Tinerii vor să participe la schimbarea Moldovei

Interviu cu Nicola Harrington-Buhay, Coordonatorul Rezident ONU în Moldova

— Potrivit recentului raport privind realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în Moldova, zonele rurale rămân destul de dezavantajate. Ce urmează, cum putem aduce mai multe servicii, mai multe locuri de muncă, mai multe oportunităţi pentru locuitorii din zonele rurale?

— Este foarte important ca oamenii să creadă în ideea de dezvoltare rurală. Ceea ce mă frământă este că, în cadrul discuţiilor pentru consultările naţionale Moldova 2015, oamenii s-au exprimat foarte clar, referindu-se la ceea ce vor să fie îmbunătăţit, dar atunci când erau întrebaţi cine trebuie să o facă, toţi spuneau că altcineva decât ei, cu excepţia tinerilor, care susţineau că “eu trebuie să fac schimbarea, eu vreau să fiu responsabil de viitorul meu”. Ceea ce cred că este important pentru a-i menţine pe tineri motivaţi să rămână acasă este oferirea de oportunităţi, colaborarea dintre APL, societatea civilă, autorităţile naţionale în crearea acestor oportunităţi. Popularitatea Internetului a crescut enorm în Moldova şi cred că aceasta e o sursă nemaipomenită pentru soluţionarea problemei cu locurile de muncă. Angajarea tinerilor în câmpul muncii se poate face on-line, există diverse joburi care pot fi făcute la calculator, chiar de acasă. ştiu că acesta este un subiect discutat pe larg în cadrul strategiei de descentralizare. Dar aceste elemente importante pot să motiveze oamenii, să-i facă să creadă că ei iau parte la procesul decizional. Desigur că, în paralel, sunt necesare investiţii în drumuri, infrastructură, servicii.

— Cum sunt tinerii din Moldova pe care i-aţi cunoscut?

— Eu am întâlnit mulţi adolescenţi care au o dorinţă enormă de a lua parte la edificarea unui viitor mai bun. Ei sunt importanţi pentru Moldova. De obicei, ei se confruntă cu multe probleme, uneori nici părinţii lor nu sunt acasă, fiind emigraţi la muncă, şi ei duc poveri mai mari, trebuind să se maturizeze mai repede. Cred că anume în aceşti oameni Moldova trebuie să investească. Dacă tinerilor din Moldova li se va oferi o şansă reală, ei chiar vor dori să creeze un viitor al Moldovei din care să facă parte.

— Moldova are deja un deceniu de când s-a implicat în activităţi de realizare a ODM. Cum apreciaţi eforturile guvernelor din această perioadă?

— Este bine că Moldova a monitorizat în permanenţă situaţia privind realizarea obiectivelor, prezentând şi rapoarte concludente. În septembrie, împreună cu Primul-ministru, am lansat Raportul privind realizarea ODM în Moldova şi rezultatele consultărilor naţionale privind viitorul pe care Moldova şi-l doreşte după 2015 când expiră ODM. Am remarcat progrese. Cel mai eficient moment, însă, a fost discuţia deschisă pe subiectul succeselor şi insucceselor realizate. Dacă ar fi să analizăm indicele general de sărăcie, a avut loc o ascendenţă sesizabilă în perioada 2000-2013. Dar cifrele au mereu în spate oameni şi comunităţi. Dacă e să privim în detaliu schimbarea indicilor, vedem că nivelul de sărăcie s-a redus inclusiv în zonele rurale, dar nu la fel de repede ca în cele urbane.

Din discuţii am sesizat că Guvernul este conştient de decalajul indicilor de bunăstare în zonele urbane şi în cele rurale şi ia acest fapt în considerare atunci când elaborează soluţii pentru a redresa situaţia.

— Câteva dintre aceste obiective ţin de sănătatea populaţiei. Sănătatea rămâne şi una dintre marile îngrijorări ale fiecărui cetăţean de rând. În ce măsură au fost îndeplinite obiectivele ce ţin de sănătate în Moldova?

— În unele zone se înregistrează succese promiţătoare în domeniul sănătăţii. În special în domeniul reducerii mortalităţii în rândurile copiilor, impactul a fost resimţit imediat. Succesele rezidă şi în combinarea politicilor guvernamentale de depistare şi abordare a grupurilor vulnerabile, de identificare a investiţiilor şi tehnologiilor. Atunci când ştii care e grupul de populaţie ce necesită suport şi dispui de investiţiile necesare – schimbarea se produce mai uşor.

