Oameni Ion Migalatiev: folclorul – o lecție pe care telefoanele nu o pot preda
Când culorile sărbătorilor de iarnă se sting, iar clinchetul clopoțeilor și vocile colindătorilor sunt puse pe pauză, înțelegem că vine primăvara. Acest schimb de anotimpuri aduce inspirație și multă speranță celor pasionați de muzică, iar acest lucru îl confirmă și Ion Migalatiev, interpret de muzică populară, conducător artistic al Ansamblului „Ștefăneii”.
Dragostea de folclor sau dedicația pentru ecrane?
Într-o pauză survenită după o scurtă călătorie în Italia, după reluarea orelor și repetițiilor, am reușit să discutăm cu Ion Migalatiev despre cariera sa muzicală, alături de copiii pasionați de folclor, în condițiile avalanșei de muzică modernă și pasiunii copiilor pentru ecrane.
„În 2019, după absolvirea Colegiului «Ștefan Neaga» și a Academiei de Arte, mi-am început cariera de profesor. La inițiativa unui prieten, am cunoscut activitatea Centrului de Creație «Curcubeul» din Chișinău. Am început de la constituirea unui cerc folcloric care, de la un an la altul, a crescut într-un ansamblu care activează acum pe lângă Liceul «Ștefan cel Mare și Sfânt». Am selectat copii, în special după abilitățile lor muzicale. Apoi am început să clădesc o construcție temeinică. Inițial erau trei grupe a câte 16 copii, apoi numărul doritorilor a crescut”, spune Ion Migalatiev, bucuros că în prezent îngrijește vocile, pasiunile, dragostea de folclor a circa 70 de discipoli.
Artistul recunoaște că nu e simplu deloc să menții aceste activități, în condițiile unei concurențe acerbe cu ecranele, care îi pasionează pe cei mici, dar și pe cei mari. La fel, nu e simplu să-i convingi pe copiii de la oraș să cunoască, să studieze, să îndrăgească și să rămână îndrăgostiți de folclor. „La țară poate e mai ușor să rămâi aproape de folclor, dar la oraș, acolo unde viața culturală și socială e mult mai zbuciumată, avem mai multe probleme, deoarece copiii, dar și părinții acestora, preferă deseori alte activități”, spune profesorul despre eforturile sale de a ține copiii pe care îi instruiește alături de muzica populară.
L-am întrebat de ce au decis ca ansamblul să se numească „Ștefăneii”. Conducătorul artistic al colectivului amintește că, pe timpuri, în cadrul acestui liceu, activase un ansamblu cu acest nume. „Am și găsit niște partituri pe care era indicat că erau ale Ansamblului «Ștefăneii», cel de altădată. Astăzi sunt 70 de copii de diferite vârste. Pentru mine a fost o provocare că am ajuns cu generația de copii din 2019, care sunt în clasa a VII-a astăzi. Au rezistat, au crescut în cadrul acestui ansamblu. Încerc să valorific dragostea lor de folclor, de artă”, spune Ion Migalatiev. Vorbim despre unul dintre cele mai importante succese ale Ansamblului „Ștefăneii” din cei 7 ani de existență: „Participarea în cadrul unui proiect cultural internațional, desfășurat la Craiova, alături de colective folclorice din Bulgaria, România, Grecia. Dumitru Lilia, de la Craiova, este inima acestei colaborări. De câțiva ani participăm la evenimentele de la Craiova. În 2025, ei au venit la noi, 70 de copii, și am evoluat împreună. Toți așteaptă cu nerăbdare aceste întâlniri.”
