul dintre care va fi specializat în protecţia drepturilor copilului, a fost exclus criteriul conform căruia experienţa anterioară a Avocatului poporului trebuie să fie una notorie în domeniul apărării şi promovării drepturilor omului, au fost excluse principiile de organizare a concursului pentru alegerea Avocatului poporului, i s-a impus Avocatului poporului să nu informeze publicul despre problemele statului, i s-a permis să aibă o apartenenţă politică, unica incompatibilitate în acest sens fiind calitatea de membru al unui partid politic, s-a limitat cercul de persoane care ar urma să sesizeze Avocatul poporului etc.
Săptămâna trecută, reprezentanţii mai multor organizaţii internaţionale s-au întâlnit cu şeful statului şi au discutat despre legea privind Avocatul poporului. Surse de încredere susţin că, în urma discuţiilor, s-a ajuns la concluzia ca Nicolae Timofti să nu o promulge, aceasta urmând a fi retrimisă Parlamentului. „Legea se examinează. Am recepţionat şi apelurile mai multor ONG-uri. Preşedintele va lua o hotărâre în perioada următoare”, s-a limitat să ne spună Vlad Ţurcanu, purtătorul de cuvânt al şefului statului.
Precizăm că evaluarea CpDOM face parte din proiectul TI Moldova „National Integrity System Assessments in European Neighbourhood East Region”, desfăşurat în cinci ţări membre ale Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaijan, Georgia, Ucraina şi Moldova), proiect finanţat de Comisia Europeană şi Fundaţia Est-Europeană.
V.M.