Momentan, provocările cele mai mari ţin de tuberculoză şi HIV. În ceea ce ţine de HIV, factorul îngrijorător este că acesta este în creştere la femei şi la partenerii lor. Aceşti indicatori arată şi legătura dintre modul de viaţă, atitudini în cuplu, încrederea faţă de sistemul de sănătate şi, în cazurile specifice, faţă de asigurarea confidenţialităţii testului şi tratamentului de către acest sistem.

— Moldova rămâne în lista statelor cu indici înalţi de îmbolnăvire şi mortalitate de tuberculoză. Ce s-ar putea face de acum încolo pentru ca acest obiectiv să fie atins, totuşi?

— Tuberculoza este o maladie al cărei tratament este asigurat de stat, şi acest tratament costă. Este important să se creeze un buget naţional dedicat medicamentelor. Evident, Guvernul R. Moldova are în momentul de faţă susţinere din partea fondului global, însă pe viitor aceste costuri vor trebui incluse în buget.

Există grupuri de cetăţeni care rămân încă vulnerabili în faţa tuberculozei. Aceştia sunt şomerii, migranţii, persoanele afectate de sărăcie, discriminare, mulţi dintre ei fiind din zonele rurale. Deşi diversitatea medicamentelor specifice necesare tratamentului TBC este mare, apar riscuri ca persoanele să dezvolte o rezistenţă la aceste medicamente, în special în cazurile în care schemele de tratament nu sunt respectate. Aici vrem să subliniem rolul tehnologiilor în obţinerea efectelor tratamentelor contra TBC, şi în special al tehnologiilor electronice, care sunt la îndemâna fiecărei persoane. În prezent colaborăm cu Ministerul Sănătăţii la un proiect de utilizare a telefoanelor mobile pentru asigurarea consumului adecvat de medicamente de către pacienţii cu TBC. Există cazuri în care pacienţii uită sau ignoră orele exacte şi numărul de prize zilnice de medicamente, iar în cazul antibioticelor pauzele sau programul dezordonat de tratament pot cauza anume rezistenţa la tratament, ceea ce are efecte devastatoare asupra sănătăţii persoanelor cu TBC. În acest caz, putem afirma cu siguranţă că telefoanele mobile şi tehnologiile moderne ajută oamenii să îşi recapete şi să îşi menţină sănătatea şi chiar să îşi schimbe modul de viaţă.

— De la sănătatea cetăţenilor să trecem la problemele sănătăţii mediului, deoarece unul dintre obiective se referă la asigurarea unui mediu durabil. Moldova nu a demonstrat un interes prea mare faţă de posibilităţile de conservare a mediului.

— Mediul ambiant a fost mereu o provocare, iar indicatorii specifici sunt foarte greu de urmărit. De exemplu, indicatorii care vizează zonele forestiere au suportat îmbunătăţiri, dar putem oare deduce din asta că obiectivul vizând mediul a fost atins? Problemele mediului există în permanenţă, de aceea este important ca societatea să monitorizeze starea naturii mereu, să bată alarma atunci când sunt sesizate daune, degradări, provocări, pentru ca intervenţiile să fie prompte.

Totuşi, există nişte succese care nu pot fi contestate la acest capitol. De exemplu, proiectele de utilizare a biomasei au o semnificaţie foarte largă în Moldova. Şcolile şi grădiniţele încălzite cu combustibil local, ecologic, devin şi şcoli în care copiii învaţă protecţia naturii şi durabilitatea mediului. Totodată, utilizarea biomasei nu înseamnă doar diversificarea surselor de combustibil, nu doar independenţa energetică a localităţilor în cauză, ci şi proiecte economice de durată, care aduc şi alte beneficii, cum ar fi crearea locurilor de muncă, dezvoltarea economică.

— Corupţia poate fi considerată una dintre frânele rezolvării problemelor stringente ce ţin de mediu, sănătate, educaţie?

