Adopţia naţională – proces anevoios

A adopta sau nu un copil? Este o întrebare tot mai frecventă în rândul familiilor din întreaga lume. Procedura, pe lângă faptul că este una complicată şi de durată, are şi un puternic impact emoţional, atât pentru părinţi, cât şi pentru copil.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Procedura îndelungată a adopţiei este menţinută de către autorităţi pentru a se asigura că viitorii părinţi vor oferi copilului toată grija, dragostea, dar şi condiţiile socio-economice necesare dezvoltării sale.

La 30 ianuarie 2011, în R. Moldova, a intrat în vigoare Legea nr. 99 privind regimul juridic al adopţiei, prin care sunt strict stabiliţi paşii pe care trebuie să-i urmeze viitorii părinţi pentru a adopta un copil. Aici voi face trimitere la prevederile acestei legi, explicându-vă procedura de adopţie.

Juridic vorbind, adopţia este „operaţiunea prin care se creează legătura de filiaţie între adoptat (copil) şi adoptator (părinte), precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului”.

Ce condiţii trebuie să întruniţi/respectaţi pentru adopţie?

• Copilul poate fi adoptat până la vârsta de 18 ani. Totuşi, legea conţine şi o derogare de la această normă, adică persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu (aptitudinea unei peroane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin săvârşirea de acte juridice proprii) până la 18 ani poate fi adoptată doar atunci când adoptator este persoana sau familia care a crescut-o, dacă a convieţuit cu acestea nu mai puţin de 3 ani până la depunerea cererii de adopţie.
• Capacitate de exerciţiu deplină pentru părinţi;
• Vârsta părinţilor adoptatori nu trebuie să fie mai mică de 25 de ani şi aceştia trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani. Este suficient doar unul dintre soţi să aibă împlinită vârsta de 25 de ani. Art. 12 alin. (2) din Legea privind regimul juridic al adopţiei stabileşte că „instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani”.
• Părinţii trebuie să fie căsătoriţi de cel puţin 3 ani. Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani până la depunerea cererii de adopţie. Această condiţie este limitativă pentru cuplurile căsătorite care doresc să adopte un copil, pentru a fi asigurată stabilitatea pentru copilul ce urmează a fi înfiat.
• Cel puţin 3 ani trăiţi în R. Moldova pentru cetăţeni străini şi apatrizi (persoanele care nu au cetăţenia niciunui stat). Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în R. Moldova pot adopta copii, conform procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în R. Moldova de cel puţin 3 ani până la depunerea cererii de adopţie.
• Adoptatorii trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării multilaterale şi armonioase a personalităţii copilului, iar persoanele care nu pot face dovada asigurării condiţiilor materiale necesare pentru dezvoltarea unui copil sau au un comportament imoral, sau au fost condamnate pentru comiterea unei infracţiuni, nu vor putea lua în adopţie un copil.

Cine nu este în drept să adopte un copil (art. 12 din Legea privind regimul juridic al adop-ţiei):

• Persoanele decăzute din drepturile părinteşti de către instanţa de judecată;
• a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
• care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
• care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sunt decăzute din exerciţiul acestor drepturi;
• eliberate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza neglijării obligaţiilor;
• care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;
• care au fost condamnate pentru comiterea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.

Procedura propriu-zisă de înfiere 

• Dacă întruniţi toate condiţiile necesare unei adopţii, purcedem la procedura propriu-zisă de înfiere. În primul rând, pregătiţi actele ce urmează a fi anexate la cererea de adopţie, mai exact (art. 15 din Legea sus-menţionată):
• copia actului de identitate;
• copia certificatului de naştere;
• copia certificatului de căsătorie, în cazul adopţiei de către un cuplu căsătorit, sau copia de pe certificatul de divorţ, dacă sunteţi divorţat;
  √ certificatul de la locul de muncă şi despre cuantumul salariului pentru ultimele 12 luni. Dacă nu sunteţi angajat, urmează să fie prezentată copia declaraţiei de venituri depusă la Inspectoratul Fiscal de Stat sau un alt act ce ar putea confirma venitul pentru ultimele 12 luni;
• copia autentificată a actului ce confirmă dreptul dvs. de proprietate sau dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ (contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei, contractul de închiriere a spaţiului locativ);
• cazierul judiciar;
• certificatul medical, în care se confirmă că nu suferiţi de boli psihice şi de alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia medicală de la domiciliu;
• date biografice (se scrie în formă liberă şi urmează să includă date cu referire la naşterea solicitantului; date despre părinţii persoanei ce a depus cererea; informaţii cu referire la studiile persoanei, la căsătorie; se indică dacă persoana are copii din căsătorie, dintr-o altă căsătorie sau din afara căsătoriei; date cu privire la viaţa profesională, locul de muncă, salariul lunar, precum şi alte informaţii care se consideră că ar fi utile la examinarea cererii).

Completaţi cererea de adopţie şi o depuneţi la autoritatea teritorială în a cărei rază aveţi domiciliul. În cererea de adopţie indicaţi numele, prenumele, anul, luna şi ziua naşterii, adresa de la domiciliu şi de la reşedinţă, motivele pentru care doriţi înfierea şi eventuala disponibilitate de a adopta mai mulţi copii, inclusiv fraţi. Pentru a confirma depunerea cererii de adopţie, autoritatea tutelară vă va elibera un certificat.

