Afiliere obligatorie la sindicat
Orice afiliere la organizaţia sindicală este un act benevol. Acest lucru îl cunosc membrii sindicatelor, dar şi angajaţii organizaţiilor sau întreprinderilor de orice nivel de drept public sau privat. Art. 11, p. 1, al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care R. Moldova a aderat la 01.02.1998, prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de a se afilia la sindicate, pentru apărarea intereselor sale.
Constituţia R. Moldova, art. 42, garantează dreptul oricărui salariat de a întemeia şi de a se afilia la sindicate, în scopul apărării intereselor sale. Deci, afilierea la oricare sindicat este un drept recunoscut de lege, dar nu şi o obligaţie. De asemenea, afilierea nu se efectuează concomitent cu semnarea cererii de angajare la un loc nou de muncă sau la o muncă prin cumul.
În conformitate cu pct. 9 al Statutului Sindicatului angajaţilor din învăţământul public şi ştiinţă din R. Moldova, înregistrat în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 616 din 06.11.1991, „Membru al Sindicatului poate deveni orice persoană care munceşte la întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile din republică sau studiază într-o instituţie, aşezământ superior sau mediu de specialitate din cadrul Ministerului Ştiinţei şi Învăţământului al R. Moldova, Academiei de Ştiinţe a R. Moldova, precum şi orice persoană care munceşte în cooperativele de ramură, încadrată parţial în procesul de muncă sau temporar nu lucrează şi care recunoaşte prezentul Statut, plăteşte cotizaţiile de membru, şi bursierii ce-şi fac studiile peste hotare”.
Capitolul IV al Statutului Sindicatului lucrătorilor din învăţământ şi ştiinţă, în p.18, alin.2, prevede că sindicatul îşi organizează activitatea pe baza caracterului benevol al admiterii de noi membri şi al retragerii din rândurile Sindicatului, iar p. 10 spune că „membrii Sindicatului sunt înregistraţi de organizaţia sindicală la locul de muncă sau de studii”. Admiterea de noi membri este individuală, în temeiul cererii personale. Chestiunea privind aderarea la Sindicat se examinează la adunarea grupului sindical de secţie (biroul sindical), iar acolo unde acesta lipseşte – la comitetele sindicale ale organizaţiei sindicale primare. Atunci când nu există grupuri sindicale, admiterea de membri în Sindicat se efectuează la adunarea sindicală a organizaţiei primare de secţie. Mijloacele Sindicatului se constituie din taxele de înscriere şi cotizaţiile de membru lunare, iar cotizaţiile percepute se stabilesc în proporţie de 1% din salariul lunar, bursă, precum şi din toate categoriile de salarizare.
Din prevederile legale rezultă că cotizaţiile se achită în mărime de 1% din salariul lunar şi categoriile de salarizare (Legea Nr. 1305 din 25.02.1993 prin art. 5, pct. (2) prevede salarizarea lucrătorilor sferei bugetare în baza categoriilor de salarizare ale Reţelei tarifare unice) de la locul de bază, sau dacă salariatul, cumulând o funcţie la altă întreprindere, în cazul nostru, instituţie de învăţământ, doreşte să se afilieze la organizaţia sindicală primară existentă, depune din nou cerere, pentru achitarea cotizaţiei.
Deşi actele normative prevăd în mod cert afilierea benevolă şi în baza cererii personale, unele organizaţii sindicale ignoră aceste prevederi, considerând că aderarea la sindicat se efectuează în mod automat şi obligatoriu, concomitent cu angajarea la serviciu, deşi Statutul lucrătorilor învăţământului public şi ştiinţei din R. Moldova prevede întrunirea în rândurile sale a cetăţenilor pe baza liberului consimţământ.
Acum trei luni, într-o astfel de problemă, am făcut o adresare la Conducerea Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei, în scopul soluţionării rapide şi corecte a unui litigiu. Din păcate, nu am primit niciun răspuns, astfel fiind încălcate prevederile Legii cu privire la petiţionare, dar nici nu a fost întreprinsă vreo acţiune adecvată în cazul despre care sesizasem sindicatele. În consecinţă, până în prezent, un profesor care cumulează funcţia sa la un liceu din satul vecin este prejudiciat material, deoarece nu-i este restituită suma sustrasă ilegal pe parcursul a doi ani. Mai mult, „sustragerea” abuzivă a cotizaţiilor continuă.
Deci sindicatele continuă să submineze în mod direct interesele membrilor lor, ignorând faptul că sunt organizaţii obşteşti în care persoanele se înscriu pe principii benevole.
Lilia GULCA, jurist