— Atunci când s-au stabilit OMD-urile la nivel internaţional, a fost lansată şi Declaraţia Mileniului, în care este stipulată foarte clar legătura dintre calitatea guvernării, reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă. O guvernare transparentă este crucială în acest sens, o guvernare care să lupte împotriva corupţiei, să opteze pentru o justiţie echitabilă, pentru asigurarea altor condiţii care să ducă la reducerea sărăciei.
Am discutat mult aceste subiecte şi în cadrul consultărilor naţionale despre viitorul pe care Moldova si-l doreşte, la care au participat peste 7000 de oameni exprimîndu-şi părerea on line, prin SMS, şi discuţii în comunităţi. Aproape toţi au menţionat importanţa combaterii corupţiei, a dezvoltării unei societăţi oneste, a unei societăţi în care instituţiile funcţionează transparent şi nimeni nu este nevoit să plătească din propriul buzunar mai mult ca să aibă acces la servicii de calitate în sănătate sau educaţie. Ei consideră important ca sistemul judiciar să fie echitabil pentru a asigura drepturile lor conform legii; de asemenea, ei văd cât de important este ca nu doar drepturile lor să fie respectate, ci şi ale celor din jur. Atunci când i-am întrebat ce categorii anume ar avea cea mai mare nevoie de ajutor, ei au menţionat categorii de persoane din care nu fac parte, ceea ce denotă un simţ al solidarităţii. Mulţi au menţionat persoanele cu dizabilităţi.

— O societate echitabilă înseamnă condiţii şi şanse egale pentru toţi. Cum vedeţi egalitatea de gen în R. Moldova?

— Moldova se numără printre statele care asigură fetelor oportunităţi şi acces egal cu băieţii la educaţie în primii ani de viaţă. Din păcate, ceva se întâmplă ulterior şi ele nu ajung să fie reprezentate la fel de echitabil în viaţa politică, în funcţiile de conducere, ba chiar şi în poziţiile de top în domeniul privat, unde prezenţa femeilor în calitate de antreprenoare constituie doar 27 %.

Raportul ODM lansat recent de Guvern analizează mai multe aspecte ce cauzează acest decalaj. Evident, nu există atât de multe reglementări legale care să vizeze direct acest subiect. Totuşi originea problemei este clară. Dacă ar fi să luăm de exemplu implicarea femeilor şi bărbaţilor în politică, este destul de clar modul în care partidele sunt finanţate, structura acestora, de aceea e clară zi poziţia femeilor în partide. Chiar dacă pe listele partidelor numărul femeilor este în constantă creştere, trebuie să vedem şi ce locuri ocupă ele pe acele liste, sunt destul de bine poziţionate ca în urma alegerilor să ajungă în Parlament?

Proiectul de lege cu privire la finanţarea campaniilor electorale încurajează tocmai partidele care respectă acest moment, adică vor avea acces la fondurile publice anume formaţiunile care susţin implicarea egală a femeilor şi bărbaţilor în toate activităţile politice, inclusiv în lupta lor pentru acces în legislativ.

Recomandările raportului citat mai sus vizează creşterea numărului de acţiuni care ar susţine implicarea activă a femeilor în politică, instruiri destinate femeilor pe teme ce ţin de antreprenoriat, oferirea oportunităţilor economice pentru femei, promovarea ideii egalităţii în şcoli, încurajarea fetelor şi băieţilor să înţeleagă că abilitarea femeilor înseamnă dezvoltarea societăţii şi limitarea atitudinii patriarhale.

— Mergeţi deseori prin sate şi comunicaţi cu oamenii din diferite localităţi. Cum privesc ei la acest obiectiv ce ţine de egalitatea femeilor şi bărbaţilor?

— Eu am cunoscut atât bărbaţi, cât şi femei lideri. Şi multe persoane active încearcă să facă faţă sarcinilor ce stau în faţa unui lider. Totuşi, în unele situaţii, se simte că femeile ar putea face şi mai multe, dacă bărbaţii din comunitate, din partide, din administraţie le-ar accepta şi ar coopera mai deschis. Un alt aspect ar fi colaborarea dintre partide în interesul dezvoltării societăţii.

Vreau să menţionez că am cunoscut câteva femei fantastice implicate în politică la nivelul comunităţilor. Ele au reuşit, fiind primare sau membre ale consiliilor locale, să rezolve foarte multe probleme ale comunităţii. Dar pentru a accede în aceste funcţii ele au făcut compromisuri, a trebuit să demonstreze că sunt egal de bune atât în activităţile familiale, cât şi la locul de muncă. Bărbaţilor nu li se cer neapărat aceste compromisuri. Deseori, atunci când un bărbat deţine o funcţie înaltă, este sprijinit de familie, fiind, poate, absolvit de unele activităţi casnice. În cazul femeilor, dimpotrivă, uneori li se cere şi mai mult să îndeplinească obligaţiunile casnice tocmai atunci când au obţinut o poziţie importantă în administrarea comunităţii sau în politică. E o problemă de educaţie, sunt situaţii noi pentru multe familii. Este important ca fetelor şi băieţilor să li se explice încă de pe băncile şcolii că toţi sunt egali şi toţi au oportunităţi de a deveni lideri în sat, în raion, în stat – atât băieţii, cât şi fetele, iar obligaţiile familiale de asemenea trebuie împărţite în mod egal.