Când pedagogii sunt modele pentru copii
Cum e posibil ca și copiii de la oraș să îndrăgească folclorul? „Încerc să fiu un model pentru ei, așa cum părinții mei au fost și sunt un model pentru mine. În familia mea și a soției mele, Drăgălina Cheptănaru-Migalatiev, tradiția pedagogiei, a unei educații elevate, este veche. Mamele noastre întotdeauna au avut grijă să educe mai multe generații cu dragoste de frumos, de artă. La început a fost greu să le explic ce este muzica populară, în condițiile în care prevala muzica modernă. Când a ajuns la perioada colindelor, le-am spus că fiecare copil trebuie să cunoască cel puțin un colind. Le-am mai spus că dacă noi nu le învățăm, nu le păstrăm, nu le transmitem mai departe, ele se vor pierde”, spune profesorul. O pagină aparte în procesul educațional e originea și semnificația costumului popular românesc. „Cum se îmbracă? Ce semnifică piesele acestui costum, dar și ce înseamnă să cântăm împreună. Vreau să spun că până la ieșirea în scenă e mult de lucru, în schimb, ieșind în fața publicului și primind aplauze generoase, ei deja se simt mici artiști”, povestește conducătorul artistic al „Ștefăneilor”.
Cu timpul, a înțeles că trebuie să edifice cu discipolii săi o relație bazată pe sinceritate, deoarece copiii au nevoie să vadă prieteni în persoana profesorilor. Ajungem să discutăm și despre cum alungă din viața copiilor tristețile cu care aceștia uneori vin de acasă și se întâmplă să nu mai poată cânta din această cauză. „Le spun că toate în viață sunt trecătoare. Avem chiar ziceri din folclor care sunt menite să trateze tristețea. Ei ascultă și încearcă să înțeleagă, să-mi dea crezare”, își dezvăluie pedagogul strategia.
Le spun că tot ce văd în telefoane e trecător
Pasiunea pentru folclor și cea pentru ecrane, care e tot mai persistentă în rândul copiilor, este un subiect aparte. „Este o problemă a societății. Se referă nu doar la copii, dar și la cei maturi. Din păcate, telefoanele înlocuiesc cartea. Există totuși speranța că ei pot delimita ecranele de cunoștințele și activitățile adevărate. Le spun că ceea ce facem noi este aici și acum, noi facem viitorul, istoria, peste ani își vor aminti cântecele pascale, colindele, vor avea ce le povesti copiilor lor. La repetiții nu stăm în telefoane. Încerc să-i conving că tot ce văd în telefoane e trecător. Că vor ajunge la o vârstă când vor înțelege valoarea cunoștințelor adevărate”, spune Ion Migalatiev, fără a ezita să se refere și la situația din familia sa. „Pe noi muzica ne-a apropiat, am studiat împreună. Discuțiile despre muzică nu lipsesc în familie. Inițial, și eu, ca și Drăgălina, studiasem muzica clasică, dar, sub influența marelui Ion Paulencu, am ajuns în Ansamblul „Bucovina”, unde am însușit mai multe tradiții muzicale. Astăzi, feciorii noștri, Ionel și Gheorghe, studiază la școala de arte. Ionel are 13 ani și e pasionat de acordeon; Gheorghiță, la ai săi 9 ani, studiază clarinetul. Noi am înțeles că dacă neglijăm valorile și tradițiile, ne pierdem ca identitate”, spune cu sinceritate Ion Migalatiev.
Diaspora – cu dor de baștină, dar și cu frică de revenire
Când revine acasă după întâlnirile cu membrii Diasporei, gândurile tot la muzică, la folclor, la tradiții și la viitor rămân. „În condițiile migrației, copii pleacă împreună cu părinții lor, mulți uită limba maternă, cântecele folclorice, colindele… Aici ar fi mult de muncit. De fiecare dată, fiind la întâlnirile cu cei plecați de acasă, descopăr că mulți, interacționând cu alte tradiții, uită de tradițiile de acasă. Observ că ei, deși duc dorul baștinei, trăiesc un fel de frică de revenire. Cei care nu mai au părinți nici nu se gândesc să revină. Am întâlnit și dintre cei care nu vor să-și recunoască baștina. Copiii lor nu mai cunosc muzica tradițională, nu cunosc limba română. Își fac avere materială și mai puțin spirituală. Distanța îi face să-și uite rădăcinile”, enumeră Ion Migalatiev impresiile sale de la întâlnirile cu membrii Diasporei.
