Cavouri de milioane la „Doina”

Directorul Cimitirului „Sf. Lazăr” din Chişinău, alături de câţiva angajaţi, scot bani buni în urma comercializării locurilor din cimitir. Prin jocuri de contabilitate, aceştia au devenit posesori ai unui teren de la intrarea principală în cimitir. Au săpat gropi şi au construit cavouri. Preţul unui cavou depăşeşte 100 mii de lei.

Reporterii ZdG s-au deplasat la Cimitirul „Sf. Lazăr” de pe str. Doina pentru a cunoaşte schemele ascunse de vânzare-cumpărare a unui cavou. La intrarea în cimitir, portarul şi groparii ne-au îndreptat către administraţie. „Directorul vinde cavourile. La el cu aşa întrebări. Dar în care parte vreţi? Lângă biserică costă vreo 240 mii de lei – 8 locuri”, spune portarul.

În anticamera directorului suntem informaţi că şeful va lipsi câteva zile. „Întrebarea cu cavoul, intraţi la şeful adjunct”, ne indică secretara. În biroul recomandat, am dat de maistrul pe înhumări, Nicolae Gâncota. La uşa acestuia, aşteptau rudele unor persoane decedate, solicitând autorizaţii pentru un loc în cimitir. Când ne-a văzut interesaţi de cumpărarea unui cavou, Gâncota ne-a invitat în birou să discutăm detalii, lăsându-i la uşă să aştepte pe ceilalţi cetăţeni, cu mortul pe laiţă.

Un cavou costă 100 mii de lei

Gâncota: — În ce sector doriţi?

Reporter: — La intrarea principală. Avem desenată o schemă cu locul unde am vrea să fie amplasat cavoul.

G.: — Avem şi cu patru locuri, şi cu trei.

R.: — Dar cu şase locuri? Vrem pentru toată familia.

G.: — Cu patru locuri costă 65 mii de lei. Acuşi, să ne uităm. Dacă are şase locuri, poţi să faci opt. Uitaţi-vă, vedeţi? Aici e poarta. Unu, doi, trei, patru, cinci, iată aici. Mergi cu mine cu maşina şi chiar acum ţi-l arăt. Cu şase locuri costă 100 mii de lei.

R.: — Deci câţi euro ?

G.: — În euro, nu ştiu. Trebuie să schimbi în lei. Acuşi, să vină şeful.

R.: — Cu directorul trebuie să vorbesc?

G.: — Eu îţi arăt schema, dar amuşi îl sun şi vine şeful aici şi „rişîm” problema.

Acestea sunt mari, iar acestea mici, vedeţi? Hai mai bine la faţa locului. Mergi cu mine? Ce să vorbim noi aici? Eşti cu maşina?

Într-o clipă, maistrul l-a chemat pe un şofer din apropiere, ca să ne deplasăm pe terenul unde sunt construite cavourile. Între timp, a fost sunat de către şeful adjunct, Oleg Iliev. La telefon, Gâncota i-a spus că vinde un cavou contra 100 mii de lei. După 5 minute parcurse cu automobilul, ne aflam la intrarea centrală în cimitir.

„Îţi fac documente că eşti stăpân pe cavou”

G.: — Aici, alt loc mai bun nu este.

R.: — Dar noi vrem în partea cealaltă.

G.: — Acelea nu-s bune. Sunt construite din fortan. Dacă îngheaţă, a degerat cavoul. Tu plăteşti bani. Ele nici nu sunt ale noastre. Sunt de stat. Pe acesta puteţi să-l luaţi. Este aproape de poartă şi tot timpul e păzit. Acesta e cu trei locuri. Un loc îl facem în pământ.

R.: — Pot să-l cumpăr chiar dacă nu îngrop pe nimeni în acest an?

G.: — Matale îl cumperi. Îţi fac document pe cavou. Deja pui pe cine vrei aici. Îţi fac documente că eşti stăpân.