După recepţionarea cererii, autoritatea teritorială va evalua corespunderea garanţiilor morale şi a condiţiilor dvs. materiale necesităţilor de dezvoltare a copilului, conform unui regulament aprobat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, întocmind un raport de evaluare. Acest raport de evaluare include:

• informaţii şi date privind personalitatea, starea de sănătate, situaţia economică a persoanelor ce doresc să adopte, viaţa familială, mediul social, condiţiile de trai, aptitudinile de îngrijire şi de educare a unui copil, opinia celorlalţi membri de familie privind eventuala adopţie;
• motivele pentru care adoptatorul doreşte să adopte un copil;
• concluzia cu privire la capacitatea de adopţie a adoptatorului.

În baza rezultatelor evaluării, autoritatea teritorială emite o decizie privind eliberarea sau refuzul eliberării atestatului de adoptator.

Astfel, în cazul eliberării atestatului, autoritatea teritorială decide trecerea solicitantului în evidenţă ca adoptator. Atestatul de adoptator este valabil pentru o perioadă de un an. Autoritatea teritorială prelungeşte valabilitatea atestatului în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului, reevaluând garanţiile morale şi condiţiile materiale ale acestuia. În cazul în care potrivirea adoptatorului a avut loc, termenul de valabilitate a atestatului de adoptator se prelungeşte de drept fără a se solicita reînnoirea lui.

Iar dacă autoritatea tutelară refuză eliberarea atestatului de adoptator, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, solicitanţii de adopţie sunt în drept să ceară reevaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale. Pentru a vă evalua repetat, autoritatea tutelară va constitui o comisie specială, formată din specialişti care vor participa la reevaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale şi care se vor expune într-un raport comun. Dacă în urma solicitării nu este eliberat atestatul de adoptator, în termen de 30 de zile persoanele pot contesta refuzul prin depunerea unei cereri la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi, ulterior, în instanţa de judecată.

Părinţii nu pot adopta dacă nu au atestat de adoptator, iar copiii nu pot fi adoptaţi dacă nu sunt luaţi la evidenţă de către autoritatea teritorială şi cea centrală (Ministerul Muncii)

• După stabilirea statutului de copil adoptabil, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului întreprinde măsuri de selectare a adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil, ţinând cont de interesul superior al copilului şi de cererea adoptatorului.
• În procesul determinării compatibilităţii adoptatorului, au prioritate:  rudele copilului adoptabil, tutorele sau curatorul copilului, persoana care are în plasament familial copilul, ca părinte educator sau ca asistent parental profesionist.
• Adoptatorul selectat primeşte din partea autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului pentru care a fost declarat potrivit un permis de vizită. Astfel, numărul de vizite este stabilit de autoritatea tutelară şi are drept scop dezvoltarea treptată a relaţiei de ataşament dintre copil şi părinte.
• Pentru încuviinţarea adopţiei este absolut necesar:
• consimţământul părinţilor biologici sau, după caz, al tutorelui sau al curatorului copilului ai cărui părinţii sunt decedaţi, nu sunt cunoscuţi, sunt declaraţi dispăruţi fără urmă sau decedaţi, sunt declaraţi incapabili, în condiţiile legii;
• consimţământul adoptatorului;
• consimţământul copilului adoptabil care a împlinit vârsta de 10 ani.
• După toţi aceşti paşi, în termen de 5 zile de la potrivire, autoritatea teritorială de la domiciliul copilului îl încredinţează părintelui adoptator pe o perioadă de 90 de zile, pentru adaptarea copilului cu părintele şi pentru constatarea compatibilităţii lor.
• Apoi, părintele adoptator depune cerere de încuviinţare a adopţiei în instanţa de judecată (competentă de la domiciliul copilului adoptabil pentru care a fost declarat potrivit) în vederea examinării în fond a cauzei.
• Cererea de încuviinţare a adopţiei se examinează cu participarea obligatorie a adoptatorului, a reprezentantului autorităţii teritoriale de la domiciliul copilului şi a procurorului. Instanţa de judecată va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă şi-a format convingerea, pe baza probelor administrate, că adopţia este în interesul superior al copilului.
• Adopţia se consideră încuviinţată la data devenirii irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Autoritatea teritorială de la domiciliul copilului este obligată să comunice autorităţii teritoriale de la domiciliul părinţilor adoptivi încuviinţarea adopţiei, expediind o copie de pe hotărârea judecătorească.

P.S. Procedura de adopţie este cu mult mai complexă decât am încercat eu să o descriu mai sus. Pentru că trebuie îndeplinite o sumedenie de condiţii, această operaţiune durează uneori exagerat de mult. Dar, într-un final, rezultatul contează. Şi, credeţi-mă, se merită tot acest efort, ca mai apoi să aveţi alături un suflet nobil pentru tot restul vieţii, care să vă strige „mamă” şi „tată”!

N.B.: Acest articol nu este o lucrare ştiinţifică, este o formă de asistenţă juridică pentru cititorii ZDG şi se referă la adopţia naţională. Adopţia internaţională o vom desfăşura în următorul articol.

Corina OPREA