— Violenţa în familie rămâne o provocare pentru R. Moldova, care afectează şi indicii de realizare a OMD, în special a celor ce ţin de sănătate şi egalitate.

— Violenţa în familie în R. Moldova este uneori privită ca o tradiţie, sau ca o problemă ce priveşte doar familia. Ministerului de Interne îi revine un rol crucial ca să asigure respectarea drepturilor părţilor în aceste conflicte, de aceea MAI are nevoie de susţinere şi de prieteni care să contribuie la aceste transformări. Observ că foarte multe persoane în cadrul Ministerului în cauză, dar şi al Guvernului, sunt foarte determinate să asigure implementarea acestor schimbări. Şi societatea civilă, şi presa au un rol important în soluţionarea acestei probleme, aducând cazurile de violenţă domestică în atenţia autorităţilor şi a cetăţenilor.

Agenţii ONU în Moldova s-au implicat de asemenea în această muncă, realizând o serie de traininguri cu factorii de decizie şi campanii de informare cu implicarea tinerilor pe subiectul violenţei domestice.

— Aţi avut o întrevedere cu Mitropolitul Moldovei. Aţi discutat despre implicarea bisericii în soluţionarea problemelor ce ţin de violenţa în familie sau în eradicarea sărăciei în comunităţi?

— Da, am avut o discuţie foarte bună cu ÎPS Vladimir. Am vorbit despre cât de important este ca tinerii să fie în continuare implicaţi în dezvoltarea societăţii, despre toleranţă şi participare socială, dar şi despre unitatea societăţii. Rolul bisericilor este foarte important, pentru că acestea sunt instituţii în care populaţia are încredere, unde oamenii vin după sfaturi. Cred că biserica poate contribui la promovarea toleranţei printre oamenii mai în vârstă, a ideii că fiecare are dreptul să trăiască aşa cum îşi doreşte.

— Totuşi, cum apreciaţi la modul general starea actuală a realizării OMD în R. Moldova? Avem schimbări ireversibile?

— Cred că multe lucruri s-au schimbat ireversibil. A scăzut nivelul sărăciei şi a crescut gradul de conştientizare a ceea ce cauzează sărăcia. Moldova a înregistrat îmbunătăţiri şi la capitolul colectare de date, dezvoltare şi implementare a tehnologiilor. Cred, însă, că la capitolul probleme de mediu eforturile trebuie să fie intensificate. Totodată, la capitolul educaţie şi sănătate, nu e suficientă doar garantarea accesului la aceste servicii. Trebuie consolidată dezvoltarea politicilor în domeniu. Provocările sunt multe, dar Moldova a făcut progrese considerabile. Cred că primul capitol la care Moldova ar trebui să-şi intensifice efortul sunt politicile pentru tineret. Sunt necesare eforturi imediate pentru susţinerea tinerilor şi a dorinţei lor enorme de a contribui la dezvoltarea societăţii.

— Pentru ca lucrurile să meargă mai bine în Moldova, ce sfat le-aţi da cetăţenilor ei?

— Să continue munca asupra agendei de modernizare, la fel cum o fac şi acum. Moldova a fost una dintre cele 88 de ţări solicitate de Secretarul General ONU să îşi expună gândurile, ideile şi dorinţele despre priorităţile după 2015. Am constatat că oamenii din Moldova ştiu exact ce vor, ei au nevoie de locuri de muncă, de servicii medicale şi instituţii de învăţământ de calitate, de acces adecvat la apă potabilă. Oamenii vor o justiţie echitabilă, excluderea corupţiei din instituţiile publice, proiecte de dezvoltare în zonele rurale, subliniind ideea unei societăţi oneste, care presupune respectarea legii, acces la oportunităţi pentru toţi, respectarea drepturilor omului. şi oamenii vor să ia parte la această schimbare.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU