Juravschi a sărit din barcă
Marţi, cu o zi înainte de desemnarea noului Guvern şi cu câteva zile înainte ca acesta să fie votat, deputatul Nicolae Juravschi şi-a prezentat demisia. Nuuuu, nu din Parlament. Din partid.
A scris şi o declaraţie publică, de mână, citeţ. În declaraţie spune că a intrat în partid ca să rezolve marea problemă a sportului moldovenesc, dar tocmai marţea asta, după 6 luni de parlamentarism, a constatat că în Parlament sunt probe de sport care trebuie practicate atunci când se discută proiecte politice majore, aşa cum ar fi crearea alianţelor parlamentare, votarea Guvernului. Începutul lunii iulie 2015 tocmai a adus cu sine lansarea unui sezon sportiv-politic foarte intens. Traseismul e o probă care cere mult tupeu şi dibăcie, nu oricine poate să obţină rezultate. Nicolae Juravschi a reuşit. Cu atât mai mult că a fost ultimul candidat pe lista PLDM care a intrat în Parlament. Juravschi a reuşit să iasă primul.
Există deputaţi statici, care nu înţeleg ce înseamnă mişcările repezi, şi stau într-o fracţiune parlamentară până îi prinde pensia. La Juravschi e altfel. Chiar şi soţia lui confirmă. “El este incendiar, ia deciziile cu o grabă uimitoare. Cel mai complicat într-o barcă e să simţi partenerul. A simţi partenerul e o treabă extrem de serioasă. Cred că cel mai trist e să nu simţi partenerul”, explică Lucia Juravschi, soţia deputatului, într-un interviu acordat cu ceva timp în urmă revistei Vip Magazin. E clar. Juravschi a venit în Parlament în fracţiunea PLDM, a făcut câteva mişcări la stânga, la dreapta, şi peste câteva săptămâni a început să nu mai simtă partenerul din propria barcă politică, în schimb simţea tot mai puternic partenerul dintr-o barcă vecină! La un moment dat, sportivul parlamentar chiar a simţit că a încurcat barca şi a sărit din plin mers! Nu de alta, dar la o distanţă foarte apropiată sunt un şir de obstacole, bunăoară votarea Guvernului, şi cum vâsleşti pentru partenerul pe care îl simţi, dacă el e în altă barcă?
Deputatul Juravschi reprezintă astfel elita traseismului politic moldovenesc. În acelaşi interviu, acesta explică cât de simplu e să devii elită a valorilor materiale: “Unii s-au pomenit în clasa elitei peste noapte, de aceea aş diviza elita moldovenească în 2 categorii: cea a valorilor culturale şi ştiinţifice şi cea a valorilor pur materiale. E regretabil de tot faptul că în societatea noastră deseori e scoasă în evidenţă elita valorilor materiale, fiind puse în umbră valorile autentice”.
Şi soţia sa Lucia, în prezent angajată la organizaţia condusă de soţul său, a confirmat rolul întâmplării în viaţa unui politician elitist: „Pe unii poate întâmplarea i-a propulsat şi le-a oferit o pistă de lansare.” Ea a mai făcut referinţă şi la importanţa „jertfirii de sine” în viaţa elitei moldoveneşti.
Desigur, traseismul cere jertfire multă. Săritul dintr-o barcă în alta în plină viteză e plin de riscuri şi jertfiri. Dacă nici în barca partenerului pe care îl simţi nu te mai simţi în apele tale? Dacă cazi între bărci? Dacă cel pe care-l simţeai de partener e de fapt un crocodil nesimţit? Numai un jertfitor de sine sare în faţă înainte de votare.
Nu e simplu, e surmenant: 4 firme, cluburi sportive, fotoliu parlamentar, toate solicită o filosofie aparte. „Realitatea îţi impune să mânuieşti şi aceste pârghii ale maşinăriei sociale – bani, putere, relaţii”, a mai declarat Nicolae Juravschi într-un interviu în perioada în care încă nu gustase dulceaţa traseismului.
Marian Şura-Mura