R.: — Vreau să-l cumpăr. Achit prin bancă?

G.: — Scrii cerere. Apoi îţi dăm locul, îţi vindem cavoul.

R.: — Ce număr are? Acesta e liber?

G.: — Nu. E dat deja. Mergi să vorbim cu şeful. Lui am să i-l arăt pe acesta. Sectorul 117. Numărul la cavou 9/11 şi 9/12. Anul trecut au fost construite şi gata, nu mai sunt. E aproape de poartă şi oamenii le cumpără. E şi biserica aici. Biserica nu poţi să o muţi dintr-o parte în alta. De asta şi am făcut cavourile aici. Hai la şefu’.

Cu aceeaşi maşină am revenit la sediul administraţiei. Eram aşteptaţi de şeful adjunct, Oleg Iliev. Acesta ne-a luat la întrebări.

Banii se încasează la contabilitate

R.: — Am văzut cavoul nr. 9/11. Cum facem cu banii? Fac transfer prin bancă sau achit aici?

Oleg Iliev: — Pentru cine vreţi să-l cumpăraţi? Pentru dvs.?

R.: — Da.

G.: — Prin bancă, nu. Banii aici pe loc îi plătiţi.

Il.: — De unde ştiţi că aici se vând cavouri?

R.: — De la cei care au cumpărat.

Il.: — Aha… Vii aici cu banii, cu toată suma, şi poate mai scădem din preţ. Ei banii şi paşaportul.

O săptămână mai târziu, reporterii ZdG s-au deplasat din nou la administraţia cimitirului, cu acelaşi scop, să cumpere un cavou. Pe directorul Cimitirului „Sf. Lazăr”, Pavel Ene, l-am întâlnit la intrarea în sediul instituţiei.

Directorul vinde cavouri

R.: — Vrem să procurăm un cavou.

E.: — Intraţi în cabinet.

R.: — Cât costă cavoul?

E.: — Cu şase locuri, 85 mii de lei. Aici nu intră costul locului.

R.: — Precizăm că suntem reporteri ZdG.

E.: — Aaaa. Este clar. Dar eu nu vând cavouri. Aşa ţi-am spus cât costă, ca să ştii. Noi vindem doar terenul. Mai departe, alte firme se ocupă de cavouri. Eu nu am dreptul.

R.: — Am constatat că vindeţi cavouri, împreună cu alţi doi angajaţi.

E.: — Alo! Colea, vino cu Iliev la mine! (reporterul a stabilit cu directorul că, atunci când subalternii vor intra în birou, reporterul le va adresa întrebări fără ca el să intervină – n.r.)

R.: — Dle Nicolae, mi-aţi spus că un cavou costă 100 mii de lei. Directorul mi-l vinde cu doar 85 mii de lei. De ce o asemenea diferenţă?

G.: — Fără loc e aşa.

R.: — Cât costă locul?

G.: — Două locuri costă 3 mii de lei.

E.: — Colea, ce prostii îi spui reporterului?

G.: — Dle director, ştiţi cum a făcut el? A venit la noi şi a spus că e un client şi vrea să cumpere un cavou. Dar acum… nu ştiu.

În biroul directorului am solicitat oficial să ni se prezinte schema sectorului 117. De altfel, este o hartă improvizată de conducerea cimitirului, în care sunt plasate locurile unde sunt construite cavouri. Acolo sunt indicate numerele cavourilor care au fost vândute. Schema îi fusese prezentată reporterului la prima întâlnire de la cimitir.

Schema secretă a lui Gâncota

G.: — Eu nu ştiu unde este ea. Poate am pierdut-o. Deja a trecut o săptămână.

R.: — Nu plecăm de aici până nu ne prezentaţi schema.

E.: —Colea, cu ce prostii umblaţi voi? Ce hartă aţi făcut?

G.: — Dle director, am căutat-o, dar n-o găsesc. A dispărut. Nu ştiu cum a dispărut. Poate e la gunoi.

Maistrul pe înhumări, în loc să ne aducă harta sectorului pe care am solicitat-o, ne-a adus o listă a persoanelor decedate. A mai spus că toate datele de pe hartă au fost transferate în lista respectivă de către secretară. Această procedură ar fi fost făcută cu câteva zile înainte de a veni noi. Pentru a verifica cele spuse de angajatul cimitirului, am abordat-o pe secretară. Aceasta a menţionat că lista e din 2007—2008. Ea ne-a şi demonstrat cele spuse de dânsa. În prezenţa secretarei, Gâncota îi reproşa: „Ce, nu ţii minte când le-ai făcut?”.

Tot în aceeaşi zi, 4 martie 2010, directorul i-a chemat pe cei doi subalterni în biroul său. La finele discuţiei, directorul a spus că va verifica dacă cei doi au comis ilegalităţi. Ene, însă, nu a precizat cine l-ar verifica pe el. „Ceva nu este curat la mijloc. Acum am vorbit cu ei şi s-au schimbat la faţă. S-au făcut roşii. Colea este din clanul vechi, când se făceau aşa prostii. El nici n-are studii. Pe Iliev eu l-am adus, în 2007. Nu cred să facă aşa ceva”, declară Pavel Ene, după ce chiar el se oferise să ne vândă un cavou.

Cojuşneanu nu intervine dacă nu sunt plângeri

Precizăm că terenul pe care au loc înmormântările aparţine autorităţilor publice locale. Dar, atunci când un solicitant cere un loc la intrarea principală în cimitir, este pus în situaţia de a cumpăra un cavou de la administraţia cimitirului, la un preţ de 80 de ori mai mare decât costul unui loc pentru înhumări.

Legislaţia în domeniu nu prevede ca angajaţii cimitirului să construiască cavouri, ca apoi să le vândă pe bani grei. Hotărârea Guvernului nr. 1072 din 1988 despre aprobarea Regulamentului cu privire la cimitire şi decizia Consiliului Municipal Chişinău din 14 mai 2009 exclud acest lucru.

Contactat telefonic, Vadim Cojuşneanu, directorul ÎM Combinatul Servicii Funerare, s-a arătat deranjat de apelul ZdG. „Aţi fost la directorul cimitirului şi la viceprimar. Eu ce să vă confirm? La mine n-a parvenit nicio plângere precum că dl Ene vinde cavouri şi ce mai face el acolo. Dacă primeam o plângere, mă implicam şi luam măsuri”, declară Cojuşneanu.

Viceprimarul: „Să le construiască cum vor”

Cojuşneanu a mai adăugat că nu este interesat de această temă. „De ce nu scrieţi că la cimitir ar trebui să lucreze o mie de oameni, dar lucrează doar 20? Au salarii de 2 mii de lei şi aşa lucrează. Asta de ce nu scrieţi? Eu asta vreau să ştiu, nu ce scrieţi voi”, mai afirmă Cojuşneanu.

În aceeaşi ordine de idei, viceprimarul Vlad Coteţ, în subordinea căruia se află ÎM Combinatul Servicii Funerare, ne-a spus că, la momentul dat, nu îl interesează cine construieşte cavouri în sectorul 117 al cimitirului de pe str. Doina. „Pentru mine este important ca acei care cumpără un loc în cimitir să achite arenda pentru pământ. În rest, să le construiască cum vor”, a mai spus viceprimarul Vlad Coteţ.

În sectorul 117 al cimitirului sunt construite peste 50 de cavouri. Gropi de 2—3 metri încă se mai sapă pentru a pune temelia altor cavouri în aceeaşi zonă. Totodată, preţurile cavourilor rămân neschimbate, de altfel, ca şi atitudinea autorităţilor municipale, care nu se arată interesate de acest subiect.